8,590 matches
-
ne-am speriat altă dată, Cora Irineu și F. Aderca și cu mine, la clocotul râsului lui enorm și cu spume, de glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului, unde rătăceam cu toții Într-o vară, și asta numai și numai din pricină că masculul sau faunul, sau silenul, sau sati rul - ge niile silvestre personificând forțele sălbatice ale naturii - era Întărâtat pe atunci de carnea albă și ațâțătoare, prin farmecul ei lenevos și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
carnete de drum Înțesate cu notări pitorești și competente, culese cu migală prin toată lumea de acolo, printre târgoveți și gospodari de toată mâna, printre tineri și unchieși cu ce i pe inimă și pe buze, printre pă durari și păcurari rătăciți de lume și bucuroși de oaspeți - despre tot ce privește vorba și zicala omului, Închipuirile și credințele lui, portul și uneltele lui, florile și buruienile locurilor, cu evocări istorice care dau culoare tragică ținutului, amintind de lupte, răscoale și isprăvi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași și cârciumari, de pricopsiți și buni-primitori negustori de pește, de oieri și de porcari cu turme rătăcind printre iezerele cu păduri de sălcii, de păpuriș și de trestie, și de birjari cu echi paje ca nicăieri În țară, toți oameni de ispravă de la care m-am și ales și am și Învățat câte ceva; aici, unde m-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zurat pe furci groase de fier, și În care fierbea o mămăligă s-o mănânce, adu nate la un loc, toate neamurile mele de mămăligari cu cerul gurii plin de mămăligă, dintre care unii au venit pe aici mai demult, rătăcind poate și azi cu oile lor prin aceste părți ale Dunării, după cum auzeam În copilărie de la ai noștri, rămași acasă, pe Vâlsan, fără de nici o știre. În seara asta, abia răcorit de valurile tălăzuind rar și Îndesat de maluri, ca o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de-a lungul unei vieți de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea antiintelectualistă, de atâtea ori pomenită, și anume, acolo unde vorbesc de intelectualul român cu „sufletul lui contrafăcut rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația noastră de proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
contemplat, cu sufletul lor Împovărat de frumusețe, dragoste și aventură, un răsărit de lună plină ca acel de acum douăzeci de ani, văzut de pe culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte multe imaginate În delirul meu și sub descântecul de neînvins al mării, priviți, vă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În creștetul capului; abia putând să le deose bești cate goriile profesionale sau sociale numai după Încălță min tea lor, mai groasă sau mai subțire, și asta Încă cu aproximație; toți indiferenți sau resemnați În fața libertinajului exterior al rarilor regățeni rătăciți pe-aici, cuviincios, de altfel, manifestat prin moda la curent a femeilor noastre și prin acea mobilitate a noas tră, mult stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea pavăză fricoasă și Înțeleaptă care să reziste relelor Îndemnuri și ispite? și apoi, când să mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bază, a facultăților primesautișres, acea reve lație divinatorie a fenomenelor și tainelor lor; acel „bun-simț“ sau dreaptă judecată despre care Descartes spune că este lucrul cel mai bine și mai deopotrivă orânduit tuturor oamenilor. și tot la fel mă gândeam, rătăcind cu mintea În jurul mașinii și al metehnelor ei, la acele „sisteme“ ale economiștilor, neputin cioase să dea de rost - așa măcar cum i-a dat de rost mașinii mele vânzătorul de gogoși de la Snagov - „crizei“ de pe urma căreia suferă oamenii nemâncați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia gemea de lume. Toți puștii din oraș erau acolo, unul nu lipsea. Și zău, merită să fii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Este cel mai bun profesor de matematică din oraș. În fiecare zi, tata citește negreșit câteva pagini dintr-o cărticică pe care scrie Noul Testament. Dacă-l întrebi, explică de ce o face: cărticica asta e îndreptarul său, îl ajută să nu rătăcească drumul în viață. De aceea ne îndeamnă și pe noi, fiii lui, să-i urmăm exemplul. Mama însă nu citește cărticica aceea, ea nu are nevoie de îndreptar, ea este bună, este pe drumul drept în chip natural, ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia geme de lume. Toți puștii din oraș sunt aici, unul nu lipsește. Și zău, merită să fii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa înainte să fie bumbăcit, niciodată. Într-un fel, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să înnebunești căutând și n-ai găsit înainte de a-l întoarce. S-ar spune că nu contează ce fel de pahar întorci. Însă doamna Ghiborțea, în loc să întoarcă, precum îi era obiceiul, unul de sticlă ordinară, așa cum făcea întotdeauna când își rătăcea ochelarii sau cheile, a întors unul din serviciul de cristal primit cadou în urmă cu patruzeci de ani, la nuntă. A naibii treabă! N-a găsit cheile, în schimb a dat peste niște scrisori de dragoste ale unei verișoare de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și la oameni. Mai ales la oameni. Povestea, care mă face foarte prudent ori de câte ori vine vorba despre destin, e a securistului care sechestrase în geanta lui pașapoartele și bicisnica diurnă de o zi, ca nu cumva să vrem să ne rătăcim de turmă și să ne pierdem definitiv în Occident. Numai că insul care n-avea de gând să se mai întoarcă în țară și ar fi trebuit supravegheat pas cu pas era chiar securistul. A șters-o de îndată ce am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot ce eu cândva visăm? Iluzii dulci, amăgitoare, Al suferințelor balsam, Ce tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot izvorul viu, Pe care, vai, amăgitoare Mi-l aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
mult mai liberi. Și acolo ne așteptau prieteni - de data asta, ai mei - care ne-au primit, și ei, cu ospitalitate, căldură și prietenie. Au trecut pe lîngă noi cîteva zile bune În acest port sudic, În timp ce reparam motocicleta și rătăceam prin oraș. Au fost ultimele zile În care nu a trebuit să ne gîndim la bani. După acestea, am fost nevoiți să urmăm cu strictețe un regim sever de carne, mămăligă și pîine, ca să tragem de puținii bani rămași. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
civilizație cuceritoare și plină de comori imense și evocatoare, păstrate Între pereții ei. PÎnă și zidurile au amorțit, plictisite de moarte de lipsa de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul lui, printre ruine; turiștii nord-americani, constrînși de felul lor practic de a privi lumea, sînt tentați să-i așeze pe membrii triburilor dezintegrate pe care e posibil să-i fi Întîlnit prin călătoriile lor, Între zidurile acestea ce odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
schimbat deloc față de cum procedaserăm pînă În momentul de față (Garda Civilă și spitale), și nici metoda de a călători - făcînd autostopul - cu excepția ultimului, Înainte de care a trebuit să așteptăm două zile, pentru că nu pleca nici un camion În timpul Paștilor. Am rătăcit fără nici o țintă În jurul micului sat, fără să găsim nimic interesant, În orice caz, nu atît de interesant Încît să uităm de foame, mîncarea de la spital fiind puțină. Zăcînd pe o pajiște de lîngă un rîu, priveam cum cerul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se schimba odată cu lăsarea nopții, visînd la iubirile trecute sau descoperind În fiecare nor imaginile ispititoare ale mîncării obișnuite. Făcînd drum Întors spre secția de poliție pentru a dormi cîteva ore, am luat-o pe o scurtătură și ne-am rătăcit. Am tăiat-o peste cîmpii și peste garduri, ajungînd În cele din urmă să ne tragem răsuflarea pe peluza unei case. Deja trecuserăm peste un zid de piatră cînd am dat cu ochii de un cîine și de stăpînul acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și, după ce le-am citit, ne-am dus să vedem ce puteam face cu o scrisoare de recomandare pe care o aveam către un funcționar de la biroul pentru străini, care, desigur, nici nu a vrut să audă de noi. Am rătăcit dintr-o secție de poliție Într-alta - pînă cînd la una dintre ele am primit o farfurie cu orez -, iar după-amiaza l-am vizitat pe doctorul Hugo Pesce, expertul În lepră, care ne-a primit cu extrem de multă amabilitate pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Elisabeta, după ce a fost alungată din palat împreună cu copiii ei, s-a dus la o mănăstire franciscană și a cerut să i se cânte un Te Deum de mulțumire lui Dumnezeu pentru încercările ce i le-a trimis. Un vânător rătăcea printr-o pădure. Deodată aude un cântec frumos. Se duce spre locul de unde auzea cântecul. Ce să vadă? Un om, mai mult mort. Carnea i se dusese de pe trup. I se vedeau oasele. Atunci vânătorul îl întrebă: “Cum de îți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scuze pentru dezordinea acestei scrisori, o fac în mare grabă. Te rog să faci cele cuvenite. Pace și bine vă dorește tuturor!, pr. Iosif Sabău Câteva cuvinte de pe o felicitare (07.1995) Nefiind eu, Tu m-ai făcut și că rătăcind eu departe de tine, m-ai chemat să-ți slujesc și că mi-ai poruncit să Te iubesc. Întristarea voastră se va întoarce întru bucurie (Ioan 11,20). Încă puțin și ceasul arată începutul eternității. Eu mă simt bine, zic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]