10,258 matches
-
emoționat întregului verdict, prin care comisia de jurați răspunde „Nu” la toate întrebările. Președintele dă apoi ordin să fie introduși acuzații. Corneliu Codreanu este dus pe brațe în sala de ședințe de colegii lui îmbrăcați cu Pentă tricoloră. În sală izbucnesc din nou ropote de aplauze. Președintele restabilește iarăși liniștea și dă cuvântul procurorului general care înainte de a-și face datoria, rostește studenților o inimoasă și patriotică cuvântare. Pe baza verdictului juraților reprezentantul Ministerului Public cere achitarea. „Președintele citește sentința de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sănătatea dvs. - sunt progrese, injecțiile și celelalte leacuri sunt bune la ceva? Ați plecat deja în Provența sau rămâneți la Paris? Nu, hotărât lucru, clima noastră nu este ceea ce vă trebuie, dacă ați fi venit aici, boala ar fi putut izbucni și mai rău. Ce faceți, ce citiți? Cel puțin la Paris nu sunteți izolat, măcar puteți dicta, din când în când? Dar nu vă obosiți să-mi trimiteți o scrisoare lungă, doar câteva rânduri pe o carte poștală, ca să știu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
munți și sute de condamnați la moarte. Închisoare mare și grea a fost Gherla. Aici sînt trimiși țăranii, frontieriștii, muncitorii. În momentele de vîrf, închisoarea are peste douăsprezece mii de persoane, aproape cîți locuitori avea orașul. În 15 iunie 1958, izbucnește revolta tinerilor din camera 87, cea mai puternică revoltă dintr-un spațiu carceral. Miercurea Ciuc a fost socotit Aiudul femeii române, aici au fost exterminate femeile din grupul de partizani al fraților Arnăuțoiu. Puțini știu azi că cetatea Făgărașului nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
talente ! — O, care dau pe dinafară ! — Domnișorule Cristian, această făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil de simplu ! Urcă-te pe scenă și cântă ! — Ha-ha, izbucnește Cristi într-un hohot isteric. Chiar că ești nebun de legat, Sachi ! De legat ! — Orchestra a luat pauză de zece minute, o mai ține așa încă zece cel puțin. Ce mai aștepți ? Asta e seara noastră, nu vezi ? Nimic nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că nu pot să uit. Era matolit bine, se ridică el pe piciorușele alea ale lui invizibile, ridică mâna ca un profet și i-o trântește : „Împuțiciunea, bătrâne, nu ține de rasă ! Prostia însă peste tot e crasă !“. — Fantastic ! au izbucnit toți în hohote, iar Cristi a și lăcrimat, amintindu-și de amicul pe care nu-l mai văzuse de ani buni. Tipic Pribeagu ! Tipic ! — Nu râdeți, nu râdeți, strigă un violonist, țigan. Mâine, poimâine vor fi la putere gardiștii, țara
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prin versurile simple și naive ale cântecelor sale cât de simplă și minunată este viața. Cu greu se puteau smulge ascultătorii din vraja cântului său. Din acest motiv, la sfârșitul unui cântec urma întotdeauna o pauză și abia după aceea izbucneau aplauzele. Alteori, furtuna de aplauze pornea mai devreme, pe ultimele silabe, ca și cum cei care-l ascultau voiau să-l ia cu asalt. Vocea lui Cristian îndeplinea un rol de element incantatoriu, era un mijloc de comunicare magică. Deși oamenii nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnul meu, aștepți vreo invitație ? Și ofițerul ia un castron de ciorbă de pe masa unuia și i-l îndeasă lui Cristi pe cap, murdărindu-l tot. Îi mai dă o palmă pentru a-l pune la respect, în timp ce tot salonul izbucnește în râsete și aplauze. Cristi își ia castronul din cap și îl întinde ofițerului : — Poate doriți să-l mai umpleți o dată, că tare bine miroase ciorba asta cu perișoare. — Afară, câine gardist ! Afară ! sar soldații pe el, îl iau pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de vreo sută de mii de exemplare - fără colaborarea redactorilor ei salariați, totul dirijat de noi Într-o cămăruță de la etajul unu. Când am coborât În ateliere și m-am referit la ministru, inginerul șef și maeștrii din jur au izbucnit În hohote de râs, acoperindu-l pe distinsul eseist cu un cortegiu de Înjurături pitorești. Dar, după ce, a doua zi, i-am adus „șefului” unul dintre romanele mele cu dedicație, respectul față de cultură s-a restabilit și eu am putut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascunse care au o mie de fețe și expresii și care ne locuiesc pe aproape toți, făcând, se pare, parte integrantă din viața și creația noastră. Și, mai ales, important e din ce „unghi” le privești, aceste „manifestări originale” ce „izbucnesc” uneori În gesticulația și În discursul direct, dar de cele mai multe ori sunt „impactate” În operă, fiind nu rareori unul dintre fermenții ei de bază. Dacă o face un burghez atent la convențiile sociale și morale, el va avea Întotdeauna dreptate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia de acel ciudat vânat care posedă o fantastică promisiune: chipul tău adevărat pe care nici un om nu ți-l
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aduce prozei românești sunt autentice, reale, valoroase! Și care, implicit, se Îndoiește că textele mele, ample, ar putea constitui o „operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din nou În poziția adolescentului aproape anonim și aproape marginal social, au izbucnit marile teme obsesive, cum le numesc eu, În cele patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea adaptării ca o formă a rezistenței
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intrat În război cu Turcia, pe care au Înfrânt-o. A fost „primul război balcanic“. Învingătorii nu s-au Înțeles Însă asupra Împărțirii câștigului; mărul discordiei era Macedonia, cu populație extrem de amestecată. Bulgaria a ajuns În conflict cu toți ceilalți, izbucnind astfel al doilea război balcanic, În care a intervenit și România, tot Împotriva Bulgariei. Pentru România a fost o victorie perfectă: intrarea ei În război a determinat capitularea Bulgariei și deschiderea negocierilor de pace, desfășurate la București, sub președinția prim-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evenimentele păreau să le dea dreptate (a fost un „colaboraționism“ avant la lettre, prefigurând un fenomen caracteristic celui de al Doilea Război Mondial). În ciuda rezistenței eroice din Moldova, războiul a evoluat În favoarea Puterilor Centrale și În defavoarea României. În Rusia a izbucnit revoluția (februarie, apoi noiembrie 1917), iar În armata rusă s-au instalat defetismul și debandada. Rusia ieșind din joc, românii singuri nu se mai puteau apăra pe un petic de pământ cum era Moldova. Au Încheiat o pace separată cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Europei. Primul Război Mondial a năruit complet vechea politică a echilibrului european (În cadrul căreia câteva mari puteri, de pondere aproximativ egală, se supravegheau reciproc). țările mici din centrul continentului s-au aflat prinse Între Germania și Rusia. De aici a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. O mare confederație care să fi succedat Austro-Ungariei ar fi menținut poate un mai bun echilibru și ar fi fost totodată În măsură să atenueze și contradicțiile naționale. Pentru România, Încheierea războiului a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cunoștință pentru prima dată cu „partidul unic“, numit Frontul Renașterii Naționale. Regele le promitea o Românie nouă, prosperă și lipsită de disensiuni sociale. Cert este că fuseseră câțiva ani buni, de dinamism economic și Înflorire culturală. La 1 septembrie 1939 izbucnea Însă al Doilea Război Mondial. România rămăsese În urma primului război aliată cu Franța și Anglia; Mica Antantă, formată din Cehoslovacia, România și Iugoslavia, se prezenta ca replica regională a Antantei occidentale În Europa Centrală și Sud-Estică. Spre mijlocul anilor ’30
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fuseseră un semnal de alarmă. Așa ceva nu trebuia să se Întâmple În România! Lucrurile au mers crescendo până În 1964, anul de glorie al lui Gheorghiu-Dej. Prin Declarația din aprilie, partidul comunist și implicit România Își proclamau independența față de Moscova. Tocmai izbucnise un aspru conflict ideologic și politic (care amenința să degenereze chiar În Înfruntare militară) Între cele două mari puteri comuniste, Uniunea Sovietică și China. În loc să se alăture Moscovei, precum ceilalți parteneri europeni reuniți În Pactul de la Varșovia, România se declara
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
O epopee eroică, limitată Însă la un număr mic de oameni și fără nici o șansă de reușită (au pierit În ciocnirile cu Securitatea sau, capturați, au fost condamnați la moarte și executați). Nu puțini țărani s-au opus colectivizării. Au izbucnit și răscoale țărănești, localizate Însă și repede Înăbușite. O bună parte dintre intelectuali nu s-au Împăcat nici ei cu comunismul. Dar puțini au Întreprins ceva efectiv. Se aștepta, se dorea o schimbare; câți erau Însă dispuși să se sacrifice
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nici ei cu comunismul. Dar puțini au Întreprins ceva efectiv. Se aștepta, se dorea o schimbare; câți erau Însă dispuși să se sacrifice pentru ea? Un freamăt s-a simțit și În România, mai ales În vestul țării, când a izbucnit revoluția din Ungaria În 1956. Mai mult Însă nu a fost. Se pot contabiliza manifestările individuale sau ale unor grupuri restrânse, dar În ansamblu România a fost mai liniștită decât Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia. Mediul social românesc nu era suficient
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
asupra societății și economiei. De aceea revoluția a fost sângeroasă, fiindcă nu avea cine cu cine să negocieze, și de aceea și rezultatele ei au fost dezamăgitoare, fiindcă În România, În afara structurilor comuniste, nu mai exista practic nimic. Revolta a izbucnit la Timișoara la 16 decembrie 1989. Armata a tras: au fost zeci de morți. Pentru a liniști lucrurile, Ceaușescu a reluat, pe 21 decembrie, scena balconului care Îi reușise atât de bine În august 1968. Gravă eroare a dictatorului: cineva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sunt astăzi oameni bine situați, implicați În tot felul de afaceri bănoase și având toate motivele să-i privească cu un zâmbet condescendent pe foștii deținuți politici care au primit și ei câte o pensie. La Timișoara, orașul unde a izbucnit revoluția, colțul cel mai anticomunist și mai occidentalizat al României, s-a cerut, Într-o proclamație lansată În 1990, ca foștii responsabili ai regimului comunist să fie excluși o vreme din viața politică. Nu este de mirare că regimul Iliescu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îi cucerește pe români În anii ’30. S-ar zice că acum Încep românii să audă vorbindu-se englezește, fie și cu accent american. Revistele vremii sunt pline de fotografii și de știri privitoare la vedetele de cinema. Când a izbucnit războiul, o suferință suplimentară a constat În dispariția filmelor americane, substituite (cumplită decădere!) cu producții germane (și, ceva mai convenabil, italiene). La sfârșitul războiului, cinefilii s-au bucurat degeaba: așteptau să revină filmele americane, au avut Însă parte de un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trecut Înaintea lui și se află și astăzi Într-o poziție privilegiată. Burebista, primul rege al Daciei (contemporanul lui Caesar, cu un secol și jumătate Înaintea lui Decebal), a vegetat multă vreme, undeva, la Începuturile obscure ale istoriei, pentru a izbucni brusc pe la 1980, propulsat de viziunea istorică naționalistă din vremea lui Ceaușescu; România Începea astfel cu un mare stat, cu o mare putere a Antichității. Burebista și Decebal Îi ajută pe români să uite că România există doar de la 1859
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vine din părți mai fericite ale lumii, scutite de manifestări seismice, ar fi bine să nu abordeze acest subiect! Odată cu creșterea orașului, unele primejdii s-au atenuat, altele, dimpotrivă, au sporit. Inundațiile nu mai sunt o preocupare, iar incendiile, atunci când izbucnesc, nu mai amenință să cuprindă Întreg orașul. Cutremurele Însă erau mai puțin nimicitoare pe vremuri. Efectul lor a crescut odată cu „Înălțarea“ orașului, cu atât mai mult cu cât blocurile s-au construit (cel puțin până În 1977) fără să se ia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ratate, brusca evadare în Las Vegas, degringolada spre abis și, finalmente, epuizarea. În cele din urmă am sunat-o pe Jayne. M-a ascultat. Mi-a făcut o ofertă. Mi-a întins o mână. Eram atât de mișcat încât am izbucnit în lacrimi. Ceea ce mi se oferea - am înțeles instantaneu - era extrem de rar: o a doua șansă în inima cuiva. La început am fost circumspect, însă exista un factor care le anihila pe toate celelalte: nu mă voia nimeni altcineva. ::::::::::::: Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]