10,917 matches
-
cu bare lustruite, cățărate pe înălțimea celuilalt perete, sala aceasta îmi părea imensă - și ce decepție am avut revăzând-o după război, când am vizitat lăcașul împreună cu Dominic Stanca, alt beneficiar al său, din seria următoare mie: un spațiu tare modest, ușor de comparat cu impresia de odinioară, căci mobilierul rămăsese neschimbat. Dintre copiii seriei mele îmi amintesc mai cu seamă de Bombonica, vedeta grădiniței, atât de picantă în rochița de catifea vișinie, la serbări, când lepăda ca noi toți șorțul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de mine, spunând că vorbesc „ca servitoarele“ - slujnica lor era ardeleancă). De altminteri, graiul de pe Valea Someșului, cu care Cotuțeștii descinseseră în capitala Transilvaniei, suna remarcabil de barbar. Altor doi colegi nu le mai rețin numele: proveneau din familii extrem de modeste, sărăcia citindu-li-se din felul cum erau îmbrăcați. Unul era premiantul clasei, cam tocilar și cam răutăcios, înjurând cu spor cât era de puști și, în general, neferindu se de cuvinte, în gura lui, mai mult pitorești decât obscene
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aflat că era fratele poetului Bacovia și a publicat el însuși un roman sub numele de Vladimir Vecerdea), un tip mic de statură, uscățiv, cu obrajii și nasul ușor vineții și tare miop sub ochelarii ce dădeau expresie figurii lui modeste - de la dânsul am primit numai note bune. Nici dascălii nu mă simpatizau: cel de română (Petruca), de matematică („moș“ Litan), geografie (Tătaru), desen (Capidan). Petruca avea totdeauna să-mi reproșeze câte ceva; în clasa a doua, ducând cu mine, ca de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spuneam eu Târgului de toamnă, gândindu-mă la darurile ce primeam de la rude și cunoștințe sub acest nume, cu tarabele cu turtă dulce în formă de inimă împodobită cu oglinjoară și alte bunătăți ce-mi luau ochii an de an, modeste, dar incitante, de la vată zaharoasă albă sau roz la floricele („cocoșei“) cu miere, la castane prăjite și acadele în forme animaliere, la mere glazurate, roșii, scânteinde - amintirea mea coboară până la cel mai vechi Cluj pe care l-am apucat și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Clujul, deosebindu-se net în privința asta de portul Galați, dar mult mai mare decât Aiudul și presărat ici și colo cu clădiri baroce sau Jugendstil; datorită operei și teatrului mie familiare, sobrietatea lui se colora și sclipea. Dintre casele modeste ale Aiudului, care n-avea nici o stradă cu aspect convingător urban, se înălțau și câteva reședințe particulare, ce mie mi se păreau „castele“, deși nu erau decât vile etajate: locuința doctorului Pironcof, în fundul unei grădini ca un mic parc, ori
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
minte că, noaptea, înfundându-mi gura în pernă, mă excitam repetând cu voluptate ceea ce învățasem de la dânșii și n-a intrat în propriu-mi vocabular decât la maturitate. Cu excepția unui evreu lungan, îmbrăcat ca lumea, dar cam bleg, adică blând, modest și la locul său, fecior de comerciant din urbe, toți erau români. Ceea ce însă mă deosebea categoric de ceilalți, ceea ce căsca o prăpastie de netrecut între noi era vocația mea intelectuală, cunoștințele mele extrașcolare din domeniul culturii. Eu aveam bibliotecă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Anton Pann la traduceri din tragicii greci, dar începusem să citesc și cărți franceze. Primele de care îmi amintesc și care mi-au dat prilejul să ostenesc dicționarul au fost Sur Catherine de Médicis și Les Employés de Balzac (ediție modestă, cu coperțile spălăcit albastre, dintr-o serie ce cuprindea și alte opere ale marelui scriitor - de ce le-am preferat pe astea nu-mi dau seama), dar m-am plictisit, așa că n-am reușit să le duc la capăt, întâia dintre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
franceze „la zi“: „Cartea Românească“ și „Lepage“ (la Aiud, mica librărie, înnobilată de tipăriturile Editurii „Fundațiilor Regale“, nu-ți punea la dispoziție cărți și publicații străine decât prin comandă). Până la instalarea părinților mei în apartamentul moștenit de la bunici, care - prea modest cum era - trebuia mărit, modificat și aranjat cu ajutorul unui arhitect și al meșterilor lui, spre a-l face cât mai confortabil cu putință, deși eu tot n-aveam să beneficiez de o cameră complet separată și rămâneam tot sub „tutelă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
găsit abia după oarecare vreme, înghețat. S-a spus și că ar fi fost vorba de o moarte suspectă, cu substrat politic. Am revăzut-o apoi pe mama lor, care n-a mai părăsit doliul până când a sfârșit și ea (modestă angajată undeva, în Sibiu), cu o resemnare crâncenă pe fața totuși luminată de ochii profunzi, ce te lăsau să înțelegi că nu încetează să comunice cu sărmanii ei feciori, devreme plecați atât de departe. În lumea colegilor de clasă, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
depăși inconvenientele excluderii sociale, de a varia scările intervenției în funcție de problemele ce apar pe teren (nu doar cele identificate în ședințele partidului din care face parte primarul). Sociologul M. Crozier constata în anii 1970 că "statul modern este un stat modest". În 2007 nu se mai cere ca statul să fie modest, ci mai bun; nu se contestă rolul statului, ci ca el să fie revalorizat dacă s-a restructurat, mai exact, dacă face apel la cunoștințe, schimburi de experiențe și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ce apar pe teren (nu doar cele identificate în ședințele partidului din care face parte primarul). Sociologul M. Crozier constata în anii 1970 că "statul modern este un stat modest". În 2007 nu se mai cere ca statul să fie modest, ci mai bun; nu se contestă rolul statului, ci ca el să fie revalorizat dacă s-a restructurat, mai exact, dacă face apel la cunoștințe, schimburi de experiențe și de bune practici, dacă reprezintă adevărate observatoare care regrupează date, informații
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din aleși și din medici, să facă o anchetă sanitară cu privire la condițiile de locuit și la densitatea umană a cartierelor. Dacă aceste recensăminte ale salubrității sunt foarte rar urmate de efecte, ele sunt considerate azi punctul de plecare, fără îndoială modest, al legislației privind locuințele populare. Ele inaugurează oficial punerea în relație a calității dezvoltării fizice și morale a muncitorilor cu condițiile lor de trai. În a doua parte a secolului, câțiva mari industriași, atenți să ajungă până la domiciliul muncitorilor cu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putem asigura clasei muncitorilor locuințe ce oferă confort material și condiții de igienă"15. Din păcate, în perioada interbelică, sectorul locuințelor sociale, în general, și al orașelor-grădină, în special, nu s-a dezvoltat în așa măsură încât să ofere familiilor modeste o alternativă la parcelările defectuoase. Afectate de penuria locuințelor pe care o generase războiul, constrânse să-și procure ele singure locuințe, aceste familii vor cădea pradă persoanelor fără scrupule asociate adesea cu marile societăți imobiliare. Acestea, după ce achiziționau terenuri, păduri
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
112. Autoarea aduce ca probă faptul că Planul Curent din 1953, un adevărat document al politicii statale de construcții subvenționate 113, finanța în aceeași măsură pavilioanele și imobilele colective, plecând de la proiectul de a ajuta mai ales muncitorii și persoanele modeste să acceadă la ele. Christian Bachmann și Nicole Leguennec sunt și mai categorici: frica de promiscuitatea muncitorească a făcut ca nici un gânditor de bine să nu dorească vreodată marile ansambluri.114 În același timp, s-a văzut că este o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o cotitură în istoria raporturilor dintre stat și orașe, prin prisma logicii lui "a face să se facă". Acest minister s-a născut din fuziunea ministerelor și a serviciilor teritoriale ale Construcțiilor și ale Podurilor și Șoselelor. El se substituia modestului minister al Construcțiilor și unei administrații a Podurilor și Șoselelor care, mai apropiată de federația agențiilor locale decât de birocrația centralizată 172, părea a servi mai bine colectivităților locale decât statului, interzicându-i astfel posibilitatea de a pune în practică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mijloacelor educației populare, mai ales cu cel al mișcării "Popor și cultură" (Joffre Dumazedier, Joseph Rovan și Bénigno Cacérès). Moștenitori ai școlii Uriage și ai Thebaidei 244, acești cântăreți ai măiestriei dialogului 245 și ai necesarei promovări a elitelor mediilor modeste găsiseră în spiritul Rezistenței o legitimare a aspirației lor de a reînnoi țara246. De vreme ce, așa cum populariza în epocă Edgar Morin, omul nu era alienat numai în munca sa ci, în aceeași măsură, în postura de consumator, în activitățile de recreere
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
326". O campanie ca aceea dusă în 1986 pe tema "Montpellier supradotatul" încerca să impună imaginea unei așezări tinere, în plină expansiune și aceasta în locul unui oraș pastis-boules327*. Această formă de marketing câștigă toate orașele, chiar și pe cele mai modeste. Vierzon (32 000 locuitori) devine "orașul în acțiune", Montlouis, o mică așezare din Indre-et-Loire, rimează cu "en avant la vie". În anul 2000, practic toate orașele aveau o politică a comunicării. Nu mai era ora acțiunilor punctuale, ci a unor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de exemplu, ilustrează clar slăbiciunile acestor reglări politice. Astfel, specialiștii urbanului deplâng redusa convergență a politicilor din domeniul transporturilor și a politicilor de amenajare urbană care au ca obiectiv afișat reducerea dependenței orașului de automobil 349. Absența, sau mai curând modesta articulare între politicile de transport și cele de urbanism stă la originea unei serii de disfuncții, dintre care cea mai periculoasă are ca rezultat reducerea la zero a beneficiilor potențiale ale anumitor decizii prin înlocuirea lor cu alte decizii luate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuirii, sunt clare ca lumina zilei dificultățile cu care se confruntă primarii atunci când vor să combine practic căutarea competitivității economice cu dezvoltarea solidarității, în timp ce în discursuri afișează mereu complementaritatea lor. Marea frică de săraci și de imigranți Situația locuințelor gospodăriilor modeste Reușita metropolitană nu elimină dinamicile excluderii. Uneori ea pare chiar să agraveze fragmentarea sociospațială a orașului; excelența economică nu resoarbe mecanic defavorizarea socială, ci poate merge în paralel cu ea. În aceste circumstanțe, conducerea orașului nu se reduce la optimizarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
legitim ca guvernul să oprească accesul în locuințe care nu erau demne de societatea modernă. Însă după douăzeci de ani, criza locuințelor îi afectează, pe lângă categoria celor cu o situație precară sau a celor marginalizați, și pe cei cu salarii modeste, care nu mai dispun de veniturile cerute de piața imobiliară. "Habitatul devine, astfel, oglinda și barometrul transformărilor economice și sociale ale perioadei" 361. Locuința simbolizează în primul rând dificultatea de a îmbina performanța economică și solidaritatea. În problema politicii locuințelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în creștere 365. Legat de accesul la proprietate, se constată în amonte, la bancheri, prezența unei politici de reducere a riscurilor și de reintroducere a limitărilor, ceea ce-i face să selecteze clientela pe criterii și mai drastice. Gospodăriile cu venituri modeste se văd din ce în ce mai mult amenințate că vor fi deposedate de dreptul (chiar și cel social) de proprietate asupra locuinței. Gospodăriile cu venituri medii, prea înstărite pentru a putea beneficia de ajutoare pentru locuințe, nu-și permit să profite cu adevărat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sens, ne putem imagina o derivă tipic americană, cu cartiere lăsate în voia sorții, fără posibilitatea de a acționa asupra colectivităților de acolo."367 În prezent nu mai este posibil să vorbim despre dificultățile care copleșesc proprietarii cu situații financiare modeste fără a face referire la soarta "captivilor orașului emergent"368. Nu este vorba de toți periurbanii, deoarece aceștia formează o populație eterogenă, majoritatea dintre ei trăind fericiți 3, ci de acele familii din păturile inferioare ale clasei mijlocii care, împinse
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în favoarea extremei drepte crește din centrul marilor zone de influență urbană către periferie (cu excepția regiunii de sud-est)1. Fiind vorba de HLM, în condițiile unui sistem de producere a locuințelor totdeauna adept al logicii rentabilității comerciale, acestea conțin gospodării din ce în ce mai modeste. Astfel, ancheta națională din 1992 cu privire la locuințe arăta că 31,7 % dintre locatarii din HLM-uri fac parte din sfertul populației cu veniturile cele mai mici (față de 12,3 % în 1973). Rotația populației explică în parte această pauperizare. Între 1988
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
incontestabilă, reacțiile publice față de tot felul de "afaceri" și mai ales criticile aduse magistraților sugerează că "se cere în continuare justiției un sens care relaționează cu sacrul, și nu cu reglementările, cu regulile, în timp ce i se neagă rolul și așa modest de reală organizatoare a raporturilor politice și sociale"471. Printr-una dintre acele viclenii ale istoriei, ne-am putea gândi că aducerea la lumină a faptelor de corupție ar fi tertipul prin care marile grupuri ale serviciilor urbane vor fi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se pot baza determină ca locuitorii să-și vadă salvarea (dobândirea unui mod de viață similar cu acela al claselor mijlocii) pe singura cale a strategiilor individuale. Acest raționament pare că este și cel al claselor mijlocii periurbane, de condiție modestă, care își percep modul de viață ca pe acela al claselor înstărite care, de la mijlocul anilor 1990, redescoperă plăcerea de a locui în centrul orașelor. Aceste cartiere istorice dedicate habitatului popular sunt astăzi pe cale de gentrificare 517. "Gentrificații" aparțin claselor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]