14,286 matches
-
sau dacă sunt triste, pentru că nu prețuiesc ce au. Bărbații le urăsc pentru că ei nu pot naște. Femeile, pentru că nu 143 sunt însărcinate în același timp. Și peste toate, femeia însărcinată se urăște pe sine din mii de motive, un pic. Iubitul meu scriitor era la Berlin, cum stabiliserăm împreună să facem. Îmi scria că mă iubește și că vrea să mă întorc cu tot cu copil. Sunt cărți care pot continua așa. O dragoste cu totul, căreia i se întâmplă tot felul
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
așteaptă o soție frumoasă sau o iubită Încîntătoare, cu zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
său este puțin trist, trădînd o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui ochi sînt „un pic obosiți“, e resemnat și răbdător, fără a fi marcat de o amărăciune prea profundă. Și totuși viața nu s-a purtat prea aspru cu gazda noastră: pretutindeni În jurul lui, abundent, dar discret, se văd dovezile preocupării sale pentru lucruri rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întins pe jos. Zău că așa pare, crede-mă! — Ei, știi bine cum stau lucrurile! spuse tînărul. A fost un tip grozav cît a trăit. GÎlgîitul țîșni abundent din gîtlejul său moale. Vino! spuse el. Hai să mergem. Încă un pic și chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul se ridicase de la masă, plecase din Încăperea plină de fum Împreună cu femeia și ieșise printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bine-nțeles, dar avea În ochi o privire dementă care nu-mi plăcea. — Știi să-noți? zice. — Bine-nțeles, zic. Dar tu? Nu, zice. Doar cîteva mișcări. N-am Învățat bine. Păi, e ușor, zic. Nu-ți trebuie decît un pic de Încredere. Să vezi cum am Învățat eu: Într-o zi, cînd aveam opt ani, fratele meu mai mare m-a azvîrlit În apă de pe dig, cu haine cu tot. „Înoată!“ zice. „Înoată, că, dacă nu, te duci la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
l-ai lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit, pe cinstea mea - „și tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Lydia În bucluc. Nu voiau nici s-audă de el, nu vorbeau cu el: mi-a spus că nu sufereau nici să-l vadă, iar el Îi ura. Și nici n-au trecut șase luni că ea nu mai avea pic de mîndrie și-a venit acolo după ei. Firește, ea a venit pentru că n-a avut Încotro: John Beals ăsta era un om de nimic, care nu era În stare să-i asigure traiul, așa că ca i-a scris Lydiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ăla de Gus Tolly i-o aduce.“ „Ei, fir-ar al dracului, să vezi dacă nu-i sucesc gîtul“ - zice Luke și pornește spre ușă. „Nu, nu te băga“ - am zis. „Ai răbdare că-l aranjez eu.“ Am așteptat un pic, firește, și n-au trecut nici cinci minute că ușa de la odaia tatălui tău se deschide binișor și iese pe furiș pe coridor și-l auzim bătînd la ușa lui Gus Tolly. Pe urmă l-am auzit pe Gus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le vezi?“ - mă Întreabă polițistul. „Ei, Doamne, cum să nu, le recunosc și pe-ntuneric, le recunosc fără greș după mărime. Vă dați seama și singur“ - i-am zis și l-am privit drept În ochi - „dacă, vă gîndiți un pic, că n-au cum să aibă aici alte cămăși care să fie pe măsura omului ăstuia“ - am zis. „Polițistul s-a uitat o dată la tatăl tău și-a Început să rîdă. „Cred că aveți dreptate. Atunci uite ce zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am plîns eu pentru asta, că se ducea și prăpădea banii așa. „Doamne, Dumnezeule, n-am văzut În viața mea atîta lăcomie!“ - gîndeam că o să se simtă jignit, Înțelegi. „Nu te gîndești decît la burta ta! Stai și judecă un pic: cum crezi c-o să reușești să strîngi măcar o brumă de avere dacă tot ce cîștigi se duce pe mîncare, să-ți umpli burta? Zău așa, măi omule, cred că ai mintea În stomac!“ Păi, dacă se-ntîmpla să-i iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de manuale, de cărți și caiete și ochelarii îi atârnă de gât. În mână ține o lupă gigantică. Pe masă mai are un glob pământesc, un microscop, un calculator... Înțelegeți copii? Învățătorul e foarte ocupat. El studiază într- una. Un pic mai înainte privea atent la microscop și nota pe un carnețel ceva. Acum ce face? Acum s-a ridicat și se duce la o lunetă montată pe cărare. O invită pe Ana să privească și ea prin lunetă: ─ Vrei să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
învățători. Putem învăța împreună mulți oameni, putem avea un succes extraordinar. Dacă vrem. Și dacă trudim, adică dacă muncim din greu. Chiar Învățătorul spunea odată că vorba asta, „succes” înaintea cuvântului „trudă” nu există decât în dicționar. Am ieșit un pic din vis. În momentul acesta eu trec la fitness: mă întind bine, mă fac arc, îmi înalț coada ca un catarg și alerg. Alerg de unul singur, ce pot să fac?! Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii și pe sub dulapuri. Casa asta seamănă cu Triunghiul Bermudelor. Ați auzit de locul acela, prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici ?! Ba nu. Deci alerg, sar. Fac salt înainte și salt în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente ale naturii”. N-ai voie să le rupi dar ai voie să le admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar negre ci un pic cam roșcate dar pășteau liniștite pe un versant. Oricum, oamenii de știință de pretutindeni spun că acestea de la noi nu sunt niște capre negre obișnuite ci o specie aparte, cu un nume sonor: „Rupicapra rupicapra Carpatica”. Pe cărare, chiar în fața
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bărbat, ghicitoarea n-ar mai fi fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu un bujor sau cu un măr roșu. Are și miresme de floare și miresme de măr. Iată și încăperea albastră. Albastră ca cerul și ca pantofii Anei. Aici te simți de parcă ai fi în văzduh. M-am grăbit un pic și am ajuns, înaintea lor, în încăperea verde. Aici îmi miroase a pădure, adică mă simt liber, sunt vesel și inspirat. Ana i-a povestit între timp Prințului cum au pălit culorile din Țara lui Verde Împărat, cum zace Împăratul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Desenați, da? Inventatorul, ajutat de Zâna Inventica a desenat pe mai multe pagini un PROIECT mare din tot ce au vorbit ei între ei că ar trebui făcut pentru alungarea zmeilor. Recitesc amândoi textul. Îl corectează. Mai au, deci, un pic de lucru la planșetă, cei doi, Înventatorul și Zâna Inventica. Învățătorul a scos, dintr-un album gros, fotografii ale munților de altă dată. Sunt munți de demult, cu păduri bogate. Are și portrete de arbori bătrâni, viguroși, are și poeni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Era mai mult aer în jurul lui, și temperatura se modifică, ușor: era mai răcoare. Faptul acesta îi sugeră că trupul și capul lui trecuseră într-o altă încăpere la fel de întunecată cum fusese celula de mai înainte. "...Ăștia nu riscă nici un pic!" Lucru de două ori mai interesant, făcând abstracție de tuburile flexibile de cauciuc încă atașate de corpul lui, se părea că acum se putea ridica. Dar n-o făcu. Amintirea celor auzite, îl împiedică să facă vreo mișcare bruscă. Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o inimă de piatră; ea nu este bună nici măcar să oprească răvășirea hârtiilor. Inima de piatră a preotului este o adevărată monstruozitate spirituală. Oricum, să li se schimbe inimile tuturor! Să medităm la a-ceasta! În concluzie, omul este doar un pic de inimă. 2. O inimă formată de către Spirit. Atâta timp cât suntem plini de noi înșine, Dumnezeu nu poate să locuiască pe deplin în noi; numai după ce Spiritul a curățat inima noastră, doar atunci este gata casa în care Tatăl poate intra
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
multe și fac referință și la alte registre ce se pot activa pentru a spune Cuvântul, despre care putem aduce numai câteva clarificări: interogativ, exclamativ, propozitiv, exortativ, dojenitor, imperativ. - În sfârșit trebuie să știm să concluzionăm, surprinzând chiar cu un pic de anticipare a timpului, cu un climax chibzuit sau de îndemn, cu o idee vivace, pătrunsă de sens și mnemotehnică, cu o întrebare gravă care suscită la un examen de conștiință rodnic, cu o indicație a unui parcurs de mărturie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
orășelul liniștit de pe celălalt mal. Văd încă macaralele plutitoare, stîlpii și despărțiturile în care se afla apă. Și văd nisipul. Era atît de mult încît părea că o plajă temporară alb-aurie se ivise în mijlocul orașului, o plajă care începea un pic mai jos de țărm și unduia seducător către prospețimea rîului. Căldura trebuie să o fi determinat pe mama să iasă din casă. Nu era ea femeia care să iasă, fără motiv, din casă, într-o zi de lucru. Tot căldura
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ferestre la fel de mici și mobilă la fel de masivă și lipsită de culoare, astfel că lumea de afară și lumea dinăuntru erau oglindiri ale uneia în cealaltă, un mediu închis din care era cu neputință să scapi. Cînd am mai crescut un pic și aveam, uneori, voie să ies din casă de unul singur, îmi era interzis să merg mai departe de colțul străzii. Trebuie să fi stat de sute de ori în dreptul liniei imaginare care desparte Topaasstraat de Smaragdstraat, Smaragdstraat cu pavajul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
absolută dreptate. David a fost de acord cu o ridicare din umeri, dar pe ridicarea lui din umeri puteai pune tot atîta preț cît pe adeziunea ferventă a altcuiva. Eu, probabil că am încuviințat entuziast și am spus da un pic prea nerăbdător, dar asta din cauză că mă bucuram în sinea mea. Am împlinit șaptesprezece ani la începutul acelei veri, ceea ce însemna că aveam de acum o slujbă, într-un birou. Este o parte a vieții mele despre care nu pot spune
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]