10,090 matches
-
simțit decât la Neptun și în București. „Stai puțin...“, m-am încruntat. „A fost sau n-a fost cutremur? Cine-a compus știrea? Cum adică epicentru nelocalizabil? Și, mai ales, ce-i cu bazaconia cu Regatul? Care Regat? E-o glumă, nu?“ „Ușor, Robane, nu te inflama. Ia fii atent aici.“ Mihnea a dat Back pe pagina de gardă și-a pus cursorul pe motorul de căutare. Ne-am uitat cu toții. Ieșise un singur cuvânt: globalmind. „Textul apare doar dacă tastezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Datele se schimbă-n permanență, mesajele sunt criptate, deși arată normal. Totul e introdus sub mailul principal, nu bănuiești nimic. Citești despre salate sau biscuiți, și povestea se referă de fapt la o întâlnire secretă. În plus, are protecție, nu glumă. Suprapunere 3-D, protejată prin trei coduri de-alarmă. Dacă ai noroc și-i spargi pagina de dedesubt, se șterge textul cu totul, nu mai rămâi nici cu salata. Nu poți să-l fixezi pe gagiu. Zici că funcționează simultan, cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perfectă. Maria venea cu trecutul ei, eu cu-al meu, despărțiți de câteva neînțelegeri fine, dar esențiale: nu agream sandalele, nu-mi plăcea hip-hop-ul și nu suportam să-mi găsesc perna încălzită înainte de culcare. Cu pernele, chiar nu era de glumă: și-astăzi consider că e-un sacrilegiu să dormi pe ele calde și moi. Parcă te-ai așeza pe-un pepene fleșcăit, cu jumătățile plescăindu-ți pe tâmple. Îmi pedepseam puiulețul, sucindu-l tacticos pe partea cealaltă. Nu mă culcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întorcea cu-o pâine și-o plasă de cartofi. Doamna Matei era cuminte ca un cadavru, n-o auzeai niciodată. Locuia într-o casă-mausoleu, cu draperiile trase și mobilierul pietrificat în parchet. Acolo se plătea și întreținerea, ghinionul sau o glumă proastă o înzestraseră pe biata femeie cu funcția etern-provizorie de administrator. Becurile din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă. Apartamentul nu mișca. Dacă totuși reușeai să intri, nu știai cum să plonjezi afară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a baiatului meu) si nu detinea pachete de carti. Singurele carti pe care le-am vazut in casa lui din str. Vitejescu, inainte de a fi demolata, erau cele profesionale, de finante si contabilitate. De altfel, intrebarea este probabil o gluma sau contine o greseala, in conditiile in care, conform legii, nici un membru al conducerii superioari de Partid si de Stat nu putea si nu poate fi angrenat in practicarea jocurilor de noroc. Interdictia este prevazuta atit in „Programul PCR“ (Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când ridic receptorul?“ A mai tras un gât din sticla de bere, după care a revenit: „Și ce caută băieții veseli pe scrisori din ’98-’99? Sau te pomenești că «Direcția operativă» se referă la « Direcția operativă a farselor și glumelor proaste», iar comentatorii din subsol sunt niște amatori, puși să se-amuze pe seama ta?!“ „N-ar fi exclus...“, am plusat. „Pe dracu’. Ăștia făceau o ediție critică a scrisorilor tuturor, cu note și-aparat de lectură. Ca-n liceu, cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cosmic?“ Ne-am strâns unul într-altul, hanorac lângă hanorac, cu nasul în telefon. Trăznea a ger și bere, ne simțeam respirațiile aproape, dulci-amărui. Mihnea a ciupit butonul de „Show“: Scrisoarea 7. Am toate aparențele unei ființe umane: mănânc, spun glume, gătesc tarte cu portocale și scorțișoară, îmi fac cumpărăturile la Billa, urmăresc vreo treizeci și două de canale TV, ascult muzică grunge, pop, industrial, gregoriană și clismatică, merg la stadion și la Ateneu, îmi plac berea de Reghin și țuica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta cu noi și Viena?“ „Așa e. Și nu ne-ai pomenit varianta corectă: eu sunt Paul? Paul nu e Paul? nici unul din noi nu există?“ Maria mi-a aruncat o privire teribilă. Ceva de genul: îți mai arde de glume? M-am ferit să-i răspund. „Imediat vă explic.“, a revenit Mihnea, butonând tastatura. „Glumițele lu’ dom’ profesor sunt nepotrivite. Eu, în locul lui, aș vorbi mai cu grijă.“ „Așa e!“, l-a lăudat Maria. Continua să se sprijine pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a coborât din tramvai. L-am urmărit cum traversează strada și pleacă liniștit, spre stația de metrou. Am rămas așa câteva zeci de secunde, singur într-un tramvai părăsit. 10, 15, 20 de secunde. Nu era vreun accident, și nici o glumă proastă a inginerului Grosescu: accidentele nu se petrec decât la noi, iar glumele (nici bune, nici proaste) nu există în Viena, n-are nimeni timp de ele. Tramvaiul trebuia să staționeze 40 de secunde. După încă 10 secunde, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spre stația de metrou. Am rămas așa câteva zeci de secunde, singur într-un tramvai părăsit. 10, 15, 20 de secunde. Nu era vreun accident, și nici o glumă proastă a inginerului Grosescu: accidentele nu se petrec decât la noi, iar glumele (nici bune, nici proaste) nu există în Viena, n-are nimeni timp de ele. Tramvaiul trebuia să staționeze 40 de secunde. După încă 10 secunde, am observat alt vatman traversând strada, din direcția opusă celei în care plecase primul. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
banii globalmind cum circulă?“, m-am interesat, schimbând vorba. „Sunt adunați în fondul național al Blocatarilor, stors de la cetățeni și-acumulat prin jocurile de noroc. Cum bănuiești și dumneata, ca să faci reconstrucție mentală, ai nevoie de bani. Sume fabuloase, nu glumă.“ „Aici intervine Bloteria Națională... Depozitarul fondului general al Blocatarilor. Sub pretextul unor câștiguri extraordinare, populația e jecmănită legal. Oamenii își donează banii fără să-i forțeze cineva.“ „Exact. Acolo se spală banii negri ai globalmind. Și tot de-acolo vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiecărui individ". Jurnaliștii de la "France Soir" s-au solidarizat cu fostul lor director, publicând ieri un editorial în care criticau decizia patronului. "Ajunge cu lecțiile pe care ni le dau acești bigoți reacționari!", scria Serge Faubert." (Islamul nu știe de glumă, Cotidianul, 3 februarie 2006) Exemplul de mai sus ne arată dialectica acceptabilității. În interiorul paradigmei proprii, logica fiecărei părți este validă și bazată pe conținutul cunoașterii comune. Pe de o parte, europenii au ca valori de bază libertatea de opinie și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia ființa națională, constituindu-se într-un adevărat atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p. 24). Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt denunțate ca "o treime de mari neadevăruri poate cele mai mari dintre toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi: égalité, liberté, fraternité, progresul cugetării moderne ne sfătuiește să punem treimea adevărată: dreptate, solidaritate, naționalitate" (p. 45). O dreptate care să țină cont de structura inegală a organizării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ocupată. Acest, cum îl cheamă, Ferd... Ferd... — Ferdâșcenko. — Mda. Nu-mi place acest Ferdâșcenko al vostru, e-un măscărici mizerabil. Și nu înțeleg cum de-i dă nas Nastasia Filippovna! Chiar îi e rudă, cum zice? — O, nu, e-o glumă! Nici nu miroase a înrudire. — Ei, naiba să-l ia! Ce ziceți, prințe, sunteți mulțumit sau nu? — Vă mulțumesc, generale, v-ați comportat cu mine ca un om extrem de bun la suflet; într-adevăr, habar n-aveam unde-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trecut prin minte ceva de care acum sunt absolut sigur, un lucru pe care, de altminteri, prințul mi l-a mărturisit singur. Toată această frază Ganea o rosti cu un ton extrem de serios, fără nici cea mai mică urmă de glumă, o rosti chiar posac, ceea ce păru întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care vă credeam un filosof! Când colo, sunteți un om care tace și face! — Și judecând după felul cum prințul a roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Totuși, nu refuzară vinul, în primul rând generalul, în al doilea rând - doamna vioaie, bătrânelul, Ferdâșcenko, apoi și ceilalți. Toțki luă și el o cupă, sperând să armonizeze noul ton în curs de instaurare, conferindu-i pe cât posibil caracterul unei glume simpatice. Numai Ganea nu bea nimic. Și era greu de priceput ceva din ciudatele, uneori bruștele și rapidele ieșiri ale Nastasiei Filippovna, care luase și ea vin și declarase că în această seară va bea trei cupe, din râsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la cinci după-amiază până la unsprezece seara, extraordinar de trist și alarmat, bătându-și capul cu feluriți Kinderi și Biskupi, care aproape înnebuniseră, umblând ca bezmeticii ca să-i împlinească lui vrerea. Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zise deodată, nemaiputând răbda, Daria Alexeevna. Dacă ți s-a făcut lehamite de ei, dă-i afară! Și vrei să pleci cu ăsta, chiar și pentru o sută de mii?! Ce-i drept, o sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii ia-o și pe el gonește-l. Asta trebuie să faci; ah, să fiu eu în locul tău, cum mi ți i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă încercând și neputând înțelege cum stau lucrurile. Apoi, brusc, i se adresă prințului și, încruntându-și amenințător sprâncenele, îl privi cu atenție; dar nu dură decât o clipă; poate i s-o fi părut că e vorba de o glumă, de o bătaie de joc; însă înfățișarea prințului o făcuse să uite această bănuială. Căzu pe gânduri, zâmbi apoi din nou, parcă neștiind nici ea precis de ce zâmbește... Înseamnă că sunt într-adevăr prințesă! șopti ea ca pentru sine, ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cam scurtă, cu fața galbenă și plină de riduri, cu privirea suspicioasă, ascunsă și tristă. — Nu cumva e tatăl tău? întrebă prințul. — Chiar el, îi răspunse Rogojin cu un surâs dezagreabil, ca și cum s-ar fi pregătit să audă imediat o glumă necuviincioasă la adresa răposatului său părinte. — Nu a fost credincios de rit vechi, nu-i așa? — Nu, mergea la biserică, însă, ce-i drept, zicea că după credința veche e mai bine. Și pe scopiți îi stima foarte mult. Uite, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
casă oameni atât de ospitalieri, tocmai de aceea m-am gândit: n-o să fie cumva prea ospitalier pentru mine și dumneavoastră? — Dar mi s-a părut că sunteți în relații foarte bune. Nu-i așa? — Omenește, o iau drept o glumă; bine, suntem cumnați: eu ce am de pierdut? Am parte de mai multă cinste. În persoana lui întrezăresc un om extraordinar chiar și prin cele două sute de persoane, chiar și prin aniversarea de o mie de ani a Rusiei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea, nu m-aș bucura mai mult decât de a ta; și, dacă nu mă crezi, ție să-ți fie rușine, nu mie. Cât despre băiețandrul ăsta răutăcios, își permite cu mine glume și mai urâte. Mi se pare că-l protejezi; așa că te previn: într-o bună dimineață, crede-mă, o să mă lipsesc pe viitor de a avea plăcerea și onoarea să-l mai cunosc. — Păi eu cu ce-s vinovat? striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înțelegea de ce râd ceilalți și „cum pot, cum îndrăznesc să râdă“. Izbucniră și acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]