7,959 matches
-
ei. Pasiunea lui Luchian pentru flori va reveni cu o forță impresionantă după 1901, le va picta însă în mănunchiuri, în vase, adesea aparținând olăriei tradiționale, fără fastul și stilizarea din aceste panouri decorative, urmărind nu arabescul lor de tapiserie orientală, ci vibrația tonurilor, freamătul luminii, tensiunea aproape nevrotică a exploziei cromatice. Femeia apare într-o ipostază artificială în Panourile decorative, asemenea unei măști frumoase, la rândul ei o caligramă, cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens, pictura lui Gauguin din perioada tahitiană devine relevantă prin faptul că întrebările cu caracter ontologic corespunzătoare formulei grecești gnoti seauton, înscrise pe frontonul templului din Delphi, sunt scoase din contextul propriei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe clasici, regulamentul prevede o serie de excepții: nudul este refuzat, cu excepția nudului sublimat (le nud sublimé) à la Coreggio, capetele de expresie sunt interzise, fac excepție cele à la Leonardo da Vinci, Michelangelo. De asemenea, sunt acceptate interpretările teogoniilor orientale, însă nu și cele ale raselor galbene, straniu rasism estetic! Acest regulament de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rossetti, parizianul Georges Antoine Rochegrosse (1859-1938), un pictor de factură academică, abordând teme decadente, sau francezii Etienne Azambre (1859-1935) și Maximilien Luce, "șeful școalei pointiliste din Franța". Cu G. Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică a fericiților esteți de unde se poate contempla în voie, neimplicat și securizat, spectacolul atrocităților, aflat întotdeauna pe "celălalt mal". În ecuația apocalipsei decadente, rolul barbarilor este jucat de slavi, de popoarele orientale și, prin extensie, la Alexandru Bogdan-Pitești, și de cele balcanice. Nu este exclus ca patricianul estet, patron al artelor, să-i fi avut în vedere și pe ruși, însă este clar că un rol hegemonic putea fi exercitat de către România
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bazate pe pe constatări și distincții cvasigenerale. Descrierea se termină apoteotic, criticul desfășurând tabloul propriei sale sensibilități estetizante, pentru care tabloul pictorului nu fusese decât un pretext. Bogdan-Pitești plonjează într-o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile de a venera pe Saturn, pe Cybela, pe Ceres Matricea Universală: sacrificii sângeroase, rituri sensuale, rituri bestiale"505. În cele din urmă, trebuie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ensor și Frank Brangwyn de la Londra. Frank Brangwyn era renumit pentru pictura unor subiecte tradiționale legate de viața pe mare, și este influențat la un moment dat de Art Nouveau. La acea dată atrăgeau probabil pictura sa exotică, cu subiecte "orientale" (pictorul călătorise în Turcia, Spania și Maroc), ilustrațiile de carte, au apariția sa în revista The Studio (care publica o serie de Famous Etchers), sau în 1926 în volumul Gravurile lui Frank Brangwyn un catalog raisonné. Sunt așteptați pictorii români
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
3-4 este publicat un articol despre Alexandre Séon, aparținând lui L. Roger-Millès, "autorisatul critic de artă frances", cu mențiunea dintr-o notă de subsol că A. Bogdan-Pitești publicase deja un studiu despre acesta, intitulat "Impression d'art", în paginile Revistei orientale nr. 1, din mai 1896. Pictorul se află în atenția redacției și probabil într-o relație foarte bună cu Alexandru Bogdan- Pitești și nu este exclus ca acesta să-l fi cunoscut prin intermediul lui Joséphin Péladan. Pictorul francez este prezentat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salons de la Rose+Croix", printre ai cărei fondatori s-a aflat. În cuprinsul textului ne este înfățișat un Studiu de nud al acestuia. Kimon Loghi prezintă desemnul Beduin, care răspunde deschiderii simboliste spre visare pe care o stimulează spațiul exotic oriental. Nu urmează România să devină frontiera Occidentului cu Orientul, intercesorul adecvat într-o lume balcanică? Ca hors-textes avem un "desemn orginal" al lui Etienne Azambre, Le Printemps, un Studiu de cap, "desemn original în conté" de Gh.D. Mirea și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia Cuțescu-Storck are ocazia să vadă câteva desene de Rodin, cu siluetele dansatoarelor cambodgiene. Înainte de pictura de inspirație tahitiană a lui Gauguin, aceasta este principala sursă a atracției pictoriței către universul enigmatic al lumii orientale, în care ea deslușește un sens superior, descifrabil la nivelul liniei cu care Rodin prinde mișcarea. Da, cunoșteam și eu Baletul Regelui Siamului, adus la Paris pe timpul Expoziției Universale din anul 1900, și știam toată admirația ce el deșteptase în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor sau a altor seminții din Extremul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mijlocul unui mediu străin, la fel de exotic pentru ele, pe cât de exotice sunt aceste prezențe într-un spațiu închis. Cecilia Cuțescu-Storck se află în căutarea gestului, posturii revelatoare, care intervine spontan; pentru aceste gesturi arhetipale, ea creează, însă, o ambianță vag orientală, de exotism hindus, în felul picturii lui Gauguin din etapa sa tahitiană, departe de modelul romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la misterii. "Aceste țigănci îmi păreau în timpul lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări euritmice și gesturi evocatoare de mister, iar eu, înfrigurată de emoție, le prindeam sensul exprimărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greu de crezut că ele au doar un rol pur decorativ, iar sculptorul să nu fi avut o minimă cunoștință asupra semnificației lor. Pe această filieră este posibilă o altă deschidere a operei pictoriței către un fond ezoteric al lumii orientale evocate, lumea hindusă, care devine cunoscută publicului român și prin romanul lui Mircea Eliade, Maitreyi, publicat în 1933. Nu știm în ce măsură artista era la curent cu scrierile teozofice ale lui Madame Blavatski și colonelului Olcott sau dacă citise opurile lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artista nu se oprește la accidental și efemer. Deslușim aici o severitate, dar și un sentiment de liniște solemnă și înălțare sufletească, o puritate întrucâtva primitivă a sentimentelor. Adesea sumar costumate, personajele evoluează în cadrul unui peisaj cu influențe din miniaturile orientale, cu motive văzute în plan apropiat, pictate în largi pete de culoare. Pictate sub elegante arabescuri de frunze, siluetele par desprinse uneori de pe templele hinduse. În carnația lor, în ritmica lineară, în gesturile lipsite de orice convenționalism (sau de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este menționat, relevă popularitatea temei și felul în care ea se conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova, răsfoiește albumul cuceririlor, ilustrativ pentru un cosmopolitism erotic demn de un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-i facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ecuație estetică piesa lui Oscar Wilde, focalizând momentul climactic al sărutului mortifer, iar veșmântul de pietre prețioase care o lasă dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
jos a ramei, cu majuscule. Pictorul păstrează intenționat varianta franceză a numelui pentru care ar fi putut găsi corespondent în limba română: Salomeea, Salomia. De efect este ultimul "e", litera fiind transcrisă cu caracterul grecesc corespunzător, "Є", sugestie a originii orientale a nimfetei. Caligrafierea numelui, ductul stilistic al literelor, amplifică forța de sugestie a unei scriituri senzuale, pe care linia corpului o preia. "Coloritul viu și simpatic analizează, cu o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale, fără a sugera înclinația decisivă a colecționarului către un anume curent estetic, în ciuda sensibilității sale simbolisto-decadente. În lumea artei, inclusiv granițele sensibilității catolice a seniorului se dizolvă pentru a face loc și obiectelor de cult ortodoxe, ca și artizanatului oriental. Biroul lui Bogdan- Pitești este omul însuși 577, sugerează naratorul din romanul Lunatecii, al lui Ion Vinea. Scriitorul încă simbolist pe vremea când frecventa salonul maestrului a lăsat întipărită în substanța romanului tabloul biroului său. "Într-adevăr, biroul lui Alexandru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Mirea, fragment din tabloul acestuia, Vârful cu Dor. Pereții sunt decorați în simil și pergament galben, culoarea preferată de către Mișcarea Estetică din Anglia; desene punctează spațiile interstițiale alături de sculpturi "din mai toți sculptorii noștri". Obiectele decorative, vaze, stofe, covoare orientale, suveniruri cu caracter estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli, Paris, Constantinopol, reprezintă deopotrivă repere reale și imaginare. XII.3. Casa Storck exotismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afine de a trata spațiul de locuit ca spațiu de reprezentare a propriilor înclinații artistice. Pictorul face acordul secret între divinitatea tutelară a casei și deviza care înscrie ermetic în blazon întregul ansamblu. Spre deosebire de salonul macedonskian care întreține o atmosferă orientală cu aromate, moliciuni de stofe grele și luminescențe misterioase, atmosferă cețoasă de fumerie de opiu, interiorul vilei Khnopff are o severitate de templu grec, severitate pe care se articulează convenabil elemente decorative ale artei nipone și un mod de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piatră. Ferige uriașe se împleticeau sub pașii noștri și se urcau pe zidurile palatului prin ale cărei ferestre ne chema marea de smarald..."592. Combinația de vegetație luxuriantă cu piatra sau statuile o impresionează, spațiul pare decupat dintr-o fantezie orientală. La fel, în casa Storck, plafonul este invadat de o vegetație multicoloră, un acoperiș luxuriant al unei păduri tropicale cu un foliaj stilizat, spre deosebire de corpurile groase, pline de sevă ale arborilor din panourile decorative. În arabescul foliar se pot desluși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă în periodice Adevărul Adevărul literar și artistic Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași Arta Art et Décoration Dilema Facla Ileana Ilustrațiunea Ilustrațiunea Română L'Indépendance Roumaine Literatura și Arta Română Luceafărul Noua Revistă Română Observatorul Rampa Revista orientală Revue des deux mondes Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts Seara Steaua Studii și Cercetări de Istoria Artei (seria Artă Plastică) Viața românească Vremea Planșa 1: Himere (Colecție particulară) Planșa 2: Studiu de nud (Colecție particulară) Planșa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]