8,218 matches
-
enunțată de K. Marx, "tot ce este solid se topește în aer", descrie procesul de relativizare care afectează memoria istorică românească în contemporaneitate. Anterior instituite ca monumente marmoreane ale trecutului național, gravate cu litere de aur, manualele de istorie se prefac în actualitate în cărți de nisip. Faptele se topesc în interpretări, certitudinile se preschimbă în agnosticism, Istoria (cu majusculă) preia formele unei povești. Mitu et al. (1999) îi invită pe cititori să descopere "cum sună povestea originilor românilor" (p. 8
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statului-națiune și a ideologiei naționaliste începând cu 2004, când programele școlare de istorie elaborate de autoritățile statale au dizolvat practic cadrele naționale ale trecutului românesc. Începând din clasa a IV-a până în clasa a XII-a, "Istoria românilor" s-a prefăcut în "Istorie", iar trecutul românesc a fost abordat doar din perspectivă europeană și într-un cadru de referință continental. Liniile de forță pe care se înscriu mutațiile pe care le-am cartografiat sunt subsumabile unui proces mai amplu de reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuitatea structurală a memoriei istorice românești au fost date de mitul fondator al originii, chestiunea continuității, mitologema arhetipală a unității, dezideratul independenței și obsesia spiritualității poporului român. Aceste elemente structurale se regăsesc invariabil în toate formulele în care s-a prefăcut memoria românească. Alte categorii structurale care au organizat memoria istorică românească au fost adăugate sau înlăturate pe parcurs, în funcție de circumstanțele politice ale vremii. Tema regalității, evoluată în timp în ideea dinastică, ilustrează cu elocvență regulile de funcționare ale legii actualizării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Postnationalist Era? În K. Breen și S. O'Neill (coord.). After the Nation? Critical Reflections on Nationalism and Postnationalism (pp. 1-18). Basingstoke, UK: Palgrave Macmillan. Brown, D. (2000). Contemporary Nationalism: Civic, Ethnocultural, and Multicultural Politics. Londra: Routledge. Burke, P. (1992). Preface. În M. Bloch. The Historian's Craft (pp. vii-xviii). Manchester: Manchester University Press. Cahill, T. (1995). How The Irish Saved Civilization (Hinges of History). New York: Doubleday. Câmpeanu, P. (1993). De patru ori în fața urnelor. București: All. Cesereanu, R. (2005). Gulagul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o subestimare a propriei creații.17 La fel va proceda și Chaucer în Povestirile din Canterbury, acestea încheindu se cu o Retractare finală, menită să aducă în prim plan valorile morale, pe care societatea 15 Boccaccio on Poetry, Being the Preface and Fourteenth and Fifteenth Books of Boccaccio's Genealogia Deorum Gentilium, translated by Charles G. Osgood, Princeton, N. J., 1930; reprinted Indianapolis, 1956, p. 131, apud Teodolinda Barolini, op. cit., pp. 509-510. (trad. n.) 16 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 110. 17
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un interlocutor pasiv și obedient. Părerile personale trebuie afirmate cu tărie și demnitate, ca semn al nobleței și al virtuții intelectuale, nu doar casnice: „căci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune tăinuită în sufletul doamnelor de odinioară, azi se preface la noi în găteală și podoabă...”165 Pampinea lansează o critică severă la adresa preocupării excesive pentru cultivarea imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la un crez comun, unificarea într-o singură voce. Tânăra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Femeia, asaltată de avansurile călugărului și nefiind nici prea instruită, cedează mai ales în fața „explicațiilor” convingătoare pe care i le oferă cumătrul („Femeia, care, biata, habar n-avea de logică și care se lăsa destul de lesne înduplecată, ori că se prefăcu a-l crede ori că-l crezu cu adevărat”548), iar apoi, pentru a nu fi bănuiți de soț, inventează un descântec prin care pretind că l-au salvat pe copil. De naivitatea unei tinere, necunoscătoare a pericolelor vieții, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei, astfel încercând să-și dezvăluie tumultul sufletesc. Totul se desfășoară după un veritabil scenariu al dragostei curtenești: femeia nu intuiește mai nimic, căci nu este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorința de iubire, într-o ființă capabilă a se descurca în situații delicate și chiar critice din spațiul căminului: își păcălește soțul gelos, oferindu-i o cantitate considerabilă de vin, apoi, când își vede deconspirat planul, recurge la amenințări, se preface teatral a se sinucide într-un puț, după care, încuiată în casă, proferează injurii și învinuiri la adresa bărbatului rămas afară, atrăgând de partea ei nu doar vecinii, ci și rudele, ce-i oferă soțului o corecție pe cinste. Isabella, din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor toponime, în unele regiuni: "Și cum a înghețat Baba Dochia, s-a prefăcut într-un stâlp de piatră, nu departe de satul Cârlibaba sau Gârla Babei, și de unde de sub gleznele stâlpului aceluia a început apoi a izvorî un izvor cu apă foarte rece" 372; Și tocmai când Baba Dochia lepăda cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prevesti rodnicia pământului dintr-un an. Astfel, în Ajunul Sfântului Vasile, cărbunii, obținuți dintr-un singur fel de lemn, se denumesc după rod (ovăz, porumb, grâu, secară etc. ) și se înșiră pe vatră. Dacă a doua zi dimineață, cărbunii sunt prefăcuți în cenușă, atunci rodul va fi bun, iar dacă rămân așa cum au fost puși, sămânța nu va rodi.421 Forțele antagonice ale focului creează un spațiu poetic al complementarităților, sensul originar fiind preluat și îmbogățit, așa cum apare într-un descântec
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
desfacerii legăturilor ritualice: "A nostru tânăr împărat / Fiind foarte însetat / La un izvor s-a aplecat / Și setea și-a `stâmpărat.../ Dar când s-a sculat în picioare / A zărit lângă o floare / O urmă de căprioară, / Ce s-a prefăcut în floare, / Ruptă din soare / Și crește într-o grădină, / În astă țară străină.../ Și ne-a zis: / Pe cai să-ncălecăm, / Floricica s-o căutăm, / Pe dată să i-o aducem.../ Noi pe cai ne-am suit, / Am pornit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu Ziua Crucii (14 septembrie), iar iarna prinde viață la Sfântul Andrei (30 noiembrie): "Anotimpu-i așa, că vine o dată cu vremea care nu stă pe loc; vremea se schimbă, da să schimbă și anotimpu. Dumnezeu o rânduit ca lumea să se prefacă mereu; o putere nevăzută împinge mugurele să dea frunză și bobu să se coacă. Fiecare anotimp are fața lui și puterea lui."55 În creația folclorică arhaică românească, fiecare anotimp are o cromatică proprie (v. cromatica împăraților din basmele populare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fag sau alt lemn tare: se înșiră un număr anumit de cărbuni pe vatră, se denumesc după roadele care se fac în acea zonă (grâu, secară, popușoi, orz, ovăz, barabule, etc.) și se lasă până a doua zi dimineață cărbunii prefăcuți în cenușă prevestesc un an bun și rodnic, iar cei care rămân întregi arată sărăcia. Luna, în mentalitatea țăranului, este "proorocul", "profetul cel mai bun": astfel, "când luna e plină în seara Sf. Vasile, va fi anul roditor, mănos; când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nocturnă, bufnița simbolizează înțelepciunea, reflecția, știința, misterul, moartea 274: "Cucoveaua e din vadană. Traia cu un om și el o bătea, că tot în urma lui îmbla și-l temea. Bătând-o el așa, ea striga "vau! vau!" Și Dumnezeu a prefăcut-o în cucoveucă. Cucoveuca, când vine la fereastră și strigă "cucoveau, cucoveau! Hi, hi, hi! (râde)" are să se nască un copil, iar de este fată în casă, are să-i vie ursitorul. Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dragă turturică, / Pasăre dălbică, / Nu-mi fi dușmănică, / Vara că ne-ndeamnă, / Și frunza ne cheamă / Să ne drăgostim / Și să ne iubim. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, / Că zău, m-oi preface / Azimioară-n vatră / Cu lacrimi udată, / Și de foc uscată, / De toți lepădată. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic vătrărel, / Frumos, subțirel / Și-n foc oi intra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
drăgostim / Și să ne iubim. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, / Că zău, m-oi preface / Azimioară-n vatră / Cu lacrimi udată, / Și de foc uscată, / De toți lepădată. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic vătrărel, / Frumos, subțirel / Și-n foc oi intra / De te-oi săruta / Și te-oi coperi, / De foc te-oi feri / Încât chiar de silă, / Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i bănuitoare / Și fermecătoare. Decât m-a mustra / Că te-oi dezmierda / Și mi-a bănui / Că te-oi prea iubi, / M-oi face mai bine, / Ca să scăp de tine, / Trestioară-n baltă / Subțire și-naltă. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic ciobănaș / Din fluier doinaș, / Ș-oi căta prin baltă / O trestie naltă, / Și cât te-oi vedea / Pe loc te-oi tăia / Și-n tine-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pestrișorule, / Drăgușorule, / Știu că mi-ar fi bine / Să fiu tot cu tine, / Dar maică-ta-i rea, / Și decât cu ea, / M-oi face mai bine / Cu gândul la tine / Iconiță mică / Într-o biserică. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace. Că și eu m-oi face / Un mic dăscălaș / La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și le-oi săruta / De luni care pică / Până duminică. / Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
constatăm că există o anumită corelație. Ea poate fi gândită, de cel care reflectează, drept „paralelism“. Manifestări comportamentale însoțesc în mod constant senzațiile, emoțiile și sentimentele. În anumite situații însă putem să le ascundem. Cu alte cuvinte, putem să ne prefacem și putem să mințim. Ceea ce duce la concluzia că propriile trăiri ne sunt în mod nemijlocit cunoscute pe când cele ale altora trebuie să fie „descoperite“. Wittgenstein pune în discuție asemenea intuiții și reprezentări familiare pe baza cercetării gramaticii expresiilor despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult sau mai puțin, la prejudecățile sale. * „A-l Înțelege pe Dante Înseamnă a fi tot atît de mare ca el
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să nu intrăm În jocul jignirilor, Încercînd să le răzbuni, ci, dimpotrivă, să cauți să le preîntîmpini, apropiindu-ți-l cu abilitate pe cel care trebuia să-ți fie un rival: „Mult face să știi să Îndatorezi... Cine știe să prefacă supărările În amabilități, acela știe să trăiască. Fă din reaua-voință a cuiva o prietenie intimă!”. * „Doctorului Îi trebuie tot atîta știință ca să nu prescrie (o rețetă n.n.) și nu o dată arta lui constă tocmai În neaplicarea unor remedii.” (B. Gracian
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cap se Împute” (proverb). * „Un om rău e nefericit chiar cînd e fericit.” (Menander) Pentru că omul rău nu se poate bucura de binele propriu, decît atunci cînd vede răul/nenorocirea altora. De aceea se și spune: „CÎnd cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău”. „Răul” este atît de perfid, Încît are dreptate B. Gracian atunci cînd afirmă: „Viața omului e un război Împotriva răutății omului”. * „Oamenii nu recurg la invective decît atunci cînd nu au dovezi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la descoperirea profundelor consecințe ale faptei tale și, implicit, la o prăbușire a Încrederii În tine. Poate de aceea Emil Cioran a spus: „Marile adevăruri se spun În pragul ușii”. * „Nimeni nu poate purta mult timp masca prefăcătoriei. Ceea ce-i prefăcut, repede revine la natura sa.” (L.A. Seneca) „Ipocrizia” are, spune La Rochefoucauld, un singur merit, acela de a pune În valoare onestitatea: „Ipocrizia este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții”. * „Adevărul e ochiul rațiunii.” (J.J. Rousseau) Alți gînditori
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]