8,013 matches
-
prea era de mare ajutor pentru cîștigarea loialității lor. În sfîrșit, dar nu în cele din urmă, să nu uităm de extraordinar de eficienta poliție secretă, Siguranța, care deținea mai multă autoritate în comparație cu orice altă poliție secretă 103. Dificila industrializare forțată era resimțită de mulți studenți de origine țărănească. O dată iluziile postbelice risipite, calea spre stînga blocată, problemele nerezolvate deșteptau totuși un sentiment puternic, ceea ce a făcut ca radicalismul tineretului să se îndrepte spre dreapta. Aceasta era modalitatea de a-ți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țara avea nevoie de el și de a-și sluji țara nu a renunțat niciodată; ea l-a însoțit pînă cînd banda de teroriști legionari l-au răpit. În 1922, a început perioada dominației liberale, a stabilizării și a industrializării forțate. Din cauza situației economice dificile și a neglijării tineretului, anii aceștia s-au scurs sub spectrul permanentelor demonstrații antisemite. Nici o sărbătoare națională, nici o comemorare sau serviciu religios nu se afla în afara preocupărilor "Noului naționalism". Iorga a menționat că la Blaj, în timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unor celebrări comemorative ale Sărbătorii Naționale a Transilvaniei, în mai 1925, studenții au mîzgălit zidurile bisericii cu zvastici. Pomenea și despre "neputința guvernului"192. "Tumultuoșii Ani Douăzeci" erau tumultuoși și în alte părți. Liberalii, care voiau să înfăptuiască această industrializare forțată "numai prin propriile noastre mijloace", îi nemulțumiseră atît pe țărani cît și pe capitaliștii străini. Iorga nu a sesizat decît simptomele, dar nu părea să fi înțeles cauzele: predominantele interese capitaliste ale industriașilor în opoziție cu cele ale agricultorilor etc.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oamenii cu un anumit standard aveau dreptul să-l judece. Critica nu trebuia să devină "apanajul tuturor"230. Depresiunea a afectat grav scena românească, unde oamenii (în special țărănimea) nu-și reveniseră încă de pe urma greutăților îndurate în timpul efortului de industrializare forțată al liberalilor. Ar fi putut oare guvernul constituțional democrat al lui Maniu să supraviețuiască crizei economice? Răspunsul a devenit academic: în dimineața zilei de 7 iunie 1930, la ora 5 a.m., Puiu Dumitrescu l-a trezit pe Iorga dîndu-i știrea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost o mișcare de apropiere de Corporatism și de fascism. Liberalii trăseseră unele concluzii din eșecul lor de la sfîrșitul anilor '20 și din experiențele trăite în timpul Depresiunii. Noua politică liberală urma să fie foarte neliberală. Ea a însemnat industrializarea forțată (cu accent pe industria grea și pe cea de armament) finanțată nu de bănci cu capital privat ca în anii '20, ci de Banca Națională. Cea mai mare parte a noilor industrii se afla în proprietate privată, ca, de exemplu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și-a elaborat Manoilescu ideile corporatiste) a ajuns la concluzia sa logică: un stat fascist (sau pseudofascist) sub conducerea unei clici favorabile industrializării; un regim modernizat cu regele jucînd rolul de dictator. Deoarece poporul nu accepta de bunăvoie sacrificiile industrializării forțate, libertățile politice trebuiau desființate. Dar democrația nu putea fi pusă în practică, comunismul nici nu intra în discuție, iar radicalismul de dreapta al Legiunii era inadmisibil. Ceea ce pare să fi fost cel mai trist este cît de greu era atunci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
menținerea ordinii era pe cît de firească, pe atît de esențială. El ura anarhia și revoluțiile (avertizîndu-l pe Kerenski, "care spera să schimbe lumea cu două-trei discursuri"). Discreditate cu multă vreme în urmă, Iorga respingea schimbările sociale deliberate și reformele forțate. Soluția era o transformare organică treptată în cadrul naționalismului cultural. Receptivitatea naționaliștilor (de tipul lui Iorga sau De Gaulle) îi irită atît pe cei de stînga, cît și pe cei de dreapta. Naționaliștii recunosc anumite realități, care, într-o epocă a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cale cu sens unic implicînd totodată dezmembrarea României? Sau o democrație occidentală și onestitatea și devotamentul lui Maniu? Ofereau vreo soluție "socialismul arhanghelic" și "Noul naționalism" al Legiunii (care aveau la bază insolubila frustrare)? Dețineau vreun răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
libertate. Recrutați cu milioanele de pe Întreg continentul pentru a munci În fabricile și fermele germane, ei erau risipiți În toată țara și În teritoriile anexate, formând În 1945 cel mai mare grup de persoane strămutate de naziști. Astfel, migrația economică forțată a fost principala experiență socială pentru mulți civili europeni, inclusiv pentru cei 280.000 de italieni mutați cu forța În Germania de foștii lor aliați, după ce Italia a capitulat În fața Aliaților, În septembrie 1943. Majoritatea lucrătorilor străini din Germania au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupație sovietice) voiau să-i Înlăture - pentru ca polonezii și alte etnii dezmoștenite prin includerea regiunilor estice În URSS să poată ocupa, la rândul lor, pământurile din vest. Efectul a fost recunoașterea de jure a unei noi realități. Europa de Est fusese curățată forțat de etnici germani: așa cum promisese În septembrie 1941, Stalin a readus „Prusia Orientală În lumea slavă căreia Îi aparține”. În Declarația de la Potsdam se prevedea ca „orice transfer efectuat să fie Întreprins În mod disciplinat și uman”, dar În practică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
occidentale aliate. Statele Unite au contribuit cu 46% la primul său buget (1947), procent mărit până la 60% În 1949; aportul Marii Britanii era de 15%, al Franței de 4%. Pentru că Uniunea Sovietică și aliații vestici nu s-au Înțeles În problema repatrierilor forțate, IRO a fost mereu privită de URSS (și mai târziu de blocul sovietic) ca un instrument pur occidental, iar serviciile sale s-au limitat la refugiații din zonele controlate de armatele de ocupație vestice. Mai mult, cum IRO se ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stabilit prioritățile de repatriere a refugiaților. Primii trimiși acasă au fost cetățenii țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite care fuseseră În lagăre de concentrare; apoi persoanele strămutate din țări membre ONU (cel mai adesea, foști lucrători În lagărele de muncă forțată); lor le-au urmat persoanele strămutate din Italia și, În cele din urmă, cetățenii statelor foste inamice. Germanii au fost lăsați pe loc, urmând să fie asimilați de comunitățile locale. Întoarcerea cetățenilor francezi, belgieni, olandezi, britanici sau italieni În țările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masă În est. Până În 1953, au fost repatriați 5.500.000 de cetățeni sovietici. O cincime au fost Împușcați sau expediați În Gulag. Mult mai mulți au fost trimiși direct În Siberia sau Încorporați În batalioane de muncă silnică. Repatrierile forțate au Încetat abia În 1947, odată cu declanșarea Războiului Rece: s-a admis ca persoanele strămutate din blocul sovietic să fie considerate refugiate politic (cei 50.000 de cehi aflați În Germania și Austria când la Praga a avut loc lovitura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa de Est (cu excepția Iugoslaviei), sovieticii au decis conturul guvernelor postbelice și le-au dictat ce măsuri să adopte. În Europa de Vest au fost instalate autorități provizorii până la organizarea alegerilor. Pretutindeni, mișcările de rezistență au fost Încurajate și, În cele din urmă, forțate să predea armele și să-și desființeze rețelele. Dacă privim retrospectiv, e izbitor cât de puțin s-a rezistat la restaurarea statu quo-ului instituțional. În Polonia și vestul Uniunii Sovietice, grupurile partizane Înarmate au continuat să existe câțiva ani, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sudetă. Între 1944 și 1947, În toate țările est-europene s-a creat o pătură largă de mici proprietari, recunoscători noilor autorități pentru pământul lor. Peste numai câțiva ani, ei vor fi deposedați la rândul lor de către regimurile comuniste, În cadrul colectivizării forțate. Între timp, categorii Întregi de moșieri și mari fermieri au dispărut pur și simplu din Polonia, estul Prusiei, Ungaria, România și Iugoslavia. În Occident, numai sudul Italiei a suferit schimbări comparabile. După confiscarea și ocuparea proprietăților latifundiare În Basilicata, Abruzzi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de după primul război mondial, Însă cu armata altora. Responsabilii francezi urmăreau dezarmarea completă și destabilizarea economică a Germaniei, urmând ca producția de arme și materiale de război auxiliare să fie interzisă, să se plătească reparații de război (inclusiv prin munca forțată a lucrătorilor germani În Franța), iar produsele agricole, cheresteaua, cărbunele și utilajele să fie rechiziționate. Zonele miniere Ruhr, Saar și o parte din bazinul Rinului urmau să fie separate de statul german, iar Franța să dispună de resursele și producția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Potsdam, motiv pentru care generalul Vasili Sokolovski, reprezentantul sovietic În Comisia Aliată de Control din Berlin, a protestat vehement (omițând să admită că URSS violase În mod repetat aceleași acorduri). La 10 martie, Sokolovski a condamnat interesele capitaliste impuse forțat unei populații care pierdea astfel ocazia de a-și demonstra aplecarea către socialism și a reiterat afirmațiile sovietice că puterile occidentale se foloseau de prezența lor În Berlin - despre care URSS susținea că aparține zonei sovietice - pentru a se amesteca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alternativă”: Frontul Popular al lui Tito sau o urnă intitulată simplu „Opoziția”. În ianuarie 1946, Partidul Comunist din Iugoslavia a introdus o Constituție calchiată după cea sovietică. Tito a continuat cu arestări În masă, Încarcerarea și execuția oponenților, precum și colectivizarea forțată, Într-o vreme În care comuniștii vecini din Ungaria și România Încă mai calibrau atent o imagine moderată. Iugoslavia părea să fie În avangarda comunismului european. Radicalismul iugoslav și succesul comuniștilor de a controla ferm o regiune crucială din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-și direcționeze exporturile exclusiv către stăpânii sovietici. Cât despre apariția unor mamuți industriali ca Gottwald Steelworks În Ostrava, identic cu oțelăriile din Polonia, RDG, Ungaria, România, Bulgaria și URSS, aceștia reprezentau pentru cehi nu o industrializare rapidă, ci o arierare forțată (s-au pus În practică programe-fulger de industrializare bazate pe producția de oțel, În ciuda faptului că Cehoslovacia avea resurse limitate de minereu de fier). După beneficiile inițiale aduse de creșterea fără precedent În industriile de bază, la fel s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pretutindeni - În afară de Polonia, unde confruntarea deschisă cu Biserica Catolică era considerată prea riscantă. În 1949, liderii Bisericii Protestante Unite din Bulgaria au fost judecați sub acuzația de conspirație pentru „reîntronarea capitalismului”. În anul precedent, Biserica Greco-Catolică din România fusese unită forțat de noul regim comunist cu mai flexibila Biserică Ortodoxă Română, conform tradiției de persecuție inaugurate de țarii ruși În secolul al XVIII-lea. Preoți catolici marcanți au fost judecați În două rânduri la Praga, sub pretext că spionează În favoarea Vaticanului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de procedură judiciară. Dar majoritatea covârșitoare a victimelor lui Stalin, În Uniunea Sovietică și În statele-satelit, nu erau, desigur, comuniști. În Cehoslovacia, Între 1948 și 1954, comuniștii reprezentau doar a zecea parte din numărul celor condamnați la Închisoare sau muncă forțată și a douăzecea parte din condamnații la moarte. În RDG, Stasi a luat ființă la 8 februarie 1950 cu scopul de a supraveghea și controla nu numai comuniștii, ci Întreaga societate. Stalin Îi suspecta nu numai pe comuniștii cu contacte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietic care supraviețuise Încarcerării sau ocupației naziste era suspect. Când Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a promulgat, În 1949, o lege ce-i pedepsea pe soldații care comiseseră violuri cu 10 până la 15 ani Într-un lagăr de muncă forțată, nu a făcut-o câtuși de puțin din dezaprobare față de faptele comise de Armata Roșie În Austria și Germania de Est. Scopul real era inventarea unei modalități de a-i pedepsi după bunul-plac pe soldații sovietici Întorși de pe front. Scara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să dureze aproape patru decenii. E simptomatic și oarecum logic faptul că, În timp ce Planul Marshall a pompat 14 miliarde de dolari În economia renăscândă a Europei Occidentale, Stalin a extras cam aceeași sumă din Europa de Est, prin reparații de război, livrări forțate și impunerea unor legături comerciale flagrant dezavantajoase. Europa de Est a fost dintotdeauna diferită de Europa Occidentală. Dar distincția dintre Est și Vest nu era singura prin care continentul se Înțelegea pe sine și nici cea mai importantă. Europa mediteraneană era foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gaulle. Dar e sigur că vorbele lui au fost Înțelese ca o referire la emanciparea colonială și autonomia ulterioare. Circumstanțele erau favorabile. Opinia publică franceză nu era Împotriva reformelor coloniale - În Voyage au Congo (1927), André Gide condamnase folosirea muncii forțate, sensibilizând publicul antebelic față de crimele europenilor În Africa Centrală -, iar americanii aveau tendințe Îngrijorător de anticoloniale. Secretarul de stat american Cordell Hull vorbise recent În termeni favorabili despre posibila instituire a unui control internațional asupra coloniilor europene mai puțin avansate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese Închis cu doar câțiva ani mai devreme și scăpase de proces ca prin urechile acului. Pentru publicul polonez, el reprezenta chipul „național” al comunismului polonez, iar promovarea lui a fost percepută ca un act de sfidare din partea unui partid forțat să aleagă Între baza sa națională și autoritatea superioară de la Moscova. Cu siguranță, așa vedeau lucrurile liderii sovietici. Hrușciov, Mikoian, Molotov și alți trei oficiali au zburat spre Varșovia la 19 octombrie cu intenția de a Împiedica numirea lui Gomu³ka
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]