10,542 matches
-
ca diverși cetățeni la costum negru lucios și insignă, alături de doamne cu coafuri-abajur și privire studiată să revendice, cu tot atâta temei cât și cel de mai sus, diverse hălci istorice ale țărișoarei noastre. Nu știu câți dintre cei pe care-i pomenesc nu fac confuzia între Barbu Delavrancea dramaturgul și Barbu De la Vrancea potențialul manelist, dar cert e că dânșii apar la televizor, în ultimul timp, ca în fața unui complet de judecată unde-și arată, în toată splendoarea, complexele de judecată. Ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
scriitor. Eram la Budapesta, la o întâlnire cu mai mulți scriitori, și trebuia să spunem fiecare autorii care ne plac/ne-au influențat. Nu-mi amintesc să fi fost cineva dintre cei 12 oameni de acolo care să nu-l pomenească pe Nabokov. Devenise de-a dreptul amuzant. Motto-ul pe care mi l-am ales din Ada sau ardoarea cred că m-a găsit el pe mine. Aveam senzația când am dat peste el că vorbea chiar despre cartea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Isabel își pusese în gînd să fie cît mai răbdătoare și mai indulgentă (8). Probabil că el observase acest fapt și, prin urmare, era cu atît mai ciudat că nu zicea nimic (9). După ce trecură trei zile fără ca Ralph să pomenească ceva, tînăra noastră s-a plictisit să mai aștepte; oricît i-ar fi fost de neplăcut, putea cel puțin să îndeplinească o formă (10). Pentru noi, care știm mai multe despre bietul Ralph decît verișoara sa, e lesne de crezut
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se face de preferință prin mucoase, în special cea respiratorie. Nebel a militat totuși convingător pentru individualitatea tuberculinismului, având la dispoziție următoarele argumente: în valea unui canton elvețian unde profesa în tinerețe, nu exista sifilis, nu exista blenoragie, nu se pomenise râia și nu se făceau vaccinări, și totuși întâlnea manifestări care corespundeau descrierii psorei. În această vale exista însă destul de multă tuberculoză. Caracterele biologice ale tuberculozei se potrivesc bine cu teoria diatezelor: - tuberculoza-boală și tuberculoza- infecție sunt două noțiuni diferite
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
clasice. De aceea consideră justificat să se accepte o nouă diateză pe care a denumit-o Andromeda și care ar fi produsul creșterii în atmosferă a concentrațiilor mari de ioni radioactivi. S-a vorbit și despre o diateză a drogurilor pomenită pentru prima oară de Kent. Sunt cuprinse, ca și factori etiologici, nu numai toxinele majore ci și toxicele, față de care se manifestă oarecare indulgență în unele țări, ca marijuana și LSD, și majoritatea medicamentelor alopatice administrate timp prea îndelungat. Adesea
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
devine bun...“ <footnote Ibidem, p. 92-93. footnote> . Ca atare, conchide Eminescu, „nu devine cineva scriitor național prin aceea că repetă cuvintele patrie, libertate, glorie, națiune în fiecare șir al scrierilor sale, precum, pe de altă parte, poate cineva să nu pomenească deloc vorbele de mai sus și să fie cu toate acestea un scriitor național“ <footnote „Timpul“, 6 mai 1880, după Mihai Eminescu, op. cit., p. 55. footnote> . Despre această confuzie s-a discutat mult și nu cred că trebuie să insistăm
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
frază din predoslovia cărții menționate spune: “Biruit-au gîndul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor și săminție sîntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și așa și Țării Muntenești, cum s-au pomenit mai sus, și românii din țările ungurești, că tot un neam sînt și o dată descălecați, de unde sintu strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fost întîi la descălecatul lor și de cînd s-au osăbit și au numele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
articol care este uitat după scurt timp. Singura răsplată a trudei sale a fost faptul că Muzeul Warren a alocat o mică vitrină, semnată Harlow, pentru a expune craniul lui Phineas Gage și bara de fier. Cazul a mai fost pomenit odată după 10 ani, de către fiziologul englez David Ferrier 94, care menționează că leziunea pe creier, cu păstrarea intactă a centrilor vorbirii, a dus la degradarea mintală, responsabilă de modificarea personalității lui Phineas. Anii au așternut uitarea asupra cazului lui
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
daruri, nu ni s-a dat și acela al Înțelegerii acestui... fenomen, al Întâmplării, al hazardului! Și... că Dumneata nu ești În nici un fel „responsabil” de aceasta, de această „carență”!... Și că, În spatele „vostru”, al celor doi de care am pomenit mai sus, dar și În spatele Altora, zei distinși și respectabili, se află „lucruri” de nespus, de neimaginat, de negândit, inefabile la extrem, „absurde” În ochii noștri, care, vai de noi, nu „vedem” și nu ne mișcăm decât Într-un spațiu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stimați (oricum, evident compătimiți și ajutațiă cei care deveneau victimele puterii sau ale Domnului; cei care, Însă, Îndrăzneau să se revolte Într-un fel sau altul și, protestând, Își pierdeau funcția și atribuțiile legate de aceasta, atât câte erau, se pomeneau Într-un no man’s land al opiniei publice: refuzați, persecutați de foruri și, În același timp, ocoliți de confrați sau chiar și de cercuri mai largi, care vedeau, cumva, În acel ciudat „revoltat”, nu un om ce reacționase după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
p. 114). Fundamentala problemă a cosmologiei moderne este aceea a simetriei universului. Există, după cum se știe, trei tipuri de simetrii: simetria parității spațiale care identifică fenomenele fizice reflectate și care în plan mito-poetic se proiectează în cupluri ca Enkidu-Ghilgameș, Oreste-Pilade (pomenit și de Eminescu), Dafnis și Chloe, Romeo și Julieta, simetria conjugării de sarcină care explică dublul, oglinda magică sau cea pură; simetria temporalității (identificabilă la Proust). Descoperirea particulei și antiparticulei a periclitat primul tip de simetrie, iar alte descoperiri au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filtrul ficțiunii artistice și înșiruită cu multă ingeniozitate pe hârtie, a ajuns în librărie abia după un sfert de secol. Este o adevărată "epopee" până și calea de vreo cinci ani pe care a parcurs-o romanul până s-a pomenit în mâinile subsemnatului. La prima vedere arhitectura romanului e o construcție simplă, constituită în temei pe spovedania profesorului și, ulterior, directorului de școală Dimitrie Cristea, numele căruia nu este ales întâmplător, calea destinului său fiind o adevărată Golgotă. "Povestea" naratorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să-i prepare ceaiul, dar lipsind în această procedură un element obligatoriu dragostea aventura nu-i reușește. Atunci Dimitrie Cristea o implică pe mamă-sa și de data aceasta reușește să ajungă pe tărâmurile visului, după un șir de metamorfoze, pomenindu-se lângă "un bătrân cu plete ninse, cu barba curgând până la genunchi", care-i vorbește despre tâlcul noțiunilor de vis, realitate, timp, credință: Nimeni nu poate opri clipa, ci doar se poate opri într-o clipă. Oprirea însă deja înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de acolo de unde uitarea țese lumini și umbre. Conexiunile permanente dintre omul (copilul / adolescentul / omul matur) Bacovia și creatorul cu același nume dezvăluie o personalitate de excepție, ce motivează afectiv și structural tipul de lirică promovat: "Așadar, un adolescent se pomenește atât de maturizat la 16-18 ani, încât el poate da numai capodopere, dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în fond, "românitatea nu este o categoric biologico-etnică, ci una spirituală", adaugă Theodor Codreanu. Cel care a fost acuzat de dispreț față de români, "ultimul ocupant fanariot", scrie cea mai curată limbă română, oferă opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a condamnat cu vehemență, iar mai încoace naționalistul Cioran s-a îndurerat de "neantul valah". Dacă naționalismul lui Eminescu este în afară de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore Vieru, o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei clasice. Marthe Robert a studiat cele două ipostaze centrale ale orfanului care marchează imaginarul romanesc: "copilul găsit", sub semnul unui narcisism pre-oedipian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tânărul Codreanu știa, la nici 20 de ani, de Rabindranath Tagore, Louis Aragon. William James, Freud, Nietszche, Norbert Wiener, John Locke, Condillac, Voltaire, Robert J. Oppenheimer, era la curent cu dezbaterile referitoare la paternitatea Cântării României (omite, însă, să-l pomenească pe Al. Dima), se pricepea să transforme o pagină a unui istoric literar (Al. Piru) într-o pagină proprie, prin inserții de elemente inedite, cum ar fi asocierea lui Ioan Prale cu Urmuz și încercarea de a sugera explicații la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
solidarității întru bine), ci primim și literatură de aleasă calitate. Când spunem Huși, ne gândim la un orășel patriarhal, situat, pitoresc, într-un amfiteatru divin, mărginit de biserici și podgorii, animat de iubitori de carte, de-ar fi să-l pomenim pe colegul biblioteconom Constantin Donose sau pe părintele Dobzeu. În registrul scriitorilor consacrați în ultimele decenii, îi aflăm consemnați pe Ion Alexandru Angheluș (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) și pe infatigabilul Theodor Codreanu. M-a întrebat multă lume dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E cu gândul țeapăn și tușește pe mânecă. Strigă la bube." Unele "numere din labirint" demonstrează că tânărul de atunci a început cu poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rol important în viața indivizilor, autorul se retrage în sine și în lumea cărților găsește alinarea și deplina satisfacție, chiar dacă starea aceasta e un prilej de respingere din partea "proștilor deștepți, întâlniți la tot pasul", că "proști inteligenți nu s-au pomenit." " Înclinația mea către studiu, ce armă formidabilă a celorlalți împotriva mea!" (742) Una din direcțiile din care ar putea fi privit jurnalul este cea privitoare la impactul lecturii asupra formării și disciplinării intelectuale a autorului. O listă și sumară a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amestecați în conspirația împotriva spiritului autentic al valorilor românești, unii fiind răsfățați pe bani buni de mai toate canalele audiovizale (atenție, cuvântul canal este legat, în limba română, și de canalizare), dar ei sunt prea pițifelnici pentru a mai fi pomeniți. Apoi, extrem de curajos, Theodor Codreanu revine asupra confruntării dintre sincronism și protocronism. În mod strălucit, el demonstrează falsitatea disputei, dar și falsitatea ideii că protocronismul ar fi o expresie a național-comunismului. Din nou, armătura argumentelor este de neatacat, de aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marile mistificări, pe care întregi cohorte de "folcloriști" au întreținut-o până în zilele noastre"(p. 37). Din acest motiv Iuliu A. Zanne, cel care a alcătuit și a tipărit în anii 1895-1903 zece volume cu Proverbele românilor, nici măcar nu e pomenit în istoria manolesciană. Th. Codreanu explică această "originală" poziție prin faptul că "N. Manolescu confundă valoarea estetică (semn al canonicității) cu "perfecțiunea" formală. Pare a fi una dintre erorile impresionismului critic cultivat de autor în Istorie... (p. 38). "La două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său (capitolul Deconstrucția canonului, p. 51) "reacția de respingere a specificului național este cea mai trainică sechelă moștenită de N. Manolescu din anii "canonului" comunist". Precum pe timpul regimului ceaușist în România, din anumite interese kominterniste, despre Basarabia nici nu se pomenea, în actuala lucrare manolesciană se respectă aceleași principii și interese. În ultima instanță, intenția revoluționaristă a lui N. Manolescu de a îmbogăți conceptul de istorie a literaturii, creând și noțiunea de istorie "critică" a literaturii, prin încercarea de a demola
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istorie literară spune Theodor Codreanu într-o carte ce a rezultat din meditația asupra textului manolescian și analiza acestuia, text care l-a incitat, l-a provocat așa încât, ca Odobescu odinioară (proportion garde), în loc de o cronică literară obișnuită s-a pomenit cu o carte în toată puterea cuvântului, care "nu se vrea o execuție" ci, în primul rând, o responsabilizare a cititorului/cercetătorului literar, în fața literaturii române este abandonul istoriilor de tip tradițional și consacrarea, la noi, a unei istorii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și formule rele de stat național". Un ideologism agresiv, neîngăduitor se insinuează în aceste "construcții" ale deconstructiviștilor postmoderniști. Ontologia, demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuația gândirii lor partizane, transcendența suprimată sau caricaturizată până la consecințe inverse, iar adevărul se pomeni ocultat prin mutilare și falsificare tendențioasă de către o logică binară, rigidă și reducționistă. O dublă referință, la Noica și la Eminescu, lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]