8,040 matches
-
l'histoire, Paris, Aubier, 1993, p.157. 93 C. Sanchez-Albornoz, op. cit., t.1, p.137. 94 Ibid., t.2, p.371. Trebuie să mai adăugăm că termenul de sarazin desemna pe atunci nu numai pe mauri ci și ideea de inamic absolut. De asemenea se atribuia și tuturor bandelor de jefuitori din regiunile alpine, chiar dacă aceștia erau creștini. 95 Fuero e costumbre de Espanna en Castille, Costum d'Espanya en Catalogne et Aragon, Consuetudo Hispainae în general. 96 J. A. Maravall-Casesnoves
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
internațională, cît și de dinamica internă a comunității românești din afara granițelor. În aceste condiții, Mircea Eliade spunea că „a face cultură este singura politică pe care exilații o pot duce”, mai ales că intelectualul este considerat de comuniști a fi „inamicul public numărul una pentru că el este singurul care are acces la concepte. Prin urmare, activitatea exilului trebuie analizată bidimensional, din perspectiva scopului general pe care exilații l-au avut și a situației internaționale și dinamicii ei diacronice. Ca oameni politici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Început În ianuarie 1945. Cu toate acestea, 23 august 1944 este considerat „momentul zero” de către unii istorici ce au tratat problema deportărilor, de vreme ce aceasta a fost ziua În care URSS a „eliberat” România de sub „opresiunea” nazistă, deschizînd astfel drumul persecutării inamicilor - germanii - și a tuturor celor considerați a avea legături cu aceștia. „Eliberarea” României de către Armata Roșie la 23 august 1944 a fost urmată de un val de isterie antigermană În care soldații germani care se retrăgeau au fost brutal bătuți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au fost motivele „plecării Într-o țară străină” - ca și cînd au plecat din proprie dorință -, motive ce apăreau În dosarele Securității ca „vizite”. Pe lîngă aceasta, guvernul român a clasat un număr important de deportați reveniți În țară ca „inamici de clasă” sau „revoluționari precauți”. Unii au fost chiar urmăriți de Securitate, motiv pentru care au avut de suferit și În continuare. Din fericire, majoritatea femeilor intervievate În proiectul de la Brașov nu au avut de suferit de pe urma a ceea ce Radosav
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
art.cit., p. 436; Radosav, Donbas, ed.cit., p. 66. Baier, art.cit., p. 436. Deoarece etnicii germani au fost implicați În afaceri și comerț de-a lungul istoriei, dar și În agricultură, au fost automat clasificați drept burghezi capitaliști, inamici de clasă; vezi Kroner, op.cit., p. 56. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 69. Interviu cu Maria Cocîrlă. Regine s-a căsătorit Înainte de deportare; Magyari nu a avut copii. Verdery, Transylvanian Villagers, p. 38. Ceaușescu a reușit să obțină 4.000-15
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
forma decât în contextul în care este încurajată de către societate sau, cel puțin , nu este împiedicată de aceasta. Într-o societate în care bunăstarea celuilalt nu este valorizată, urmărirea unor obiective altruiste și pro-sociale este o bătălie dusă împotriva unui inamic imaginar. Dacă într-o societate competiția nu lasă loc cooperării, copiii sunt supuși acelorași presiuni sociale precum părinții lor. Iar altruismul nu are nici un sens într-un mediu în care la nivelul relațiilor interpersonale se aplică legea celui mai puternic
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
De Gaulle a atenționat că măsurile de înarmare germane "constituiau violări flagrante ale tratatelor internaționale", dar "lumea liberă" s-a mărginit să opună doar protestul platonic al Ligii Națiunilor [8, p. 19]. Pentru De Gaulle, "era insuportabil" să vadă "cum inamicul de mâine se înarmează cu mijloacele necesare obținerii victoriei, în timp ce Franța era lipsită de ele" [8, p. 9]. Armata franceză se închista în concepțiile ce fuseseră în vigoare înainte de sfârșitul primului război mondial [8, p. 9]. Era cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
alcătuite nu pentru a manevra, a ataca, a dezvolta succesul, ci pentru a menține sectoarele de apărare. Ele urmau să ocupe poziții de-a lungul frontierei franceze și frontierei belgiene Belgia fiind atunci categoric aliată și să aștepte acolo ofensiva inamicului [8, p. 10]. Cât despre mijloace: tancuri, avioane, tunuri cu tracțiune mecanică și cu câmp de tragere circulară, care în ultimele bătălii ale războiului mondial arătaseră că ofereau posibilitatea de a da lovituri prin surprindere și de a rupe frontul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
direcțiile. În plus, frontul era dinainte trasat prin fortificațiile liniei Maginot, prelungită cu fortificații belgiene. Astfel, națiunea chemată sub arme avea să țină o barieră, la adăpostul căreia urma să aștepte, cum se credea, ca blocada să-l uzeze pe inamic. Această concepție statică despre război corespundea spiritului regimului dominat de discordii și condamnat la stagnare. Nu se observa faptul că "motorul" produsese o cotitură în domeniul militar [8, p. 10]. Este evident faptul că o armată bazată pe tehnică complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
al Franței, și anume crearea, pe lângă Liga Națiunilor, a unei armate de profesie care să fie însărcinată cu securitatea colectivă și care să cuprindă toate tancurile și avioanele din Europa [8, p. 8]. De Gaulle suporta greu situația în care inamicul se înarma, iar Franța era lipsită de mijloacele militare care să-i asigure victoria sau apărarea eficientă. Ce ar fi însemnat pentru Franța existența unor mari unități de tancuri și alte unități motorizate, împreună cu aviația de asalt, o dovedește episodul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
în condiții nespus de grele, transportau încărcături la Murmansk" [8, p. 239]. De Gaulle consideră de asemenea că "Germanii ar fi câștigat războiul dacă realizau gruparea tuturor forțelor mecanizate pe o singură direcție, spre capitala sovietică, pentru a lovi pe inamic drept în inimă" [8, p. 239]. Marea Britanie după căderea Franței După căderea Franței, Marea Britanie era singură în fața inamicilor, dar nu se speria. Deși Churchill scrie că "Marea Britanie era la ananghie", el însuși adăuga că "nu se înspăimânta". Istoria îi transmitea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Germanii ar fi câștigat războiul dacă realizau gruparea tuturor forțelor mecanizate pe o singură direcție, spre capitala sovietică, pentru a lovi pe inamic drept în inimă" [8, p. 239]. Marea Britanie după căderea Franței După căderea Franței, Marea Britanie era singură în fața inamicilor, dar nu se speria. Deși Churchill scrie că "Marea Britanie era la ananghie", el însuși adăuga că "nu se înspăimânta". Istoria îi transmitea un sentiment tonic de invincibilitate a insulei: "De aproape o mie de ani Britania nu mai văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de 70-80 de convoaie, fiecare convoi având circa 70-80 de nave. Submarinele și avioanele germane au scufundat un număr considerabil de nave, care aveau ca destinație portul Murmansk. Intrarea americanilor în câmpul de luptă european Cea dintâi operațiune ofensivă împotriva inamicului un raid de bombardament în cinstea zilei de 4 iulie 1942. Obiectivele au fost patru aerodromuri germane din Olanda. Cele șase aparate "Boston", comandate de căpitanul Charles C. Kegelman și încadrate într-o formație britanică mai mare, au fost întâmpinate
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
punctul terminus al unei lungi și șubrede linii de cale ferată care șerpuia prin Munții Atlas spre răsărit, până la Oran și Alger, ajungând până în Tunisia. Deși calea ferată avea o capacitate mică, oferea o linie de comunicație în eventualitatea că inamicul ar fi atacat prin Spania și ar fi scos din funcțiune Strâmtoarea Gibraltar ca arteră de întreținere a forțelor Aliate. Evaluarea situației politice din Africa de Nord a fost unul din cei mai importanți factori în pregătirea expediției. Dată fiind ostilitatea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
comentarii. S-a spus că aceasta a contribuit la prelungirea războiului, datorită încrâncenării unor țări beligerante de teama săvârșirii unor abuzuri din partea învingătorilor asupra lor. La conferința de presă din 24 ianuarie 1943, președintele a spus că "vom obliga toți inamicii noștri la capitulare necondiționată". Ulterior, protagoniștii expresiei au regretat că au făcut afirmația respectivă. Și-au reproșat că nu au verificat ce și-au notat ziariștii sau că nu au reflectat dinainte asupra a ceea ce spun. Churchill a declarat ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a victoriei pentru celebrarea prăbușirii imperiului Axei în Africa. Izbânda în Tunis dovedise că Națiunile Unite luaseră inițiativa. Debarcarea în Sicilia După succesul din Africa, așa cum stabilise Conferința din ianuarie de la Casablanca, Sicilia reprezenta obiectivul cel mai indicat pentru eliminarea inamicului din Mediterana, pentru ca aliații să poată naviga fără teamă în această mare. Ocuparea insulei nu ridica angajarea de către Aliați a unor efective prea numeroase. De la bazele aeriene din insulă s-au făcut numeroase bombardamente, inclusiv în regiunea petrolieră Ploiești [2
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și coasta de nord a Tunisiei. Aici se găsea un aerodrom de unde avioanele Axei operau împotriva Aliaților. Pentru ocuparea insulei, aceasta a fost supusă unui bombardament aerian intensiv câteva zile și nopți și unui puternic foc de artilerie navală. Reacția inamicului a fost slabă și sporadică, nicio navă de desant nu a avut de suferit [2, p. 238]. Pe aerodromul de pe insulă au fost aduse puternice formații de aviație. S-a mai construit o pistă nouă pe insula Gozo, din imediata
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
efectuată. Acest plan conținea, sub formă imperativă, acțiunile pe care urmau să le întreprindă ofițerii și ostașii din trupele aliate: "Debarcați pe Coasta Normandiei. Concentrați resursele necesare pentru o bătălie decisivă în zona Normandia-Bretania și rupeți dispozitivul de încercuire al inamicului. Urmăriți inamicul pe un front larg, cu două grupuri de armate, punând accent pe flancul stâng, pentru a ocupa porturile necesare, a ajunge la granițele Germaniei și a ține sub amenințare bazinul Ruhrului. Pe flancul drept, efectuați joncțiunea cu forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
plan conținea, sub formă imperativă, acțiunile pe care urmau să le întreprindă ofițerii și ostașii din trupele aliate: "Debarcați pe Coasta Normandiei. Concentrați resursele necesare pentru o bătălie decisivă în zona Normandia-Bretania și rupeți dispozitivul de încercuire al inamicului. Urmăriți inamicul pe un front larg, cu două grupuri de armate, punând accent pe flancul stâng, pentru a ocupa porturile necesare, a ajunge la granițele Germaniei și a ține sub amenințare bazinul Ruhrului. Pe flancul drept, efectuați joncțiunea cu forțele debarcate în
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
2, p. 330]. Planul "Overlord" acorda o importanță deosebită succesului acțiunii de desant maritim pe plaja denumită în cod "Utah", situată pe litoralul de est al Peninsulei Cotentin. Astfel, devenea posibilă ocuparea rapidă a portului Cherbourg. Fără capturarea acestui port, inamicul putea încercui capul de pod creat și compromite întreaga operațiune "Overlord" [2, p. 330]. La 15 mai, sub conducerea SHAEF (Supreme Headquarters, Allied Expeditionary Force), a avut loc o ultimă consfătuire. Datorită importanței momentului, au participat toți membrii de seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de sud a Angliei, principalul punct de îmbarcare. Chiar în ceasul al 12-lea înainte de debarcare s-au ivit mari dileme: comandantul șef al aviației, Leigh-Mallory, considera inoportună debarcarea diviziilor americane aeropurtate în Peninsula Cotentin din cauza terenului nefavorabil și împotrivirii inamicului. Reflectând asupra situației, Eisenhower a considerat că nu era justificată ipoteza pesimistă a colaboratorului său [2, p. 339]. Imensa tabără militară din sudul Angliei, cu instruirea făcută, mai aștepta decizia debarcării în momentul în care, la ședința cu comisia meteorologică
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și 25 iulie, când am rupt frontul inamic, scrie Eisenhower, a constituit o etapă bine precizată a operațiunii "Overlord", cunoscută sub numele "Bătălia Capului de Pod"" [2, p. 347]. "Bătălia Capului de Pod" a fost o perioadă de lupte cu inamicul în cursul căreia s-au pus bazele eliberării Franței și Belgiei. Pe 26 iunie a fost ocupat Cherbourgul. Localitatea Caen nu a fost cucerită din prima lovitură, cum se sperase, de aceea nu s-a putut pătrunde în zona sud
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
divizii americane, 11 britanice și una canadiană. În această perioadă au fost aduse 566.648 de tone de materiale de aprovizionare și 171.532 de vehicule. Aceste eforturi materiale au fost extrem de utile atunci când au fost aruncate în lupta contra inamicului toate forțele. În "Bătălia capului de pod" au ieșit în evidență progresele în utilizarea forțelor aeriene ca sprijin direct al trupelor de uscat angajate în luptă. Este însă foarte dificil a se atinge perfecțiunea pe tărâmul coordonării sol-aer. Dintre metodele
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
importantă a fost îmbarcarea unui detașament de transmisiuni aero la bordul unui tanc aparținând unității pornite la atac [2, p. 366]. Trei săptămâni de atacuri furtunoase După șapte săptămâni de la debarcarea în Normandia, în ziua de 25 iulie atacul asupra inamicului s-a declanșat de pe aliniamentul scontat a fi atins la data de Z plus 5, respectiv în spațiul ce se întindea de la Caen, prin Caumont, până la Saint-Lô [2, p. 369]. Un bombardament paralizant a fost efectuat asupra inamicului. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
atacul asupra inamicului s-a declanșat de pe aliniamentul scontat a fi atins la data de Z plus 5, respectiv în spațiul ce se întindea de la Caen, prin Caumont, până la Saint-Lô [2, p. 369]. Un bombardament paralizant a fost efectuat asupra inamicului. S-a reușit o rupere decisivă a liniilor germane. În continuare, Flota 9 aeriană a Statelor Unite și Royal Air Force au distrus sute de tancuri și vehicule germane, împiedicând inamicul să se stabilizeze și să atace [2, p. 370]. Comandanții trupelor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]