9,631 matches
-
facem din ultima un exercițiu pentru școlari retardați, când de fapt ea făcea parte din viața cotidiană a omului de rând. Există, mai ales, o școală de filosofie ale cărei formule, atitudini, cuvinte chiar pot fi regăsite, în filigran, în nenumărate pasaje din Evanghelii. O școală a predicatorilor fără frontiere, blânzi anarhiști apolitici călătorind din oraș în oraș, eliberați de dogme și formalisme, bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fundamentele mele nu sunt cele pe care mi le bănuiți dumneavoastră. Iertarea, toleranța, dreptatea se află și în bagajele noastre. Poate că asta o să vă mire." Dacă va exista un postislamism, el va datora mult antenelor parabolice și telefoanelor mobile. Nenumărate mici semne de iritare în rândul tinerilor, în timp ce șeicii mă apostrofează, îmi dau a înțelege că o nouă generație este pe cale de a se afirma. Ea nu înțelege să trăiască într-un stat islamic, ci reclamă dreptul de a trăi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vremea lui Isus, accesibile prin sud. Se accede acolo prin nord, ducându-te mai întâi la Beirut. "Logodnica Mediteranei" este mai juvenilă și mai nerușinată decât Ierusalimul (care, alături, ar apărea ca o baborniță arțăgoasă), în ciuda amintirilor încă vizibile pe nenumărate fațade, lăsate de ultimul război civil și a pregătirilor într-ascuns pentru următorul: Între Israel și Liban nu mai există nicio cale directă de comunicare. Cele două țări sunt în stare de război din 1948 (și, împotriva oricărei logici, Israelul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Camil Petrescu, Gala Galaction, Ion Minulescu, Nichifor Crainic, Perpessicius și alții, Sadoveanu (atunci la cincizeci de ani) venea cu detalii șocante: "În general, la mine, elaborarea se face cu mare întârziere, după timp îndelungat. Sunt unii scriitori, și exemple sunt nenumărate, în al căror substrat anumite fapte nu se frământă atâta, nu sunt supuși, ca să zic așa, unor chinuri de elaborare; ci își pregătesc uneltele și pășesc îndată la așternerea pe hârtie a simțămintelor și zbuciumelor lor..." Dar marea literatură reclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre Oprișeni-Buciumeni câmpii verzi, ogoare în care lucrează prășitori și fânețe de luțernă înflorită. În depărtare munții în ceață. Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
om din satele din jos cu câte trei nuele și cu pari și să împresure cetatea cu gard. Și așa s-a făcut ș-apoi după aceia nu prea s-a luat piatră. În jur munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului și garoafe pătează ici colo tufărișurile. Fragi par boabe de rubine. După amiază, la băile Oglinzi, drept peste munte, pe lângă cetățuia Neamțului, prin albia unui puhoiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde facem jumătate de ceas popas după suișul greu, de unde se văd munții de dincolo și Sihăstria unde trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răspunde bucuroasă și cu grabă, cu ochi vioi pe fața albă pe care au mai rămas urmele unei vechi frumuseți. Pe la 3 1/2 pornim cu piciorul iar peste munte spre Varatec. Pe un drum nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe ori cu un gol sufletesc adânc, amărât de curgerea ceasurilor fără rost, rămân răzimat în sabie, privind spre tabără, spre nenumăratele corturi așezate regulat, în care stau grămădiți, ca sardelele-n cutii, peste șapte mii de soldați. Podișul întreg e plin de pânzele acestea de culoarea pulberii. Dintre ele necontenit izvorăsc soldați, cai și căruțe. Și sub coasta Viișoarei, aproape de locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar când vom sta să lămurim originea proprietății, după noua lucrare a lui R. Rosetti: originea proprietății în Moldova? S-ar putea lua ca normă, pentru stabilirea arenzei pământului, declarațiile proprietarilor înscrise în tabelele de recensământ. Venitul acesta ar înlătura nenumăratele comisii pentru stabilirea pe regiuni a maximului de arendă. 13 ianuarie 1907 [FĂLTICENI]* După zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îngropată în pământ, cu lacată mare și nu se putea deschide. Și oamenii tot au făcut rugăciuni până ce în ziua de M.-Tanasie lăcata a căzut și biserica s-a deschis. În regiunea aceasta se găsesc și s-au găsit nenumărate monede românești de pe vremea lui Mircea. Este și mormântul unui general rus găsit la bătălia Ismailului, a crescut din mormânt un copac străin; nimeni nu știe ce-i... Sauna, mănăstire de Ruși egumeni Arsene Grati, român basarabean. Jecu Cimpoiașu, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Liuba Liubicica (Liubov) nu știe românește și abia acum începe a rupe câte un cuvânt două cu ofițerii români. Singura ambiție a acestor oameni simpli a fost ca să facă o barișnie ruscă din fetița lor. Și au izbutit ușor pentrucă nenumăratele licee ale Basarabiei aveau menirea să împlinească rusificarea. Și târgurile se rusificau în bloc. Mai ales liceele de fete gemeau de eleve. Și datorită acestui lucru și astăzi n-auzi pe fetele moldovence vorbind decât rusește. Grigore Alexandrovici își aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumoasă. La nord, de-un verde închis. Acolo subt stâncă bat și mugesc valuri. Delfini se joacă în mare număr în jurul promontoriului întovărășiți de zboruri de pescari, care într-una țipă și se ceartă. La întoarcere pe câmpul bolovănos, zboruri nenumărate de libelule calul dracului minuscule biplane. Popândăi traversează într-una drumul. Apoi privesc cu curiozitate din urmă. O măgăriță care fată un epure! Magari din când în când, cuminți. Stă cu fața încolo și întoarce capul privindu-ne cum venim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Montallays, zice că era bolnav tare și slăbise de foame așa fel încât stomahul i se lipise de spinare. * I. În drumul lui spre Iași, François de Pavie găsește multe râuri și lacuri, și admirabile locuri de vânat; mai ales nenumărate și felurite paseri. Vânat mai mare au întâlnit urși și mistreți pe care îi pândeau în pădure cu archebuzele. * I. Tot în acest drum Pavie zice că a mâncat pori, un fel de plantă cu miros și gust de usturoiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan voievod cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu... Și i-a dat Dumnezeu pe ei, limbi necredincioase, în ascuțișul săbiei și au căzut atunci mulțime nenumărată și au fost prinși de vii mulți fără de număr, care de asemenea au fost tăiați; numai pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor de prin prejur, dacă auziră că au căzut moldovenii suptu mâna păgânilor”. Cronicile turcești exagerează numărul românilor căzuți, arătând că din cadavrele lor se puteau ridica nenumărate minarete. Dezastrul nu a fost atât de mare, după cum reiese din cronicile românești și cele turcești. Dlugosz, însă, scria că Ștefan n-a pierdut decât 200 de morți. Cifra pare foarte mică și puțin credibilă, dacă n-ar fi confirmată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
familie a lui Ginghizhan, cu 50.000 de ostași”. La 20 iulie, sultanul a pornit împotriva Cetății Albe. „În ziua patra ajungând la Cetatea Albă a asediat-o de pe uscat și de pe apă. Se spune că Cetatea Albă avea muniții nenumărate și grâne și alimente pentru 30 de ani. În decursul zilelor și anilor săpaseră șanțuri așa de adânci, încât era cu neputință să le dea de fund. Din porunca sultanului cel glorios, oastea victorioasă s-a străduit timp de o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de frig și de foame, „mai mult de 40.000 de oameni, pe lângă pierderile cu mult mai mari de vite”. Ca să scape de moarte, mulți turci „se vârau în pântecele cailor”, dar n-au avut scăpare și s-au găsit „nenumărate leșuri omenești în pântecele animalelor”. Oastea, care a reușit să scape, a încercat să se refugieze prin Moldova, dar „fu greu încercată și măcelărită de Ștefan palatinul și de moldovenii săi, îmbrăcați mincinos în haine polone. Tot drumul până la gurile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
români, a condamnat de la tribuna balconului Comitetului Central al P.C.R. intervenția în Cehoslovacia a trupelor statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. În felul acesta, și-a câștigat și simpatia Occidentului, care i-au deschis porțile și l-au invitat în nenumărate rânduri, fie în cadrul unor vizite oficiale, fie particulare. Deși, Nicolae Ceaușescu dintr-n anonim, un ”escu”, a 7 ajuns conducătorul României, prin viclenia sa înăscută, reușind să păcălească pe conducătorii occidentali, întorcând spatele ”Tătucului” de la Moscova, în anumite situații. Vizitele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adverbul iară) se dezvăluie din atitudinea calmă a împărătesei confruntate cu așa un incident. Nici măcar sarcina apărută din senin nu provoacă frisoane, mentalul tradițional este familiarizat cu puterea germinativă din afara umanului. „Mama însăși nu face decât să primească pruncul”. Credințe nenumărate ne informează că femeile rămân însărcinate prin simpla apropiere de anumite locuri: stânci, caverne, copaci, râuri. Sufletele copiilor pătrund în pântec și femeile concep. Oricare ar fi condiția acestor sufletecopii, sunt sau nu sunt sufletele strămoșilor, un lucru este sigur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viața fără de moarte parcurge trei câmpii, dintre care cea din urmă e la fel de mirifică. După trei zile și trei nopți de călărit măiestru, flăcăul ajunge pe tărâmul morții: „o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni”. Victimele nenumărate ale Gheonoaiei care sălășluiește în pădurea vecină câmpiei sunt, ca și voinicii pieriți pe Cerna în sus, din balada Iovan Iorgovan I (6), mărci ale dificultății încercării, dar prezența osemintelor semnalează în același timp pătrunderea în spațiul strămoșilor. Cea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării, pietrării...”. Nerăbdarea revelației provoacă refluxul magicu¬lui, semnele imixtiunii în fenomenal fiind șterse odată cu plecarea neofitului în călătoria de ispășire: plecă cu inima amărâtă, blestemând ceasul în care deschisese gura de spusese mă-si
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mergea pe rând și le mâncau rădăcinile și se uscau. Și într-o zi am scos peste 700 de larve de cărăbuși și abia au rămas pe straturi 13 000 de păduriciori. Toată vara au fost prășiți și îngrijiți de nenumărate ori. Cel care a crescut mai bine a avut 1,40 m înălțime. Și în toamna 1909 i-am scos și i-am replantat după ce le-am scuturat cât trebue rădăcina. Și m-au găsit făcând treaba asta Gh.D.Mugur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
frumos s-a îmbolnăvit foarte rău de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]