8,224 matches
-
asigura în același timp protejarea orașului împotriva lui Nur ad-Din într-un moment în care se afla într-un mare pericol de a fi cucerit de către musulmani. Ranald a fost luat prizonier de către musulmani în 1160, iar regența a revenit patriarhului latin de Antiohia (Rainald nu a fost eliberat decât în 1176, nemairevenind niciodată în Antiohia). Între timp, Manuel s-a căsătorit cu fiica principesei Constanța, Maria, însă, dat fiind că Constanța se afla doar nominal la conducerea Antiohiei, ea a
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
în bătălia de la Harim, iar râul Orontes a devenit graniță permanentă între Antiohia și Alep. Bohemund s-a întos în Antiohia în 1165 și s-a căsătorit cu una dintre nepoatele lui Manuel Comnen; de asemenea, a acceptat instalarea unui patriarh grec ortodox în oraș. Alianța impusă cu Bizanțul a luat sfârșit odată cu moartea împăratului Manuel I din 1180. Dintr-odată, Antiohia a fost lipsită de protecția Imperiului, care până atunci fusese suficientă pentru a-l ține deoparte pe Nur ad-Din
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
luna iunie a aceluiași an, Dapontes a ajuns la București, la încurajarea principelui, care i-a promis să-l ia sub protecția sa. Trei luni mai târziu, însă, Mihai Racoviță a fost destituit, iar Dapontes s-a adresat pentru ajutor patriarhului Meletie al Ierusalimului, vechi prieten al tatălui său, aflat și el atunci la București. Prin intervenția acestuia, a primit susținerea noului domn Constantin Mavrocordat și s-a înscris la școala de la mănăstirea Sfântul Sava (Academia Domnească), ca bursier al acestuia
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
școala de la mănăstirea Sfântul Sava (Academia Domnească), ca bursier al acestuia. Pe perioada studiilor a locuit la mănăstirea Sf. Gheorghe cel Nou, dependentă de Sfântul Mormânt, care îi oferea și hrana și 20 de lei pe an, prin decizia aceluiași patriarh Meletie. Pentru a aduna bani, Dapontes copia cărți pentru boieri și lua în pensiune alți elevi în cămăruța sa. Din acești ani provine singurul portret în culori al scriitorului, păstrat la mănăstirea Xiropotamou și datat (probabil greșit) „la București, în
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
noiembrie 1748). După eliberare, s-a retras pentru reculegere la mănăstirea Sfânta Treime din insula Halki, în apropiere de Constantinopol. Acolo a intrat în contact cu alte personalități importante ale vieții politice și eclesiastice ale vremii sale: Ioanichie Caragea (viitor patriarh ecumenic), Paisie (fost patriarh ecumenic), Silvestru (fost patriarh al Antiohiei) și alții. S-a căsătorit apoi, în 1749, cu Mariora, fiica unor greci din Constantinopol, Ioannis și Fevronia. Au locuit împreună în insula Halki, dar soția sa bolnăvicioasă și fiica
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
s-a retras pentru reculegere la mănăstirea Sfânta Treime din insula Halki, în apropiere de Constantinopol. Acolo a intrat în contact cu alte personalități importante ale vieții politice și eclesiastice ale vremii sale: Ioanichie Caragea (viitor patriarh ecumenic), Paisie (fost patriarh ecumenic), Silvestru (fost patriarh al Antiohiei) și alții. S-a căsătorit apoi, în 1749, cu Mariora, fiica unor greci din Constantinopol, Ioannis și Fevronia. Au locuit împreună în insula Halki, dar soția sa bolnăvicioasă și fiica lor nou-născută Magdalena au
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
reculegere la mănăstirea Sfânta Treime din insula Halki, în apropiere de Constantinopol. Acolo a intrat în contact cu alte personalități importante ale vieții politice și eclesiastice ale vremii sale: Ioanichie Caragea (viitor patriarh ecumenic), Paisie (fost patriarh ecumenic), Silvestru (fost patriarh al Antiohiei) și alții. S-a căsătorit apoi, în 1749, cu Mariora, fiica unor greci din Constantinopol, Ioannis și Fevronia. Au locuit împreună în insula Halki, dar soția sa bolnăvicioasă și fiica lor nou-născută Magdalena au murit doi ani mai
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
se făcea între localnici, prințul fiind „în același timp și oblăduitorul, și privighetorul supușilor lui. [...] Prințul Cantacuzino e un fel de zeu tutelar al Ceahlăului. Cuvântul cneaz e rostit ca ceva sfânt dintr-un capăt la celălalt al muntelui. E patriarhul Ceahlăului.”". În jurul schitului și a palatului s-au țesut legende. Când s-au construit zidurile de incintă, unul dintre boierii din familia Cantacuzino a pus să fie măsurată cu o sfoară umbra câtorva lucrători robi și a așezat apoi sfoara
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
urmaș. Cu toate acestea, în 4 decembrie 1268, în Poděbrady, Ulrich a încheiat un tratat secret cu vărul său, regele Ottokar al II-lea al Boemiei, în virtutea căruia regele devenea unicul său moștenitor. În 1269, Filip a fost ales ca patriarh de Aquileia, însă această alegere nu a fost niciodată confirmată de către papă. Ulrich al III-lea a murit la 27 octombrie 1269. Atât Filip, cât și Ottokar al II-lea au emis pretenții asupra moștenirii Carintiei și Carniolei. Ottokar a
Ulrich al III-lea de Carintia () [Corola-website/Science/327759_a_329088]
-
Iulia, 2005). A fost admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie și Literatura Postpatristică, sub îndrumarea științifică a arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universității București, sub îndrumarea științifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub a cărui conducere magistrală a întocmit și susținut teza de doctorat: Sfanțul Grigorie Palama și doctrina despre energiile necreate (București, 2011). Preasfinția să este
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
în cuvinte calde, personalitatea prefectului. Instalarea sa ca subsecretar de stat a avut loc în data de 11 ianuarie 1938. În ziua de 10 februarie 1938, Guvernul Goga a fost demis, fiind înlocuit cu un alt guvern în frunte cu patriarhul Miron Cristea. În aceste condiții și dr. Aurel Baciu a fost schimbat de la Departamentul Justiției. La 30 martie 1938, după intense discuții cu Armand Călinescu, Carol al II-lea a trecut la acțiunile care au dus la remanierea guvernului și
Aurel Baciu () [Corola-website/Science/327142_a_328471]
-
Catedrala a fost construită pentru a comemora dobândirea independenței țării de sub ocupația italiană și este alături de Biserica Sfânta Maria din Sion una dintre cele mai importante lăcașe de cult ortodoxe din Etiopia. Biserica a găzduit mari ceremonii și înscăunări de patriarhi, arhiepiscopi și episcopi. Catedrala Sfânta Treime este sediul oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Addis Abeba. Biserica reprezintă o simbioză între stilurile arhitectonice europene care se regăsesc în partea exterioară a clădirii, precum coloane, portaluri nișe cu statui ale sfinților și
Catedrala Sfânta Treime din Addis Abeba () [Corola-website/Science/327146_a_328475]
-
a fi îngropați în catedrală, împăratul Haile Selassie a construit un mausoleu pentru familia sa în interiorul criptei. În spatele catedralei se află un cimitir în care sunt înmormântați cei care au primit un titlu onorific din partea bisericii, o permisiune specială din partea patriarhului. Deocamdată în cimitir odihnesc doar trupurile lui: Abune Telke Haimanot, a alteței sale Ras Imiru Haile Selassie (regent din Etiopia în timpul ocupației italiene), a Sylviei Pankhurst și a generalul locotenent Merid Mengesha. În cimitir se află de asemenea un monument
Catedrala Sfânta Treime din Addis Abeba () [Corola-website/Science/327146_a_328475]
-
Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Aceasta, ca și alte închinări
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Muzeul de Istorie din Slobozia. După Primul Război Mondial, localul mănăstirii a continuat să fie ocupat de închisoarea pentru femei, până în anul 1924 când mănăstirea și patrimoniul său sunt recâștigate pe cale juridică reintrând în compunerea Bisericii Ortodoxe Române. În 1930, patriarhul Miron Cristea decide reînființarea Mănăstirii Plătărești, ca mănăstire de călugări, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al Patriarhiei. Mănăstirea va suferi daune însemnate după cutremurul din 1940. Pentru refacerea bisericii s-au efectuat noi lucrări de reparație
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
ale Universității Westminster din Londra. Regina Beatrix a Olandei i-a conferit Ordinul Național “Orania-Nassau”, în rang de “Cavaler al Marii Cruci”. Este, de asemenea, Cavaler al Ordinului Național al României “Serviciul Credincios”, precum și recipient al “Ordinului Diplomatic” al României. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit distincția “Crucea de Aur a Patriarhiei Ortodoxe”. Ambasadorul Buga și soția sa au o fiică.
Iulian Buga () [Corola-website/Science/330309_a_331638]
-
și Vietnam. În același timp au apărut și numeroase secte budiste care au facilitat răspândirea budismului și a influențelor chinezești peste hotarele Chinei. Una dintre aceste secte a fost școala Chan, fondată în anul 526 d.Hr. de către Bodhidharma, primul patriarh budist al Chinei. Această școală impunea tehnici de arte marțiale și este și în ziua de azi una dintre cele mai practicate școli ale budismului, mai ales în Asia de Est. Budismul a continuat să exercite o mare influență asupra
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
budist Gyeomik din Baekje a călătorit pe mare până în sudul Indiei, pentru a învăța limba sanscrită și pentru a studia textele Vinaya, referitoare la regulile monahale ale budismului. Un alt călugăr, numit Paya, a fost discipolul lui Zhiyi, al patrulea patriarh budist din China și fondatorul școlii budiste chinezești Tiantai. Paya a răspândit ideile școlii Tiantai și ale budismului în general în întreaga Peninsulă Coreeană. Tot în această perioadă, în Coreea au apărut trei școli budiste: În anul 668, Regatul Silla
Budismul în Coreea () [Corola-website/Science/329094_a_330423]
-
pontificatul papei Miltiade, pentru a găzdui un sinod în anul 313 ce a alunecat în declanșarea schizmei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie. Bazilica palatului a fost lărgită și înfrumusețată, devenind în cele din urmă catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi ai Romei. Sfințirea oficială a bisericii cât și a anexelor a fost prezidată de papa Silvestru I în anul 324, declarându-o ca Domul lui Dumnezeu. În interiorul acesteia a fost așezat scaunul papal, făcând din aceasta catedrala Romei. Pe ușa
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
În acord cu acest lucru, papa Ioan VIII a fortificat basilica, mănăstirea și locuințele țărânilor care formau atunci orașul Ioannispolis, care era încă menționat în secolul al XIII-lea. Între anii 1251 și 1964 basilica a servit că reședința a patriarhului latin de Alexandria. În 1832, un foc ce a pornit din cauza neglijentei lucrătorilor care reparau acoperișul a cuprins întreaga basilica. Alături de alte biserici din Romă, aceasta și-a păstrat caracterel ei primitiv timp de 1435 de ani. Întreaga lume a
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
împăratului Teodosiu I. În secolul VI bazilica îi este închinata Sfanțului Ioan Botezătorul datorită presupunerii că aici s-ar afla capul acestuia. Bazilica avea o importanță deosebită, aici aflându-se Episcopul Damascului, al doilea ierarh ca importanță din regiune după Patriarhul Antiohiei. Damascul a fost cucerit de către musulmani în anul 636. În perioada imediat următoare cuceririi biserică nu a fost vizată de către aceștia. Ulterior, clădirea, care își păstrase formă de biserică, a fost folosită în comun atât de creștini, cât și
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
Șerban Cioculescu, Ion Potopin și alții) ca membru în Uniunea Scriitorilor din România. Tot ca o apreciere deosebită a vieții și activității sale, slujba de înmormântare a fost onorată de prezența unor distinse personalități clericale, în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist, însoțit de doi Preasfințiți Episcopi Vicari și un sobor numeros de preoți, prilej cu care a fost evocată figura luminoasă a acestui confrate, ale cărui generozitate, ospitalitate și bunătate, precum și munca neprecupețită pe altarul Bisericii și al Patriei noastre
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Episcopia Hotinului era practic din nou desființată, teritoriul său intrând iarăși sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Partenie este ales la 24 septembrie 1806 ca locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin doar nominal (fără eparhiei). Păstorirea lui Partenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie 1810, când a fost numit Mitropolit al Dramei, în nordul Greciei. Partenie al II-lea al Proilaviei
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
sediul la Brăila. Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
că i s-a sugerat să-și ia numele de "Adrian", în semn de continuitate cu papă Adrian al VI-lea. Slujba de inaugurare a pontificatului sau a avut loc la 19 martie 2013. La această slujba a participat și patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. Prezenta patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă. În data de 25 mai 2014, la 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre patriarhul Athenagoras și papă Paul al VI-lea la Ierusalim, papa
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]