10,211 matches
-
Zgomotul și Furia (cu siguranță, una foarte diferită de cea din The Reivers) sau putem la fel de bine să operăm o distincție asemănătoare și în cazul lui Joyce, cel din Oameni din Dublin și cel din Finnegan’s Wake. În ceea ce privește aceste narațiuni, ele oferă singurele imagini ale autorilor cunoscute nouă, și în spatele acestora nu există nici un „autor real”, unitar, neschimbător și oferind un punct de pornire pentru aceste versiuni derivate din narațiune. Dacă vom fi citit biografiile despre Faulkner și, respectiv, Joyce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din Dublin și cel din Finnegan’s Wake. În ceea ce privește aceste narațiuni, ele oferă singurele imagini ale autorilor cunoscute nouă, și în spatele acestora nu există nici un „autor real”, unitar, neschimbător și oferind un punct de pornire pentru aceste versiuni derivate din narațiune. Dacă vom fi citit biografiile despre Faulkner și, respectiv, Joyce, vom fi citit și o altă narațiune prezentînd (într-o manieră mult mai detaliată și mai directă) o altă imagine a autorului. Chiar și în cazul în care cunoaștem autorul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cunoscute nouă, și în spatele acestora nu există nici un „autor real”, unitar, neschimbător și oferind un punct de pornire pentru aceste versiuni derivate din narațiune. Dacă vom fi citit biografiile despre Faulkner și, respectiv, Joyce, vom fi citit și o altă narațiune prezentînd (într-o manieră mult mai detaliată și mai directă) o altă imagine a autorului. Chiar și în cazul în care cunoaștem autorul în persoană, tot trecem prin procesul de a ne construi o imagine mentală, o reprezentare a sa
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
detaliată și mai directă) o altă imagine a autorului. Chiar și în cazul în care cunoaștem autorul în persoană, tot trecem prin procesul de a ne construi o imagine mentală, o reprezentare a sa (în ea însăși un tip de narațiune), ca etapă integrantă a procesului de cunoaștere a unei persoane. Pe scurt, imaginile pe care le avem despre autori sînt întotdeauna contrafăcute, așa încît toți autorii devin, dacă îi putem numi astfel, „autori deduși”. Dar avem capacitatea și ar trebui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
despre autori sînt întotdeauna contrafăcute, așa încît toți autorii devin, dacă îi putem numi astfel, „autori deduși”. Dar avem capacitatea și ar trebui să separăm aceste imagini de realitatea producției narative auctoriale: chiar dacă ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul de decodare, nu un stadiu real de proiectare în zona codificării. 3.6.2. Naratari și cititori implicați În timp ce transmisia narativă se poate axa pe autor și narator, în mod similar, receptarea ar trebui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
implicați În timp ce transmisia narativă se poate axa pe autor și narator, în mod similar, receptarea ar trebui să recunoască cititorul ca participant esențial, iar naratarul și cititorul implicat, ca participanți secundari. Naratarul este o persoană, implicată sau detașată de evenimentele narațiunii, căruia naratorul i se adresează direct. Foarte rar se întîmplă ca un narator să direcționeze discursul către sine; de cele mai multe ori, cel căruia i se adresează este un personaj-adresant, dinlăuntrul povestirii, chiar dacă destul de marginal față de acțiune (ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a vreunei cititoare, cauzată de această adresare directă, ar trebui să fie risipită, bineînțeles, de vorbele atribuite acestei doamne fictive. În toate aceste cazuri, ca și în altele, rolul naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre acest narator concret „de bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv, care intervine în relatarea sa
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se distinge un oarecare povestitor (naratorul de bază sau naratorul de prim ordin), considerat responsabil pentru toate replicile schimbate între aceștia (atît naratorul secund cît și naratarul) precum și pentru orice alt material adițional (de exemplu, inserarea unor pauze în narațiune, numerotarea capitolelor, titluri etc). Naratarii sînt, deci, entități textuale reale, dar secundare și episodice. „Cititorul implicat” este, dimpotrivă, un alt construct venind din partea cititorului, precum și autorul implicat: este o imagine ce se bazează pe textul în totalitatea sa, de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pasă dacă a avut, și refuz să respect decizia lui de a mă include sau exclude din categoria vizată. Cum arăta Walter Ong (1975), publicul autorului este întotdeauna imaginar, o țintă temporară convenibilă. Cititorii reali și publicul real pot percepe narațiunile într-un mod imprevizibil, din puncte de vedere diferite, și pot chiar vedea cu totul alți autori. 3.7. Tipologia modurilor narative (după Simpson) Critica literară folosește o paletă bogată de termeni bine definiți pentru a distinge între diferitele tipuri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde descind tentativele de clasificare a naratorilor). Aceste din urmă scheme au mai degrabă o orientare textual lingvistică decît psihologică și, prin urmare, sînt mai compatibile cu un studiu lingvistic al narațiunii. Ca pas premergător, putem parcurge studiul lui Rimmon-Kenan (1983: 96-8), bazat pe Genette, care enumeră diferite categorii de naratori plecînd de la considerentul că naratorul este extradiegetic sau intradiegetic, că participă la acțiune sau nu participă (homodiegetic vs. heterodiegetic). Pentru
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai întreb și astăzi dacă nu era infirmieră. Îmi oferea, pe o farfurioară ciudată, o ceașcă plină cu un amestec de culoare cenușie, care trebuie să fi fost ceai verde cu zahăr și lapte praf. (Beckett, Molly) Ambele texte reprezintă narațiuni la persoana întîi, dar nici unul dintre ele nu întrunește cerințele unei clasificări mai tradiționale (primul fragment este deopotrivă centrat pe personaj și „omniscient”; al doilea este în același timp centrat pe personaj și „marginal”; De asemenea, ambele narațiuni corespund în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
texte reprezintă narațiuni la persoana întîi, dar nici unul dintre ele nu întrunește cerințele unei clasificări mai tradiționale (primul fragment este deopotrivă centrat pe personaj și „omniscient”; al doilea este în același timp centrat pe personaj și „marginal”; De asemenea, ambele narațiuni corespund în mod clar celor șase grade de informativitate stabilite pe scara lui Genette/Rimmon-Kenan. Este necesară o clasificare care să sublinieze apăsat că, indiferent de intenția naratorială, cititorul poate să considere primul text ca avînd o tonalitate gravă, chiar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ce urmează vom relua modelul lui Simpson, dar vom adăuga în același timp una sau două precizări suplimentare pentru a ușura înțelegerea. Schema lui Simpson propune nouă tipuri de moduri ale narației. Vom face mai întîi o triplă distincție a narațiunilor pe baza unor contraste relativ explicite și unanim recunoscute. Ne întrebăm, astfel, dacă narațiunea este la persoana întîi sau la persoana a treia, iar dacă este la persoana a treia, este ea reflectată de conștiința unui singur personaj (cum se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau două precizări suplimentare pentru a ușura înțelegerea. Schema lui Simpson propune nouă tipuri de moduri ale narației. Vom face mai întîi o triplă distincție a narațiunilor pe baza unor contraste relativ explicite și unanim recunoscute. Ne întrebăm, astfel, dacă narațiunea este la persoana întîi sau la persoana a treia, iar dacă este la persoana a treia, este ea reflectată de conștiința unui singur personaj (cum se întîmplă în romanele lui Henry James și în multe altele de atunci încoace), sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la persoana întîi sau la persoana a treia, iar dacă este la persoana a treia, este ea reflectată de conștiința unui singur personaj (cum se întîmplă în romanele lui Henry James și în multe altele de atunci încoace), sau această narațiune la persoana a treia este „nealiniată”, derivînd dintr-un punct detașat, exterior conștiinței unui eu anume sau a unui anume el sau ea? În terminologia lui Simpson, aceste trei categorii alternative sînt denumite A, B(R) și respectiv B(N
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau al conversației, modalitatea dă naștere unui simț al negocierii datorită căruia adresantul își dă seama implicit că are posibilitatea de a prelua și interpreta sensul afirmațiilor făcute de emițător, mai degrabă decît să le accepte ca atare. În cazul narațiunii - în special în cazul narațiunii scrise - cititorul nu are posibilitatea practică de a „negocia” cu autorul, dar sensul unei scriituri modalizate, care incită la o conversație scriitor-cititor, rămîne ca efect textual. Simpson grupează formele sub care poate fi identificată modalitatea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
naștere unui simț al negocierii datorită căruia adresantul își dă seama implicit că are posibilitatea de a prelua și interpreta sensul afirmațiilor făcute de emițător, mai degrabă decît să le accepte ca atare. În cazul narațiunii - în special în cazul narațiunii scrise - cititorul nu are posibilitatea practică de a „negocia” cu autorul, dar sensul unei scriituri modalizate, care incită la o conversație scriitor-cititor, rămîne ca efect textual. Simpson grupează formele sub care poate fi identificată modalitatea în două tendințe generale: modalitatea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în același mod ca și bărbații”). Trebuie să amintim și adjectivele evaluative, adverbele în general, ca și verbele care redau gîndurile, senzațiile și reacțiile unui personaj („a observat că...; s-a mîhnit din cauză că...”), denumite colectiv verba sentiendi.. Un fragment de narațiune în care se regăsesc unele dintre aceste elemente este, asemenea celui din Jane Eyre, într-o modalitate narativă evident pozitivă, implicînd aparenta participare a naratorului și entuziasmul său în privința istoriei pe care o înșiră, încrederea în propriile puteri și controlul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se” și multe altele). În mod la fel de previzibil, narațiunea va conține puține fraze cu sens generic (sau acestea chiar pot lipsi), iar verbele ce redau gîndurile și reacțiile personajelor vor avea un determinant: în loc de „Mergea cu pași mari și repezi, hotărîtă să înfrunte tot satul”, vom avea „Mergea cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
neclare, ca narator, și narează ca și cum, împărtășind-o cu tine, ar spera că mesajul se va limpezi, ca un mesager ce nu își înțelege mesajul și nici nu și-l însușește în întregime. Evident, al doilea tip de narațiune este mai paradoxal și totodată mai stimulator. Dacă narația pozitivă implică următoarea atitudine: „Aceasta este istoria iar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, știu exact care este semnificația ei”, narația negativă reflectă următoarea atitudine: „Aceasta este istoria, dar eu, astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
particularitățile de alegere textuală (verbe modale, verba sentiendi, generice, evaluative ș.a.m.d.), nu trebuie să reducem textul la un simplu fragment. De exemplu, am observat că descrierile introduse prin „ca și cum”, „de parcă”, „precum” pot determina o îndepărtare de la narațiune, nesiguranță („ca și cum ar fi supărat” - era sau nu era supărat?); („precum/ca un doctor” - este ea doctor sau nu este?). Ce se poate spune despre următoarele rînduri din incipitul descriptiv al povestirii Parfum de crizanteme de D.H. Lawrence
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ar înfige cîrceii în acoperișul de țiglă... Ici-colo, lîngă alee, se aflau crizanteme roz, precum haine roz ce s-ar agăța de tufișuri. În acest caz nu putem să observăm aceste forme și să le interpretăm ca o îndepărtare de narațiune sau ca nesiguranță. Ambele forme introduc metafore, iar un narator care adaugă metafore (deopotrivă pentru cadru, personaje sau acțiune) afirmă și adoptă mai degrabă o perspectivă epistemică (de angajament sau de încredere) decît una neutră sau negativă. Într-adevăr, toate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu sens figurat decît cu sens literal. Acest exemplu arată diferitele căi prin care cele nouă moduri și indiciile lor textuale trebuie să se îmbine cu descrierea detaliată. Ar fi acum indicat să încheiem capitolul analizînd un fragment dintr-o narațiune literară citată aici, și să evaluăm opțiunile pentru un mod naratorial sau altul. Ceea ce urmează este sfîrșitul din Barn Burning, în care tînărul Sartoris fuge de mizeria și starea de nefericire în care se află tatăl său. Constelațiile se plimbau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]