8,941 matches
-
-i cum vrei, voi muri știind că sacrificiul meu se datorează doar unei inflexibilități care simbolizează civilizația noastră putredă, care se năruie. Mai știu - iar asta nu va schimba cursul faptelor sau părerea ta despre mine - că vei muri cu pumnii strînși și cu fălcile Încleștate, semn al urii și al luptei, fiindcă tu nu ești un simbol (adică un exemplu neînsuflețit), ci un membru autentic al societății care urmează să fie distrusă; spiritul stupului vorbește prin gura ta și Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noteze în acte”- a strigat procurorul și a primit 12 ani închisoare. Eu am primit doi ani. Despărțit de ceilalți am lucrat la dreptul comun. Aici am fost bătut de Directorul Petru Goiciu ca „slugă al popilor”. La al doilea pumn la tâmplă mi-am pierdut cunoștința; m-a apucat de guler și nu știu cât a mai dat; mi-a mișcat oasele la craniu; simțeam săgetături când mișcam capul. În februarie 1951 - via Văcărești - am ajuns la Spanțov, lângă Oltenița și de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajuns la Spanțov, lângă Oltenița și de aici la Mănăstirea, de unde m-am eliberat la 19-I-1952. La Mănăstirea erau aduse femei de la Crucea de Piatră din București. Un milițian, ca să le arate cine-i el, în fața lor, mi-a dat pumni în cap. Felul cum am fost suspectat și urmărit pas cu pas m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea. Oficial mă feream să mă interesez sau să discut ceva despre cei închiși. La Huși 1958 împuternicitul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și mane poate nu mai șanț. Mă duc în altă lume peregrin. De-acolo nu se știe de-o să vin... Mă doare mai gorune, că te las În lumea asta singur, de pripas. Dar cine știe? Poate ne-ntalnim: Eu pumn de lut, tu cruce-n țintirim...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Posteuca () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93274]
-
în textele mele apare atât de des frizerul. Frizerul îți măsoară părul, și părul măsoară viața. În romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, un copil întreabă frizerul: „Când o să moară bărbatul care a aruncat pisica? Frizerul își vârî un pumn de bomboane în gură, când tund atâta păr de la un bărbat ca să pot umple un sac cu el, un sac plin ochi. Când sacul e la fel de greu cât bărbatul, atunci omul moare. Vâr părul fiecărui bărbat într-un sac pân-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întuneric beznă, pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prada și expuși cu numele și vârsta lor pe panouri, în magazine, ca niște absolvenți ai rușinii. Douăzeci, treizeci de fețe încremenite de frică, iar în dreptul pieptului câte unul dintre ei ținea niște cutii de chibrituri, un săpun sau un pumn de lumânări. Lipsa oricărei perspective proprii mă împinsese pe atunci să fur din magazine. Dar poate că și aceste fețe de pe panourile rușinii, ce-mi erau totuși mai apropiate decât muncitorii fruntași pe panourile de onoare, acei slugarnici și lingăi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind precum carnasierele înfometate. Stând în picioare om lângă om, lipiți unul de altul, neputându-se roti împrejurul propriei lor axe, obligați să suporte fiecare dintre ei halena celuilalt, transpirația îmbibată cu acizi, baze și săruri ale trupurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anonimat. Printr-o mișcare ușoară dar precisă, chipiul îi aluneca de pe frunte pe ochi în timp ce, instantaneu, niște coate ascuțite loveau cu precizie rinichii, ficatul și splina salariatului, obligându-l să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar nouă, "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește." Așa începe depoziția unui om care vrea să ne transmită o poveste. Istoria mică încalecă istoria mare. E vorba de supraviețuire. De un pumn de oameni. Despre o copilărie devastată. Nu bombardarea Dresdei sau a Hiroshimei, apărarea Leningradului sau a Insulei Iwo Jima, ci gândul la ce pui pe masă unor copii. Copii care știu că vine iarna și trebuie să caute vreascuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am prea multe de scris despre urâtul și griul care mă înconjoară. Se vede cum "cadrele" fac eforturi mari pentru a ne vorbi frumos un minim de politețe, deci. Bănuiesc că în urmă cu 10 ani ar fi lovit cu pumnul. Prevăzător, am strecurat în bagaje O zi din viața lui Ivan Denisovici. Am cumpărat-o cu mai bine de două luni în urmă, dar am ținut-o ascunsă pentru a o citi acum. Intră mult mai bine acum, în condiții
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
noastre. Ne batem în cuvinte, idei, glume, ipoteze, fițe da, fițe, iată cuvântul care îmi trebuia. Brusc, mi-am dat seama că ritualul este același ca al flăcăilor de la hora din sat, de pe vremuri, numai că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
actuală?) 25 iunie 2004 Timpul cireșelor. Unul dintre țiganii ardeleni cu care mă întâlnesc mai tot timpul la Migros-ul din colț (magazinul alimentar al cartierului unde locuiesc) scoate din buzunar o mână de monezi mici, calde, proaspăt cerșite. Cumpără un pumn de cireșe. O marfă extrem de scumpă aici. Sfântă poftă! Îl regăsesc afară, pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un dangăt, ecoul în noapte, Al vorbelor scurte, spuse de tine, Și-un tunet apare, răsare din șoapte Și clipă din urmă, vezi iat-o că vine... Zdrobit de emoții, lovit de furtună, El cade în haos și plânge în pumni; Nu poate să știe că-i clipă din urmă, Când el își chemase prietenii buni...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
era un amator al bucuriei, altfel nu se explică moartea sa cretină. Doar un amator putea avea naivitatea să amestece lumea și, mai ales, obiectele ei în bucuria sa. Un profesionist într-ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile și pumnii prin aer, făcea tumbe, își rupea poate șira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că gesturile piesei sunt exact gesturile spectacolului zilnic în care jucăm de la matineu până-n amurg. Dar la 5 dimineața, într-un cabaret din Madrid, celebrul toreador El Cordobés face un scandal groaznic fiindcă poliția îi cere buletinul de identitate. Palme, pumni, bătaie: „Dacă poliția nu știe cine sunt, înseamnă că e stupidă...”. La congresul frizerilor britanici, un delegat apreciază că peruca poate avea efecte distrugătoare într-o căsnicie: „În câteva minute, o mamă respectabilă de familie se poate transforma într-o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din Caspica au mușcat cetățeni într-o piață din Baku, am zis de șobolanii care au sărit la pisici în Napoli - foci, omizi, șobolani, treacă-meargă, dar și melci, domnule? La Miami, mii de gasteropode, de două ori mai mari decât pumnul, furioase, sălbatice chiar, devastează case, înghit tot ce li se pare comestibil și distrug ce găsesc în cale. Ziariștii afirmă textual că „melcii din Florida sunt conștienți de forța lor” și „autoritățile federale sunt preocupate de atacul lor...” De atacul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nostru în care s-a produs cea mai mare încleștare de forțe din toată durata omenirii i-a dat dreptate doctorului Petru Groza. Această istorie, în fața căreia atâția s-au zvârcolit ca saltimbancii, la poarta căreia atâția au bătut cu pumnii plini de sânge sau de aur, și s-au prăvălit în neant, îl va reține pentru paginile ei ca pe unul din ctitorii noii Românii, ca pe unul care a crezut în popor și-a învins o dată cu poporul.“ (Scînteia, 10
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spre zenit să crească. Doar astfel știu că-n vreme inima mea există Cât va ritma sub ceruri pentru această țară Că luminezi spre era comunistă Incandescent - precum o stea polară.“ („Partidul-stea polară“, Tribuna, 16 iulie 1971) „Sub arcul nopții pumnul meu deschidu-l Și risipesc sub cer un pumn de stele - Arc luminos deasupra țării mele Străluminat într-un cuvânt - Partidul Cu el noi mergem spre un anotimp Incandescent în care gândul arde - Polară stea aprinsă în stindarde Veghind prin timp
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-n vreme inima mea există Cât va ritma sub ceruri pentru această țară Că luminezi spre era comunistă Incandescent - precum o stea polară.“ („Partidul-stea polară“, Tribuna, 16 iulie 1971) „Sub arcul nopții pumnul meu deschidu-l Și risipesc sub cer un pumn de stele - Arc luminos deasupra țării mele Străluminat într-un cuvânt - Partidul Cu el noi mergem spre un anotimp Incandescent în care gândul arde - Polară stea aprinsă în stindarde Veghind prin timp și dincolo de timp; Fiii acestui timp, pe timp
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mod subversiv și samavolnic viitorul luminos al patriei socialiste. Se pare că, dintre toate rețetele de „autoprovocare“, cea mai puțin suspicioasă, care dădea impresia de pierdere „spontană“ a sarcinii, era aplicarea unei perne deasupra abdomenului, urmată de o cascadă de pumni, care, în acest fel, nu lăsau urme.) Nu-i de mirare că, la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele realități ale ginecologiei. În liceu, puținele fete care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Liiceanu e disperat... S-a țicnit?... Care Khadafi? Apoi îmi revin. Desigur, e vorba despre directorul Institutului Goethe. Pe care îl găsim acolo. Convocase toți cunoscuții să vină să apere - cu un lanț uman, cu pieptul gol, cu vorba, cu pumnul? - elita postdecembristă. Am răspuns apelului vreo cinci. Cu toții, reprezentanți ai unor agenții de presă străine. * În fiecare dimineață, mama și mătușa ei beau cafeaua împreună. Dacă o fac la noi acasă, sunt inevitabil de față. Dacă o beau în bucătăria
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prozatoare și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a mai multor volume de poezie - Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Inima ca un pumn de boxeur (ediția I, 1982; ediția a II-a, 2000), Piața cerului (1986), Cântece (1989) - și de proză - Săpunul lui Leopold Bloom (ediția I, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; ediția a II-a, 2007), Sexagenara și tânărul (ediția I
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu ea, mă fâstâceam, dar în rest știu că mă purtam destul de urât cu colegele de clasă. La un moment dat, în curtea școlii m-am apropiat de o colegă și nu știu din ce motiv am lovit-o cu pumnul pe la spate. Colega respectivă a leșinat, sau poate că mai mult s-a prefăcut, cert este că eu am fost pus în discuția clasei, am fost pus la ,,zidul infamiei” și mi s-a scăzut nota la purtare. Dacă aș
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
după asta mă întâlnesc la poarta grădinii Copou cu fostul coleg de bancă Băldigău care îmi apare agresiv în față: ,,ascultă stimabile, nu ți se pare că ai devenit cam insistent?” Nu era o glumă, stătea plin de ură cu pumnii încleștați să mă lovească. Eram descumpănit, eu tocmai voiam să-l întreb ce mai face și în primele secunde n-am înțeles. Apoi am făcut legătura cu telefonul dat anterior. N-am mai spus nimic, încă nu înțelegeam situația, iar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]