9,213 matches
-
fost marele meu dușman. Încă din adolescență! Dacă-i reproșez ceva "unchiului George" e că m-a lăsat de capul meu, că mi-a dat prea multă libertate. 6. De abia m-am întrebat la ce-mi folosesc recapitulările și ― ironie! ― țipătul unui cocoș anulează întreaga mea educație urbană. Am rămas, probabil, cu un reflex rural de care nu mă pot lepăda. Și nici nu vreau, de fapt! De cum ridic ochii și văd tabloul unde tata e tânăr artilerist, orice reținere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului ,,intrus,, mai mic; el noul boboc putea fi ținta ironiilor celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat de unul mai insistent, care vroia să-și arate superioritatea că e mai mare și-l
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și le-a mai recăpătat nici până-n ziua de azi. Sminteala ei a fost atât de violentă, încât s-a socotit că era cu neputință să ia parte măcar la slujba de pomenire oficiată în amintirea fratelui ei. O ciudată ironie face ca numita Tabitha Winshaw, astăzi în vârstă de optzeci și unu de ani și lipsită în aceeași măsură de facultățile ei mintale cum a fost în ultimii patruzeci și cinci de ani, să patroneze și să finanțeze apariția cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici unul. Este un factor esențial care a fost neglijat de cei care au încercat să impună acest punct de vedere. Deci nu cred că această comparație poate fi luată în considerație. BEAMISH: În sfârșit, domnule Winshaw, considerați că este o ironie a sorții faptul că această lovitură militară - atât de ostilă, potențial, intereselor noastre naționale - a fost dată de o armată instruită și înzestrată de britanici? În mod tradițional, guvernele britanic și irakian au avut relații strânse de cooperare în zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mă las până n-o să mă aleg cu ceva. 8 noiembrie 1967 Conversație scurtă, dar umilitoare cu Richard Crossmanân salonul de ceai azi după-amiază. S-a oprit ostentativ lângă mine ca să mă felicite pentru numire, dar i se simțea ironia în glas. Am auzit-o clar. Ticăosul! Ei și ce? Subsecretar al parlamentului e un pas înainte spre prima bancă, nu? Totuși n-are rost să mă amăgesc. Adevărul este că dacă eram de cealaltă parte, eram acum aproape de vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mi-ar fi părut rău s-o ratez. După ce-au plecat cei doi, Roddy și Phoebe rămaseră un timp tăcuți. A fost drăguț din partea ta, spuse ea în cele din urmă. Mulțumesc. El se uită la ea; poate căuta ironia din vorbele ei. — Poftim? — Mi-ai luat apărarea. Nu trebuia. Păi, cum să-ți spun... A întrecut orice limită. — Nu pare să aibă o părere prea bună despre scopul pentru care m-ai adus aici. Roddy ridică din umeri, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mapa de scris. Sperasem să transmit cronica la ziar prin telefon înainte de a pleca, dar acum nu mai aveam timp. O s-o transmit când o să ajung la Sheffield. Așa se-ntâmplă întotdeauna: întotdeauna ultimele propoziții, concluzia obiectivă, sclipirea de ironie de la sfârșit îți mănâncă mai mult timp și te seacă mai mult decât tot restul. I-am scris un bilet colegului de apartament, am încuiat toate ușile și apoi, cu geanta în mână, am urcat scara cu balustradă de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice radicale. Dar și mai enervantă decât toate astea era reputația lui de scriitor cu umor. În mai multe rânduri i se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea mea, lipseau total din opera lui, caracterizată dimpotrivă de un sarcasm greoi și de câte o încercare abjectă de a da coate cititorului ca să se prindă la niște glume ultrarăsuflate. Acestui aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rezervasem disprețul din final. „A devenit o chestiune de rutină“, scrisesem eu, „să fie lăudat domnul ...... pentru abilitatea cu care îmbină umorul cu angajarea politică; și chiar de a susține că avem în sfârșit în persoana lui un maestru al ironiei morale, indispensabil în aceste vremuri nemiloase. La urma urmelor, avem mare nevoie de romane care să manifeste înțelegere față de deturnarea ideologică din ultimii ani din această țară, care să întrevadă consecințele sale la nivel uman și să arate că reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în căutarea căruia porniseră toți cei care urmăreau programul: să formeze un cuvânt perfect de nouă litere din cele alese la întâmplare. Cred că ar fi fost cea mai fericită femeie din lume, măcar și pentru câteva clipe; și culmea ironiei este că s-a întâmplat o dată și ea nici n-a știut. Literele au fost O, Y, R, L, T, T, I, M și A și eu mi-am dat seama imediat care era cuvântul, dar nici unul din concurenți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mari firme ale noastre de a furniza Irakului Zyklon B. Procesul de purificare de care vorbesc depinde de circulația liberă a unor asemenea mărfuri, dar legile noastre, plasate sub niște constrângeri internaționale absurde, ne interzic să le exportăm. Și culmea ironiei, rămâne pe seama unor oameni ca dumneavoastră - vânători de comori - să mențină vii idealurile noastre. Așteptă reacția lui Mark, dar nu văzu nici una. Știți unde se fabrică Zyklon B, nu-i așa? — Desigur, spuse Mark, care vizitase uzina de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la bun început. Eu am avut dreptate și tu te-ai înșelat. Nu mai cred în accidente. Există o explicație pentru orice: și întotdeauna e cineva de vină. Am aflat de ce ești aici. Ești aici din cauza lui Henry Winshaw. Culmea ironiei, nu? Vrea să fii aici pentru că nu suportă gândul că banii lui sau banii oamenilor ca el ar putea fi folosiți pentru a opri să se întâmple asemenea lucruri. E evident, de fapt. Nu e greu de dezlegat misterul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot timpul. Picioarele mele sunt într-o formă relativ bună. Câteva ulcerații, pe ici, pe colo, dar nimic care să mă împiedice să umblu. Mi-a plăcut să fiu răsfățat. Pic. Pic. Pic. — Sunt tare obosit, Michael. Asta-i culmea ironiei, de fapt. Sufăr de un singur lucru și nu i-am spus despre asta domnișoarei Barton. Habar nu are. Poți ghici ce este? Michael clătină din cap. — Insomnie. Nu pot să dorm. Nu pot să dorm deloc. O oră, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai emoționant decât o carte lăsată neternimată de autorul ei. Asemenea opere fragmentare sunt în opinia acestui distins gentleman ca „ruinele unor proiecte ambițioase, care păstrează totuși urme ale splendorii și grijii meticuloase cu care au fost concepute“. Potriveala și ironia sorții au făcut ca Sig. Calvino să se elibereze de acest înalt sentiment într-o serie de eseuri pe care le-a lăsat neterminate la data morții sale. Și cât de adecvată pare acum această expresie, aplicată la volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi explicația, ne lipsește orice relatare despre ascensiunea lui rapidă în industrie după ce a absolvit Oxfordul, despre alegerea lui drept candidat laburist în 1952, despre căsătoria lui în anul următor sau despre intrarea lui în parlament în 1955 (culmea ironiei, cu ocazia unei dezastruoase înfrîngeri pe plan național a laburiștilor). În căutarea mea febrilă de documentație care să ofere o idee despre abilitatea politică a tinerilor parlamentari, am reușit să scot la lumină doar următoarea transcriere din arhivele BBC. Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează mai mult pentru Teodora. „Normal!” ar exclama un cititor tânăr. Știe că dotările sale virile („Am o vârstă, nu?!”) ar putea să o predispună la glumă și ironie. Nu-i rămâne decât să răspundă la fel, ca să arate că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce „face casă bună” cu simțul umorului. Dacă acestea două nu iau prea mult din potențialul celorlalte „simțuri”, atunci s-ar putea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
împlini „vocația dăruirii” (preiau expresiile lui P.H.L.). Din trupul ei dăruiește trup de carne; din sufletul ei naște un cer de iubire; din gând trimite gând de bucurie într-o lume ce se crede a fi mai mult a bărbaților... Ironie! Puterea mușchilor la concurență cu puterea iubirii... Aceasta din urmă se naște în adânc și se înalță spre cer; cealaltă are caducitatea materiei. Se umflă până la un nivel oarecare, apoi se întoarce în țărână. Dar să nu minimalizăm „masculinitatea”! Ne-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la bunici, străbunici ... un salt in istorie. Constantin Toni Dârțu Câteva cuvinte despre copilăria din culoare Gheorghe Boancă este un plastician care se exprimă cu talent prin mijloacele specifice artei naive. Este un modern (nu un monden), detașându-se prin ironie și autoironie de subiectele prezentate (v. seria „Autoportrete”). Lumea lui este înfățișată cu un lirism reținut, împlinit în acorduri cromatice subtile, prin abordarea curajoasă a contrastelor, prin evitarea dulcegăriilor (ca în „Floarea soarelui”), prin dozarea tonurilor și a accentelor rezultate
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar spune: "Căci, dacă entuziasmul religios al fratelui rămîne în ochii lui o profeție dezarmată, spunem noi, dezarmată de acele forțe, care singure
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
republican prin convingeri și onarhist de circumstanță. De circumstanță, pentru că aceasta îi cerea momentul 1513, restaurarea principatului Medicilor. Cu adaptabilitatea omului inteligent, credea că poate să-și recîștige poziția, făcîndu-se util noului principe, Lorenzo de Medici, nepotul Magnificului, și care, ironia soartei, nu i-a citit niciodată opera. Acest Medici e reprezentat în faimosul "Il Pensiero" al lui Michelangelo. Revenirea Medicilor e numită de Machiavelli "O mare revoluție" (Scrisoare "către o ilustră doamnă"). Dar nu mediocrul Lorenzino (susținut de unchiul său
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței, printr-un singur cuvînt de laudă ("însușirile Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în care se răscumpără însuși gestul dedicator. Cartea, spune autorul, e fără podoabe encomiastice, fără ficțiune; prețul ei e noutatea conținutului practic. Nici un dar mai prețios decît ceva util. Principele e cea mai veche, mai sistematică și mai durabilă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de toți regii, dacă ele "ar putea fi sursa fericirii oamenilor". De presupus că în subtextul, cel puțin al ultimei considerații, se poate citi maliția de marcă specific voltaireană. Ceea ce plusează în favoarea tînărului autor cu mentalitate germanică e răscumpărat prin ironie, cum se întîmplă într-o frază în care Voltaire afirmă că eseul lui Frederic e mult mai bine scris decît cel al lui Machiavelli și "e o fericire pentru speța umană că, în fine, virtutea a fost mai bine ornată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se Întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau În ei bucuria ascunsă a eliberării la care sperau acum mai mult ca oricînd. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă Întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era Înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de invocata grijă paternă. - Nu Înțeleg... Atunci pentru ce? Întrebai, profitînd de pauza vorbirii mele, o anulă, privindu-mă peste umeri: - Chiar nu Înțelegi? Apoi Își fixă ochii În ai mei: ce memorie scurtă ai „domnule judecător”, vorbi, accentuînd cu ironie prietenească ultimele două cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
eu va trebui să duc povara și să suport urmările... Se ridică și începu să se învârtă de colo-colo prin cort. Nu se auzeau decât pașii lui și ploaia. — Catastrofa asta va intra în istorie, zise Antonius încet, cu o ironie amară. Și va purta numele meu... Mucianus abia așteaptă să se lege de măcelul ăsta ca să mă denigreze în fața împăratului, iar Vespasianus o să-l asculte. Au luat mulți prizonieri, pe care vor să-i vândă. Errius Sartorius se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]