8,430 matches
-
lucidității, atunci când fanatismul și exaltarea par să fie dominante. Evocarea sa este o celebrare a libertății și a moderației. * Odată identificată această vocație libertară a pedagogiei junimiste, interogarea corpului de texte doctrinare devine posibilă prin depășirea recursului la tipul de paradigmă de interpretare întemeiat pe opoziția dintre „reacțiune“ și „progres“. Ca și în alte ocazii, prudența este necesară în opera de examinare a textelor politice românești - Junimea nu a produs contribuții sistematice, ci șia decantat viziunea prin intermediul polemicilor. Articolele din Critice
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
politic de extracție iacobină, pe de altă parte. Memoria posterității este dominată de o schemă de interpretare pe cât de simplă în articulațiile sale, pe atât de influentă în capacitatea ei de a genera „legenda neagră“ asociabilă gândirii conservatoare. În această paradigmă de lectură, câmpul politic de după 1848 poate fi organizat în funcție de reperele „progresului“ și „reacțiunii“. În prima tabără sar situa cei care se revendică, în liniile lor generale, de la moștenirea revoluției muntene și de la blocul ideologic european al anului 1789. Ei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în postura de personaj negativ prin excelență. Și totuși, acest tablou mendeleevian dominant în vulgata modernă poate fi amendat, în măsura în care o arheologie conceptuală nuanțată excavează un sol intelectual infinit mai complex decât aparențele ar putea indica. Odată cu această ieșire din paradigma antinomiilor tradiționale, liberalismul românesc încetează să mai pară un bloc unitar, iar relația dintre liberalism și conservatorism devine mai complicată și accidentată istoric. În acest context, apelul la delimitările operate în de ceniul al treilea al secolului XX de către Ioan
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
el însuși cu dificultate poziția canonică pe care o va deține în imaginarul intelectual românesc campania sa de la 1868. Laconic și încărcat de acea vibrație ideatică ce îi definea stilul prozei de idei, articolul din 1868 nu doar introduce o paradigmă de lectură, ci oferă vocabularului cultural o sintagmă ce devine un veritabil loc comun. Invocat fără a fi (re)citit cu adevărat, evocat fie cu ostilitate, fie cu admirația pioasă și necritică a epigonilor, textul din 1868 propune, odată cu formele
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
după tine; tu ai facultatea de a simți răul, leacul rămâne la mine săl indic, iar datoria ta este săl urmezi.<ref id=”1”>Ibidem, p. 98.</ref> Despre tradiție și nostalgie Există, în maniera în care lectura junimistă preia paradigma formelor fără fond, o direcție distinctă de cea liberal conservatoare ilustrată de Maiorescu și Carp. Ceea ce este absent din critica acestora este apelul la tradiție, apel care să devină punctul de plecare al regenerării politice. Ostilitatea față de raționalismul politic, atenția
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ponderea deținută de cetățean. Critica junimistă a raționalismului politic și a formelor fără fond conduce, în consecință, la reexaminarea rolului pe care statul este chemat săl joace în modelarea parcursului cetățenilor săi. Modernizarea este definită, în toate spațiile care urmează paradigma revoluționară de la 1789, de eliminarea progresivă a cercurilor și spațiilor de organizare socială care intermediau între stat și cetățean. Odată cu decăderea breslelor, parohiilor și corporațiilor, odată cu impunerea hegemoniei administrației centrale, individul este izolat în fața mașinăriei care controlează autocratic mersul întregii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
alternativa la modernizarea fracturată și epidermică. În ceea ce au mai profund și vizionar, vocile lui Carp și Maiorescu sunt afine etosului din textele lui Burke, Guizot sau Toc queville. Lectura pe care o dau junimiștii societății lor este modelată de paradigma liberal conservatoare. Fără a fi vreodată un curent sprijinit de o pondere electorală semnificativă, junimiștii rămân, pe măsură ce istoria intelectuală apelează la contextualizările necesare, corespondentul autohton cel mai articulat al liniei conservatoare occidentale. Conservatorismul românesc, ca set de ipoteze ideologice, înseamnă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
disciplinei și în a-și apropria toate sensurile apărute până atunci care țin de ceea ce este tipic domeniului de studiu. La întrebarea „ce este istoria?”, care conține în ea, aproape obligatoriu, și interogația privind caracterul ei de știință dat de paradigma modernității, Marc Bloch răspundea prin negarea oricărei soluții sau definiții care ar restrânge accesul oricărei contribuții la îmbogățirea înțelegerii esenței istoriei. Pentru unul dintre fondatorii Analelor, istoria este relevantă ca disciplină riguroasă, așa cum este înțeleasă astăzi, numai dacă este luat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și pentru ei înșiși. Acest demers era accentuat mai ales într-un cadru politic super-etatizat, așa cum a fost cazul URSS și al Europei Centrale și de Est după 1945. Istoria reprezenta o știință riguroasă, guvernată de legi obiective, așa cum legifera paradigma deterministă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, în frunte cu Marx, paradigmă născută și autoproclamată ca unică moștenitoare legitimă a Rațiunii luministe, și ea era cea căreia îi revenea sarcina să depoziteze adevărul trecutului; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost cazul URSS și al Europei Centrale și de Est după 1945. Istoria reprezenta o știință riguroasă, guvernată de legi obiective, așa cum legifera paradigma deterministă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, în frunte cu Marx, paradigmă născută și autoproclamată ca unică moștenitoare legitimă a Rațiunii luministe, și ea era cea căreia îi revenea sarcina să depoziteze adevărul trecutului; dacă exista un adevăr științific empiric al prezentului, atunci de ce să nu fi existat și un adevăr al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
transferat din lumea restrânsă academică în arena publică. în lumea academică românească, dogma națiunii și a existenței sale istorice, dublată de ortodoxia marxistă, a fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
concepția greco-latină a ciclicității și până la cea liniară iudeo-creștină. Secularizarea societății, care a început o dată cu cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, a însemnat secularizarea timpului prin desacralizare, măsurare și reconfigurare a atitudinii umane față de cunoaștere. Conceperea paradigmei științei moderne și inserarea istoriei în ea au plasat istoria într-o puternică dependență față de timpul sacru, de utilitarismul etatist și activismul politic-cultural. Culmea raționalizării, secularizării și materializării timpului este atinsă în cea de-a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
memoria, depozitarul trecutului la nivelul conștiinței omenești. Etatizarea timpului de către aparatul de stat și împingerea istoriei în activismul ideologic politic-cultural în regimurile totalitare intenționează să controleze memoria, de care timpul este atât de dependent. Modelul lui George Orwell, folosit ca paradigmă clasică în analiza patologiei limbii de lemn, unul dintre cele mai influente modele în studiul relațiilor dintre istorie, timp și memorie („cine controlează prezentul controlează trecutul”), are încă monopolul în a defini limba ideologiei, în ciuda criticilor cu care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în cărțile de istorie din anii dictaturii nu lasă un dubiu prea mare în ceea ce privește libertatea cuvintelor, frazelor și textelor de a fi purtătoare de semnificație. în climatul cultural românesc al anilor ’70-’80, etatizarea timpului s-a materializat în protocronism, paradigma oficială a producerii de cunoaștere a regimului Ceaușescu. Dimensiunea timpului și a temporalității din specificul anchetei istorice i-a impulsionat pe protocroniști în a institui o manieră de concepere a timpului istoric, cu accent pus pe timpul primordial al națiunii. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stilul”, dacă îl invocăm pe Blaga - este reprezentată de spațiul geografic și cultural, „mioritic”, s-a trecut logic la preempțiunea creației culturale și civilizaționale. Deși există și un protocronism al istoricilor români, din multiplele exemple care se pot da din paradigma protocronistă mă voi opri numai asupra unui exemplu care depășește domeniul istoriei. Este vorba despre cazul Zoei Dumitrescu-Bușulenga care îmbină în textele sale analize din literatură, istorie, estetică, artă pentru conturarea specificului românesc. Textele scrise de Dumitrescu-Bușulenga nu se limitează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre cei mai influenți filozofi ai istoriei contemporane și unul dintre teoreticienii filozofiei narativiste a istoriei, afirmă că narațiunile istorice sunt „interpretări ale trecutului” și nimic altceva. De aceea, pentru a lua ca exemplu cauzele și cauzalitatea, atât de dragi paradigmei marxiste a legilor obiective ale dezvoltării sociale și a trecerii de la o formațiune social-economică la alta, Ankersmit crede că nu are sens să ne întrebăm asupra cauzelor unei interpretări istorice; cine cercetează cauzele Războiului Rece, ca să luăm exemplul lui Ankersmit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toate teoriile, argumentele și aplicațiile intelectualilor, în spațiul fost comunist regimul politic a avut o influență decisivă în orientarea speculației filozofice, în modelarea conștiinței apartenenței naționale și în formarea unei culturi istorice ideologizate. în România lui Ceaușescu, accentele puse pe paradigma națiunii socialiste, concept format din ortodoxia marxist-leninistă ca bază și din ideologie națională ca ingredient unic, au fost folosite de birocrația de partid la trasarea limitelor politice între care discursul despre istorie se putea manifesta independent. Concepte culturale ca protocronismul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
delegații a fost cel al trecerii pașnice sau nepașnice de la capitalism la socialism, o problemă care nu privea în mod nemijlocit cele două partide, este relevant în acest sens. în spatele opțiunii pentru una dintre cele două căi se ascundeau însă paradigmele politice în cadrul cărora evoluau conducerile celor două partide, stadiile diferite în care se afla construcția socialismului în cele două țări. Pentru PCUS, opțiunea pentru susținerea căii pașnice însemna opțiunea pentru coexistența pașnică a celor două lagăre și concentrarea pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele sale de cercetare. în paradigma de cunoaștere în care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ceea ce denotă o colaborare susținută între majoritatea celor care au făcut parte din exil. în analiza sa asupra literaturii române din exil, Eva Behring consideră că, în cazul primei generații, „exilul a însemnat pentru scriitor, fără excepție, o modificare de paradigmă în cel mai sensibil domeniu al vieții sale: procesul de creație. în acest punct, reorientarea nu a însemnat neapărat asimilarea unui alt canon estetic, câtă vreme modalitățile scriitoricești vest-europene curente fuseseră și în România prelucrate temeinic și original”. în argumentația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
privilegiat concretizat nu doar prin invitarea de a adera la NATO, ci și prin unele avantaje economice (acordarea statutului de „economie de piață funcțională”). Nu aderăm la o teorie ciclică asupra istoriei, însă nu putem să nu remarcăm că, întrucât paradigma de acțiune a Statelor Unite nu s-a modificat radical, promovând același realism politic ofensiv de la care păreau să se abată la un moment dat (în sensul acesta, John D. Mearsheimer face o demonstrație convingătoare în The Tragedy of Great Power
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
littérature d’inspiration historique”, Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 3, 1977, pp. 63-73; „Fapt și semnificație `n istoriografia junimistă”, `n Șt. Meteș la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977, pp. 459-460; „Impactul Convorbirilor”, Convorbiri Literare, nr. 9, 1981, p. 15; „Paradigma Convorbirilor”, Cronica, nr. 9, 1987; „O pedagogie subiacentă”, Convorbiri Literare, nr. 2, 1987, pp. 4-5. Revista de Istorie, nr. 4/31, 1981, p. 767. S`ntem conștienți c`t de greu se `ntocmesc aceste indispensabile instrumente de lucru, dar Bibliografia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alta a anumitor caracteristici. în ultimele 12 două aspecte ale travaliului visului, Jacques Lacan nu ezită să recunoască, făcând explicită referire la Quintilian, figurile retorice: metafora și metonimia. Tot la metaforă și metonimie sunt reductibile cele două axe ale limbajului: paradigma și sintagma. După Jakobson, aceste două axe se structurează pe două tipuri de afazie (tulburări de limbaj): afazie sintagmatică - afazie paradigmatică. Importanța și tăria discursivă a metaforei și metonimiei, a figurilor retorice, ne sunt suficiente pentru a pune în paralel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Althusser - îl continuă pe Saussure. Pentru ei lumea și omul nu există decât trecute prin limbaj. Toate celelalte realități sunt date numai o dată cu limba și prin limbă. Lingvistica este, uneori, mai mult chiar decât semiologia, disciplina pilot, iar comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
principii de clasament destul de diferite - proporția seriilor de pe o parte, limitarea reciprocă a elementelor pe de alta - și nu a reușit să ofere o altă concretizare sau o altă noțiune operațională a ideii de sistem în afara "seriei asociative care este paradigma, ansamblul cuvintelor care datorită asemănării limitează un semn și sunt prin urmare indispensabile determinării sale". Cu toate acestea și cu toate că limbajul în care și-a formulat Saussure ideea de sistem a fost într-un anumit retard față de uriașa descoperire ontologică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]