8,512 matches
-
de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către ideologia burgheză ca o modalitate de apărare a statu-quo-ului. Conform acestei ideologii, orice alternativă de organizare socialistă a societății înseamnă „totalitarism
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întreprinderi, testul de raționalitate ne va indica manifestările „sănătoase” sau „patologice” ce caracterizează funcționarea mecanismelor sale cognitive. Patologia sistemelor sociale - reluând o idee dezvoltată în capitolul anterior - poate lua două configurații distincte, în funcție de sursele lor primare: sindromul luptei și sindromul incertitudinii. Atât conflictele interne, cât și dificultățile de a face față constructiv incertitudinii generează rigiditatea sistemului, orientarea sa patologică. În procesul socioterapiei, specialistul încearcă să reorienteze sistemele, sprijinindu-le să-și conștientizeze mecanismele patologice și să cultive mecanismele normale care asigură
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracterizează funcționarea mecanismelor sale cognitive. Patologia sistemelor sociale - reluând o idee dezvoltată în capitolul anterior - poate lua două configurații distincte, în funcție de sursele lor primare: sindromul luptei și sindromul incertitudinii. Atât conflictele interne, cât și dificultățile de a face față constructiv incertitudinii generează rigiditatea sistemului, orientarea sa patologică. În procesul socioterapiei, specialistul încearcă să reorienteze sistemele, sprijinindu-le să-și conștientizeze mecanismele patologice și să cultive mecanismele normale care asigură o funcționare rațională, flexibilă și eficace. Specialistul poate alege una dintre următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici aceste mijloace nu se poate spune că sunt prohibite. Alegerea nu se face în mod exclusiv prin jocul argumentelor la lumina rațiunii. Cu alte cuvinte, omul nu este „un calculator rațional”. Istoria sa personală, cu complexele, aspirațiile, fricile și incertitudinile sale, cu succesele și eșecurile, se depozitează modelând modul de gândire și simțire. Cum poate fi înțeleasă „soluția” lui Vlad Țepeș dacă nu se ia în considerare profilul său psihologic, rezultat al întregii sale istorii personale? Dacă revenim la exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tocmai sorții sau oracolul de la Delphi. Știința poate oferi o explicație acestor fapte, care nu se mai fundează însă pe evidența conștiinței noastre comune. În cazul analizat aici, o teorie explicativă ar putea scoate în evidență existența unor fenomene ca: incertitudinea ridicată ce înconjoară procesul decizional, anxietatea și tensiunea psihologică și socială asociată deciziilor importante, blocarea procesului decizional realizat cu mijloace strict raționale, nevoia unor mecanisme care să reducă din incertitudine, nevoia de a investi o valoare suplimentară în opțiunile realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicativă ar putea scoate în evidență existența unor fenomene ca: incertitudinea ridicată ce înconjoară procesul decizional, anxietatea și tensiunea psihologică și socială asociată deciziilor importante, blocarea procesului decizional realizat cu mijloace strict raționale, nevoia unor mecanisme care să reducă din incertitudine, nevoia de a investi o valoare suplimentară în opțiunile realizate, de asemenea, efectul structurilor politice democratice sau autoritare asupra mecanismelor de luare a deciziilor. O explicație de acest gen nu este deloc intuitivă. Ea nu poate fi realizată prin empatie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în considerare. 5. Faza postdecizională. Soluția aleasă (decizia) este transpusă în practică; se acționează în vederea rezolvării problemei de la care s-a plecat, prin utilizarea soluției alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă într-o lume strict deterministătc "Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția care este cu siguranță cea mai bună. Pentru aceasta este nevoie de două presupoziții, și anume: 1. Reductibilitatea completă a incertitudinii: în procesul decizional, incertitudinea inițială cu privire la problema de soluționat, cât și la soluțiile posibile este redusă complet, decidentul reușind să identifice soluția cea mai bună. Această presupoziție se fundează, la rândul ei, pe trei presupoziții mai particulare: a) Caracterul dat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția care este cu siguranță cea mai bună. Pentru aceasta este nevoie de două presupoziții, și anume: 1. Reductibilitatea completă a incertitudinii: în procesul decizional, incertitudinea inițială cu privire la problema de soluționat, cât și la soluțiile posibile este redusă complet, decidentul reușind să identifice soluția cea mai bună. Această presupoziție se fundează, la rândul ei, pe trei presupoziții mai particulare: a) Caracterul dat, neproblematic al formulării problemei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abandonat ideea că procesul de decizie ar putea lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată de starea actuală. În consecință, cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată de starea actuală. În consecință, cel puțin la limită, stările lumii relevante pentru decizie sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată de starea actuală. În consecință, cel puțin la limită, stările lumii relevante pentru decizie sunt în principiu predictibile, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată de starea actuală. În consecință, cel puțin la limită, stările lumii relevante pentru decizie sunt în principiu predictibile, dacă deținem cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu o certitudine absolută, ci în mod probabilist. Agronomul din exemplul dat mai înainte nu poate porni de la o predicție absolut certă asupra cantității de precipitații din luna mai a anului viitor, ci doar de la una probabilistă. În cazul unei incertitudini ontologice, care ar putea fi desemnată mai bine prin termenul de nedeterminare, estimările pot fi, ca și în cazul primului model, absolut certe, dar într-un sens probabilist. Calculul cu asemenea cunoștințe de tip probabilist nu ne va duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod absolut; ea garantează doar probabilitatea cea mai ridicată de succes. Gândirea probabilistă reprezintă deci modalitatea de a fi rațional și de a lua decizii certe într-o lume parțial nedeterministă. În deciziile noastre, doar în mod excepțional lucrăm cu incertitudini ontologice. În situațiile curente, decidentul nu deține o cunoaștere completă, absolută, fapt care l-ar pune în situația de a lucra cu probabilități ontologice; în marea majoritate a cazurilor, cunoștințelor noastre sunt incomplete, aproximative, nepermițându-ne, tocmai din cauza acestei incompletitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-ne, tocmai din cauza acestei incompletitudini, decât predicții aproximative, probabiliste asupra stărilor viitoare ale universului. Chiar dacă universul ar fi strict determinist, cunoștințele noastre de la un moment dat nu ne permit să facem predicții absolute, ci probabiliste. Noi lucrăm în fapt cu incertitudini cognitive. Incertitudinea cognitivă nu exprimă deci limite ontologice ale determinabilității, ci limitele pe care fragilitatea cunoștințelor noastre de la un moment dat ni le impune. Pe baza cunoștințelor sale limitate, care pot fi mereu îmbunătățite, decidentul atribuie probabilități de întâmplare diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din cauza acestei incompletitudini, decât predicții aproximative, probabiliste asupra stărilor viitoare ale universului. Chiar dacă universul ar fi strict determinist, cunoștințele noastre de la un moment dat nu ne permit să facem predicții absolute, ci probabiliste. Noi lucrăm în fapt cu incertitudini cognitive. Incertitudinea cognitivă nu exprimă deci limite ontologice ale determinabilității, ci limitele pe care fragilitatea cunoștințelor noastre de la un moment dat ni le impune. Pe baza cunoștințelor sale limitate, care pot fi mereu îmbunătățite, decidentul atribuie probabilități de întâmplare diferitelor evenimente. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că probabilitățile cu care lucrăm sunt de tip cognitiv, expresie a cunoștințelor noastre limitate, și să încercăm să le îmbunătățim prin lărgirea cunoașterii. Am insistat asupra acestui punct pentru a evita o posibilă confuzie în analizele ulterioare în legătură cu termenul de incertitudine. Probabilitatea este o estimare a incertitudinii, fie că aceasta este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de tip cognitiv, expresie a cunoștințelor noastre limitate, și să încercăm să le îmbunătățim prin lărgirea cunoașterii. Am insistat asupra acestui punct pentru a evita o posibilă confuzie în analizele ulterioare în legătură cu termenul de incertitudine. Probabilitatea este o estimare a incertitudinii, fie că aceasta este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre incertitudine, avându-se în vedere însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și să încercăm să le îmbunătățim prin lărgirea cunoașterii. Am insistat asupra acestui punct pentru a evita o posibilă confuzie în analizele ulterioare în legătură cu termenul de incertitudine. Probabilitatea este o estimare a incertitudinii, fie că aceasta este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre incertitudine, avându-se în vedere însă în mod special incertitudinea cognitivă, ce caracterizează cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punct pentru a evita o posibilă confuzie în analizele ulterioare în legătură cu termenul de incertitudine. Probabilitatea este o estimare a incertitudinii, fie că aceasta este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre incertitudine, avându-se în vedere însă în mod special incertitudinea cognitivă, ce caracterizează cele mai multe dintre procesele decizionale reale. Exemplul cu predicția cantității de precipitații din luna mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Probabilitatea este o estimare a incertitudinii, fie că aceasta este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre incertitudine, avându-se în vedere însă în mod special incertitudinea cognitivă, ce caracterizează cele mai multe dintre procesele decizionale reale. Exemplul cu predicția cantității de precipitații din luna mai este relevant din acest punct de vedere. Probabil că există o limită absolută, ontologică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre incertitudine, avându-se în vedere însă în mod special incertitudinea cognitivă, ce caracterizează cele mai multe dintre procesele decizionale reale. Exemplul cu predicția cantității de precipitații din luna mai este relevant din acest punct de vedere. Probabil că există o limită absolută, ontologică de prevedere a fluctuației vremii; dar nu această limită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]