8,564 matches
-
(n. 1947, Telciu - d. 28 aprilie 2009, Bistrița) a fost o bine cunoscută și apreciată interpretă de folclor românesc transilvănean. Este membră a "Academiei Artelor Tradiționale" de la Sibiu din 1995, dar și Cetățean de Onoare al localității Leșu. A obținut trei medalii "„Cântarea României”", a participat la numeroase festivaluri folclorice și de asemenea a colaborat cu mai multe
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
Tradiționale" de la Sibiu din 1995, dar și Cetățean de Onoare al localității Leșu. A obținut trei medalii "„Cântarea României”", a participat la numeroase festivaluri folclorice și de asemenea a colaborat cu mai multe ansambluri năsăudene. A publicat importante culegeri de folclor, casete, discuri și compact-discuri și s-a bucurat de aprecierea iubitorilor de folclor din întreaga țară și de peste hotare. În anul 2008 și-a depus candidatura pentru un fotoliu de senator în Bistrița-Năsăud din partea PNG. Valeria Peter s-a născut
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
A obținut trei medalii "„Cântarea României”", a participat la numeroase festivaluri folclorice și de asemenea a colaborat cu mai multe ansambluri năsăudene. A publicat importante culegeri de folclor, casete, discuri și compact-discuri și s-a bucurat de aprecierea iubitorilor de folclor din întreaga țară și de peste hotare. În anul 2008 și-a depus candidatura pentru un fotoliu de senator în Bistrița-Năsăud din partea PNG. Valeria Peter s-a născut în Năsăud, în satul Telciu, de pe Valea Sălăuței. S-a căsătorit de la 15
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
A încetat din viață la vârsta de 62 de ani, pe 27 aprilie 2009, la Bistrița, în urma unui stop cardio-respirator. A început să cânte în 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj cu redactorul și culegătorul de folclor Dumitru Vartic. În 1973 a realizat înregistrări la "Radiodifuziunea Română" cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu, iar în următorul an, a susținut prima etapă a Concursului ""Floarea din grădină"". Trei ani mai târziu a câștigat acest concurs cu maximum
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
în următorul an, a susținut prima etapă a Concursului ""Floarea din grădină"". Trei ani mai târziu a câștigat acest concurs cu maximum de puncte. Succesele s-au ținut apoi lanț. Referent de specialitate la Centrul Creației Populare Bistrița, culegătoare de folclor, îndrumătoare a copiilor care doresc să-i pășească pe urme, a strâns în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărți și culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice și premii primite în țară și la diverse festivaluri folclorice
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
carieră, 61 de albume, patru cărți și culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice și premii primite în țară și la diverse festivaluri folclorice internaționale. În anul 1994 a fost laureată a premiului" „Ethnos”" pentru activitatea sa de culegătoare și interpretă a folclorului năsăudean. În 1974 i-a apărut primul disc mic la Electrecord cu cinci dintre cele șase cântece pe care le-a înregistrat la Radio. Un an mai tarziu a fost invitată la Casa Electrecord de către directorul Teodor Cartiș și a
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
publicului. Apoi a făcut și alte înregistrări la diferite case de producție. Are înregistrate trei CD-uri cu pricesne, două cu colinde, altele cu cântări de dragoste și de dor. Are înregistrat un CD "Mândre-s nunțile la noi" cu folclor din ceremonialul de nuntă năsăudeană și, de asemenea, are în repertoriu și balade. Repertoriul Valeriei Peter Predescu este năsăudean, dar cuprinde cântece și din alte zone ale județului Bistrița-Năsăud, cel mai mult însă de pe Valea Sălăuței, de unde este ea, și
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
Túrin cu figuri din poveștile clasice și medievale este confirmată de o scrisoare trimisă de Tolkien lui Milton Waldman, un editor de la HarperCollins, privind soarta operelor sale: Povestea se bazează în principal pe legenda lui Kullervo, un personaj din poemele folclorului finlandez cunoscute sub numele de Kalevala. Túrin amintește și de Sigmund, tatăl lui Sigurd din saga Volsunga, prin relația incestuoasă cu sora sa. În opera lui Richard Wagner, "Valkiria" (de asemenea derivată din miturile Volsunge), Siegmund și Sieglinde sunt paralele
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
reușit să-l identifice și să-l captureze, uneori ajungând la locul crimei mai târziu cu câteva minute. Din cauza faptului că ucigașul nu a fost identificat, legendele ce privesc aceste omoruri au circulat ca o combinație de cercetări istorice cu folclor și pseudoistorie. De-a lungul anilor, mulți autori, istorici și detectivi particulari au propus diverse teorii despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor. La mijlocul secolul XIX, Anglia se confrunta cu un flux rapid al imigranților, aceștia provenind în
Jack Spintecătorul () [Corola-website/Science/313541_a_314870]
-
În prezent planta este cultivată în multe regiuni ale lumii, însă numai în China este cultivată comercial. Medicina tradițională chinezească utilizează fructul de peste 2000 de ani. Proprietățile sale terapeutice erau cunoscute probabil și mai devreme, după cum indică asocierea plantei în folclorul chinezesc cu primul împărat al Chinei, Shen Nung, părinte al agriculturii și cunoscător al plantelor medicinale, care a trăit în jur de 2800 î.e.n. De la începutul secolului 21 fructul cătinei de gard, sub numele comercial de goji, a cunoscut o
Cătină de garduri () [Corola-website/Science/313563_a_314892]
-
scrie câteva poeme care vor apărea în 1801 în culegerea "Tales of Wonder" ("Povestiri miraculoase"). Peste un an tipărește primele două volume din "Minstrelsy of the Scottisch Border" ("Balade de la granița Scoției") unde valorifică bogata sa activitate de culegător de folclor scoțian. În 1805 publică cu mare succes "The Lay of the Last Ministrel" ("Balada ultimului menestrel"). Tot în acel an încearcă să scrie romanul istoric "Waverley" dar renunță la sfatul unui prieten. În 1806 este numit secretar al Curții Supreme
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
an este lansat primul disc al Ymei Sumac, care câștigă popularitate în scurt timp chiar și în lipsa unei campanii publicitare intense. Muzica interpretată de Sumac pentru mult timp va fi compusă sau aranjată de soțul ei, muzicianul Vivanco; se abordează folclorul muzical peruvian din prisma muzicii ușoare promovate de Hollywood în acei ani. În 1951, cântăreața debutează pe Broadway, în muzicalul "Flahooley". Va participa și în calitate de actriță de film, mai întâi în pelicula "Secretul incașilor" (1954, r. Jerry Hopper), unde o
Yma Sumac () [Corola-website/Science/314128_a_315457]
-
patru secole prin geniul nostru popular configurativ...”. Doi iluștri exegeți ne propun să acordăm o atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e de părere că, după o milenară gestare a cântecului în folclorul fabulos al Greciei, Miorița pelegrinează prin Balcani și pătrunde în provinciile românești, trecând fluviul danubian undeva prin secolul al XV-lea: „Nu mai târziu de al XV-lea secol, acest cântec păstoresc a trecut peste Dunăre, unde s-a împlântat
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
greși prea mult, este faptul că textul oglindește o concepție foarte veche, precreștină, că, deci, ar putea avea rădăcini foarte adânci, până departe, în străfundurile neguroase ale istoriei”. Caz cu totul special, Miorița pare a fi o sinteză a întregului folclor, preluându-i caracteristicile și legitatea. Memoria cântecului mioritic păstrează documente autentice reprezentând experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
reprezintă una sau mai multe teorii filosofice în care poziția fatalistă a ciobanului din balada populară română Miorița reprezintă poziția poporului român față de viață. Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Există mai multe ipoteze asupra creatorului baladei "Miorița", și anume că ea este opera colectivă a poporului, o
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Creație colectivă succesivă, Miorița a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor - „poporul era singur în
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
care a cules-o Alecsandri”. Pe aceeași listă mai figurează chiar și „bardul de la Mircești” și nu fără temei. În perioada folclorismului romantic, după 1850 și până pe la 1880 - când „școala lui Hasdeu” a impus criterii științifice de culegere a folclorului - , se considerau firești și chiar necesare anumite retușuri ale textelor, pentru a le reda strălucirea dintâi, pentru a le descoji de rugină. Un exemplu notoriu este balada "Novac și corbul", în care Alecsandri a ținut cu tot dinadinsul să insereze
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
îl va situa pe autor (Ion Mușlea) în postura de precursor al cercetării riturilor funerare ale tinerilor nelumiți, rit identificat în versiunea baladă a Mioriței. Atât C. Brăiloiu, cât și A. Fochi îi vor împărtăși exegeza. Prima culegere masivă de folclor cuprinzând exclusiv texte mioritice avea să apară în anul 1930, rod al expedițiilor folcloristului Ion Diaconu (1903-1984) - "Ținutul Vrancei", I, București, Atelierele grafice Socec - și conține 91 de texte convorbiri (documentare) în transcriere diacritică, însoțite de note critice. (Această colecție
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
prima antologie națională a variantelor din ambele versiuni (baladă și colind), o parte deja publicate, altele inedite, în total 930 de documente (702 variante complete, 123 de fragmente și 105 „informații de circulație”) - „lucru care este fără precedent, atât în folclorul românesc, cât și în cel mondial”, avea să afirme A. Fochi 16 ani mai târziu, când numărul variantelor trecuse de pragul de o mie.( A. Fochi, Miorița - texte poetice alese, Editura Minerva, București 1980, p. 23.) În 1980, A. Fochi
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
Muntenia, Oltenia, Banat și Transilvania, fără a se raporta la un etalon tipologic. În această formulă, lucrarea a devenit accesibilă unui segment larg de cititori, impunându-se ca una de referință. In 1985, Fochi își încheie cariera pe tărâmul cercetării folclorului cu o amplă sinteză ("Cântecul epic tradițional al românilor"), pe parcursul căreia abordează "Miorița" din două perspective interesante. Capitolul „În căutarea epocii de comunitate culturală străromână” vizează geneza și circulația textelor mioritice (prin raportare la variantele aromâne), iar capitolul „Câteva capodopere
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
despre Miorița - un rezumat tematic, reluarea tezei „morții tânărului nelumit” ca germene al textului, respectiv o teorie privind datarea. Mircea Eliade (1907-1986) publică, în 1970, la Paris, prima ediție a volumul "De la Zalmoxis la Genghis-Han - Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Occidentale", în cuprinsul căreia dedică un capitol distinct baladei Miorița - "Mioara năzdrăvană". Aprecierile și notele autorului dovedesc faptul că principala sursă de documentare în acest subiect este monografia lui A. Fochi. M. Eliade nu se lasă însă
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
am rătăcit, / Am pierdut mieii / Umblu după ii; / Am pierdut oile / Umblu după ele.” Acest motiv pastoral - ciobanul care și-a pierdut oile - a fost semnalat și de profesorul Dumitru Pop , afirmând că de el “se leagă întâia atestare a folclorului românesc”. Iar Adrian Fochi (1985) susține că motivul se numără, alături de alte 17 texte, printre creațiile folclorice ce compun “zestrea patrimoniului culturii stră-românești” Un alt pretext, cu totul insolit pentru "versinea-colind" și semnalat sporadic, este proiecția unei imposibile nunți: “Nu
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
semnalat sporadic, este proiecția unei imposibile nunți: “Nu si, mamă, întristată / C-a zini și el odată. Nu si, mamă, cu bănat / Fecioru tău s-o-nsurat / C-o mîndră crăiasă / Dintre fete mai aleasă”. Un ritual arhaic, păstrat destul de fidel în folclorul transilvănean, se referă la moartea celor necăsătoriți, indiferent dacă e vorba de un fecior sau o fată și indiferent de motivul morții. Despre aceștia se mai spune că sunt nelumiți, adică neîmpăcați cu lumea, deci fără un destin împlinit: “Numai
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
când trebuia. Trecând Carpații cu toate aceste achiziții, cântecul se îmbogățește succesiv cu noi episoade. Secvența "larma oilor", devine episod de sine stătător construindu-se sub influența și a altor creații din zonă. E de semnalat faptul că există în folclorul sud-est românesc un repertoriu de balade în care "tema mioarei" răzbate fie ca episod central, fie ca unul secundar. Un bun exemplu este balada "Cealip-Costea", consemnată de G. Dem. Teodorescu . “Într-o altă variantă a baladei [Fulga], intitulată Cealip-Costea, pe când
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
adiacente (plaiul, platoul alpin, vârful și pădurea). "Versiunea-baladă", în incipitul căreia ciobanii coboară la vale, declanșează, din acest punct de vedere, un paradox, din pricina faptului că tânărul ciobănel își menține această dorință în ciuda schimbării decorului epic. În culegerea sa de folclor, Tit Bud insera o notă în cuprinsul glosarului referitor la termenul "buhași" = “brad bătrân; la munte, colibele se acopereau cu scoarțe de buhași ce se aduceau din provol (= vale, povârniș). Dacă păcurarul moare în munte, nu-l aduc în sat
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]