9,297 matches
-
actualitate. Ca urmare a succesului acestor reuniuni, Le Bon a trecut la organizarea "dejunurilor de miercuri", care au avut loc săptămânal, timp de aproape 30 de ani. Dintre participanți pot fi menționați Henri Poincaré, Raymond Poincaré, Émile Picard, Camille Flammarion, principele Roland Bonaparte, Camille Saint-Saëns, Henri Bonnal, Gabriel Bonvalot, Jules Héricourt, Gabriel Hanotaux, Félix le Dantec, Edmée de La Rochefoucauld, Paul Valéry, Henri Bergson și mulți alții.. În perioada 1900 - 1910 Gustave Le Bon și-a lărgit sfera de preocupări, publicând o
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
viu el o rugase pe Marie Bonaparte și pe câțiva alți prieteni să îi facă după moarte o injecție letală. Serviciul funerar a fost celebrat la biserica La Madeleine din Paris în prezența unei asistențe numeroase din care făceau parte principele George al Greciei (viitorul rege George al II-lea) cu soția sa, principesa Elisabeta de România, principele Sixt de Bourbon-Parma (unchiul reginei Ana a României), Aristide Briand (fost președinte al consiliului de miniștri al Franței, la acea dată Ministru al
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
o injecție letală. Serviciul funerar a fost celebrat la biserica La Madeleine din Paris în prezența unei asistențe numeroase din care făceau parte principele George al Greciei (viitorul rege George al II-lea) cu soția sa, principesa Elisabeta de România, principele Sixt de Bourbon-Parma (unchiul reginei Ana a României), Aristide Briand (fost președinte al consiliului de miniștri al Franței, la acea dată Ministru al Afacerilor Străine), colonelul Hyppolite Sadi Carnot, (fiul fostului președinte al Franței) și multe alte notabilități. O companie
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
cauză a morții papei, dar repetă acuzațiile de incest în privința Lucreției și crimele lui Cesare. În perioada Revoluției franceze are loc o reevaluare a aventurilor militare a lui Cesare, cât și a adevăratelor intenții ale lui Machiavelli când a scris Principele, adică apare ideea că Cesare ar fi dorit construirea unui stat laic, unde apoi să instaureze libertatea. Cu apariția Imperiului francez și prin urmare a Restaurării, va renaște neîncrederea în privința familiei Borgia și a obiceiurilor sale scandaloase. Lordul Byron, faimos
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
condusă de voievodul de Ciuci se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și se alătură răsculaților. Potrivit tradiției, tabăra răsculaților a fost așezată pe Dealul Cioilor, în apropiere. In 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Șoimoșul a fost reședința principelui minor, Ioan Sigismund și a mamei sale, regina Isabela. În aceasta perioadă ea este întărită și înfrumusețată în stilul Renașterii, totodată adăugându-i-se bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate, de la
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
și a Mariei Anna de Bavaria. Fratele ei mai mic, Arhiducele Ferdinand, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1619. La 7 februarie 1595, la Graz, s-a trimis petiția oficială de căsătorie între Maria Cristina și Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, prin nobilul Ștefan Bocskay. Contractul de căsătorie a fost negociat aproape o lună, și, în final, la 15 iunie, mireasa însoțită de mama ei, de prințul-episcop George de Lavant și 6000 de călăreți germani au plecat la întâlnirea
Maria Cristina de Habsburg () [Corola-website/Science/312825_a_314154]
-
studiilor, a intrat în serviciul Coroanei Poloneze, îndeplinind funcția de ambsador și fiind implicat în diverse misiuni îndreptate Habsburgilor. A călătorit în Franța, Imperiul Otoman, Țara Românească, Ungaria, Transilvania, unde, la cererea lui Aloisio Gritti, favoritul sultanului, devine în 1531 principe. El este, de fapt, un conducător nominal al Transilvaniei, fiind mai mult amestecat în conflictele politice dintre Ioan Zapolya , Habsburgi și Poartă. În urma uciderii copiilor lui Gritti la Mediaș, este încarcerat, căutându-se astfel oprirea unui presupus ajutor dat acestuia
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
Un eveniment evocat de surse asiriene (monolitul de la Kurkh al lui Salmanazar al III-lea) este bătălia de la Karkar (probabil la Apamea), în care regele Asiriei Salmanazar a înfruntat în anul 853 î.Hr. o mare coaliție de 12 regi și principi semiți din Siria (nordul și sudul Siriei), din Transiordania (ammoniții conduși de "Baașa", fiul lui "Ruhub" ("Rehob")), din Israel, din Iuda, din Fenicia (Tyr), din Edom si Moab, regele arab Gindibu, oșteni din Arvad și chiar și din îndepărtata Cilicie
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
Sfântă credea că victoriile române erau un joc al hazardului, trimiterea armatei lui Basta este amânată, iar Mihai Viteazul dispune întreruperea campaniei antiotomane. Mai mult, pentru a obține sprijinul Principatului Transilvania, Mihai trebuie să încheie un tratat de vasalitate cu principele Sigismund Báthory (Ion Besoiu), tratat care avea să nu îi aducă nici un beneficiu. Finalul primei părți a filmului îl reprezintă Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595), purtată într-o zonă mlăștinoasă de pe cursul râului Neajlov. Deși Sigismund îi promisese
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
îl reprezintă Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595), purtată într-o zonă mlăștinoasă de pe cursul râului Neajlov. Deși Sigismund îi promisese sprijin militar împotriva turcilor, el îi trimite o mică oaste de 500 de secui condusă de cavalerul Tompa. Principele Transilvaniei invocă faptul că în acea perioadă se căsătorea la Alba Iulia cu arhiducesa Maria Cristina de Graz (Clara Sebők), nepoata împăratului Rudolf. Deși cu o oaste mică (de doar 14-16.000 de ostași), Mihai Viteazul beneficiază de avantajul terenului
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Basta. Turcii conduși de Selim Pașa reușesc să obțină victoria, în timp ce Mihai aștepta pe malul Dunării să fie chemat la luptă. Căzut în dizgrație, Sigismund Báthory renunță în 29 martie 1599 la tronul Transilvaniei, iar Dieta Transilvaniei l-a ales principe pe cardinalul Andrei Báthory (György Kovács), care a semnat un act de supunere față de Imperiul Otoman. Turcii, prin același Selim Pașa, îi trimit o solie domnitorului Mihai Viteazul pentru a încheia un tratat de pace între Înalta Poartă și Țara
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
în luptă fără armură, în cămașă și cu barda în mână. Istoricul sus-menționat a afirmat că Mihai Viteazul a dominat bătălia până la un moment dat, după care a părăsit locul bătăliei, retrăgându-se în munți pentru a primi ajutor de la principele transilvănean Sigismund. Orașele București și Târgoviște ar fi fost lăsate astfel în mâinile otomanilor. O altă idee criticată este cea a unirii celor trei țări române, profesorul afirmând că în Evul Mediu nu exista niciun astfel de proiect, deci unirea
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
prin tabără. Deodată se sperie. Lângă cai, ceva mișca pe pământ... Erau locuitorii unui sat, care, târându-se în patru labe, se apropiau de el. Curbați, în lumina oarbă a făcliilor, păreau o turmă de porci. Urma un dialog între principe și cel mai bătrân dintre ei. Mihai era revoltat că aceștia se târăsc la picioarele lui și îi mustra pentru aceasta. Sătenii voiau să-i cerșească lui Mihai libertatea, întrucât acesta tocmai îi «legase» de pământ.”". În decembrie 1970, cu
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
1848-1849. Un reprezentant al acestora, Winogrowski, a cerut nici mai mult nici mai puțin, decât spânzurarea membrilor comitetului respectiv: ""ca periculoși instigatori împotriva autorităților și răspânditori de idei daco-romane"". În conflict intervine chiar și guvernatorul civil și militar al Transilvaniei, principele Karl Borromäus Schwarzenberg, care deplasându-se personal la Năsăud ""a fost înfruntat direct de Moise Panga"". Situația devenind tot mai încordată, ecoul ei a ajuns până la Curtea împărătească de la Viena, care a trimis în anchetă pe ""inspectorul de școale"" dr.
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
India și pentru perioada istorică 1858 - 1947 în care Imperiul Britanic a stăpânit regiunea. Regiunea în discuție includea provincii administrate direct de autoritățile coloniale britanice, (așa numita „Indie Britanică”) dar și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoșteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit grad de autonomie locală dar acceptau protectoratul și completa reprezentare în cadrul relațiilor externe a Regatului Unit. „Imperiul
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
că guvernul central va respecta tratatele vechi cu principatele indiene și că va renunța la „doctrina lipsei” a Companiei Indiei Răsăritene Britanice. Aproximativ 40% din teritoriul Indiei și cam 20 - 25% din populație au rămas sub controlul a 562 de principi, care își exercitau autoritatea în principal asupra coreligionarilor lor (musulmani, hinduși, sicși și alții). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, administrarea directă de către Coroana Britanică a Indiei și progresul tehnic și industrial din timpul revoluției industriale au
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
puntea vaselor priveau spectacolul ce li se înfățișa dinaintea ochilor, convinși că nu din prietenie pentru ei se stârnise atâta larmă. Deodată de pe galera aflată înaintea celorlalte, vocea regelui a răsunat limpede: Cavaleri înainte! Nu mă priviți ca pe un principe, ci ca pe unul de al vostru, a cărui viață nu este decât un suflu gata să se risipească oricând. Înainte cu încredere!. Cuvinte puține, dar pline de simțire rostite la momentul potrivit, pentru a redeștepta însuflețirea și atașamentul față de
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de puterea unor inițiative politice, amenințat de politica papală. Așadar, procesul de fărâmițare feudală în Orient putea să avanseze nestingherit, conducătorii cruciați fiind liberi să-și dispute întâietatea. În tot acest timp, printre principii cruciați sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei, care anexase comitatul Tripoli și încheiase o alianță avantajoasă cu regele armean, a cărui fată o luase în căsătorie. Faptul îl îndreptățește să revendice suzeranitatea, dar nimeni nu-i lua în serios pretențiile, deși Munke își începuse ofensiva, fără
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
îi atragă și care se lăsaseră convinși, spre deosebire de restul armatei plătite, de plăcerea de a călători. Ei erau însoțiți de soțiile lor și multe doamne de la curte, întrucât anturajul regelui pios se transformase într-un cortegiu jumătate galant, jumătate războinic. Principele Eduard, fiul regelui Angliei, viitorul rege Eduard I, primise o sumă de bani din partea lui Ludovic al XI-lea și, în ultimul moment, strânsese o armată de mercenari, recrutați, mai ales, din posesiunile gascone din sudul Franței. Tot așa procedase
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
un centru important pe plan local, ființau aici un liceu comercial de băieți, un gimnaziu industrial de băieți, un gimnaziu mixt evreiesc, 6 școli primare și 1 grădiniță de copii. Existau și societăți cultural-sportive (un cămin cultural al Fundației Culturale "Principele Carol", un cămin cultural al C.F.R., o bibliotecă particulară, două cinematografe, o societate sportivă) sau biserici (3 biserici ortodoxe și o sinagogă). De asemenea, pentru ocrotirea sănătății își desfășurau activitatea un spital de stat, un spital evreiesc, un dispensar medical
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
a dat numele satului - Kuk. Apoi, prin drumul descoperit de iscoade, combatanții au pătruns târâș la noua poziție (unde apoi a apărut satul Upolzî), l-au învins pe dușman (Vâbiti) și apoi au chefuit (Ugoșea). În sat se găsește moșia principilor Vasilcikov care a aparținut acestora până la Revoluția din Octombrie. În perioada sovietică, moșia s-a transformat în centrul unuia din cele mai vechi colhozuri din țară - "Sovhozul lui Lenin". În martie 1920, moșia «Vîbiti» a fost declarată monument istoric sub
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
1975 a fost declarată monument arhitectonic de secole al XVIII-lea-al XIX-lea. Lângă moșie, este un parc cu suprafață de 60 ha ce are multe specii de arbori prețioși, acesta fiind de asemenea un monument istoric care aparținea principilor. În 1918 a fost fondat sovhozul «Vîbiti». În 1924, după moartea lui V.I. Lenin, lucrătorii colhozului au decis să fabrice o cunună care să fie trimisă la înmormântarea conducătorului. Într-un răstimp scurt, cununa de frunze de palm și de
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
au contribuit la întocmirea Regulamentului Organic. Regulamentul Organic este prima legiuire de organizare politico-administrativă și juridică a Principatelor Române (aflate pe atunci sub administrația generalului rus Pavel Kiseleff) și a fost adoptat în anul 1831 la București și la Iași. Principele Mihail Sturdza și-a dat acordul pentru realizarea unui monument de piatră. Planurile sale au fost executate de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi (1788-1869). Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
Ștefănescu-Amza care, în calitate de comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului, a lansat atât operațiunile de colectare a fondurilor necesare, cât și organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului. Monumentul a fost dezvelit la 29 iunie 1929 de către Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, în cadrul unei grandioase festivități în prezența reprezentanților Casei Regale, a guvernului, a capilor oștirii, a unui mare număr de generali de geniu activi și în rezervă, a șefi lor serviciilor și comandamentelor unităților de geniu, a întregului corp
Statuia geniului „Leul” () [Corola-website/Science/310060_a_311389]
-
nouă putere, Suedia. Suedezii erau adversari declarați atât ai rușilor, cât și ai polonezilor, dar, în primii ani, tătarii și-au concetrat atacurile împotriva polono-lituanienilor. Hmelnițki a negociat cu suedezii pentru a-și coordona acțiunile împotriva Uniunii polono-lituaniene. În 1656, principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, s-a alăturat luptei antipoloneze. Uniunea statală polono-lituaniană a supraviețuit miraculos în fața atacurilor concentrice ale inamicilor ei. Suedezii nu s-au limitat la atacurile împotriva Poloniei și Lituaniei și au început războiul și cu
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]