9,175 matches
-
ață“), a cărui soție, prea zburdalnică, mai mult coțofană decât viperă, își bătea ordonanțele - totdeauna tineri, aleși pe sprânceană (și ea era destul de tânără); o chema pe mama la gardul ce ne despărțea, ca să-i arate ce pantofi sau ce rochii și-a mai cumpărat. Se ținea totuși econoamă, adunase o groază de bani („pentru casă în București“ - pretindea), dar într-o zi i-a scos pe toți din bancă și - fără a preveni pe nimeni - s-a dus în capitală
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bucătăria decorată pe toți pereții cu vase de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai agitată, stârnind praful; avea și cum, căci atâta
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră, superioară și arogantă, nu lipsită de o anumită distincție în rochia ei de mătase simplă și neagră, sub coroana părului de argint. Intrarea mea într-un cerc nou și în „modernitate“ nu s-a produs totuși dintr-un condei. Poeziile, la care continuam să osârdesc, nu mai erau chiar anacronice. Dovadă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
luând pe cele europene. Hainele turcești erau purtate de boierime și de slugile ei, arnăuți, pe când țăranii și-au păstrat portul strămoșesc, tot așa ca și cea mai mare parte a femeilor, însă cocoanele din înalta aristocrație purtau mai toate rochie după moda franceză. Tinerimea, firește, își schimba mai ușor portul decât oamenii mai în vârstă cari, obișnuiți cu hainele turcești, se lăsau numai cu încetul de ele, luând în locul turbanului o șapcă asemănătoare șepcii ofițerilor ruși, în loc de nădragii largi turcești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
le dăuneze amândurora. Am cedat; am pândit momentul când urma să iasă din camera ei și m-am alăturat ei în timp ce trecea. Ea aștepta la gratiile porții să fie chemată. Era îmbrăcată cu o anumită căutare; avea pe ea o rochie de stil englezesc din muselină albă, împodobită cu dantelă de mătase și încinsă cu o centură de velur negru. Coafura îi era îngrijită; purta o bonetă-pălărie de o simplitate elegantă, și părul ei frumos îi plutea pe umeri. Figura mi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
simplitate elegantă, și părul ei frumos îi plutea pe umeri. Figura mi s-a părut că îi este mai însuflețită decât de obicei; obrajii aveau o culoare încântătoare, și mergea cu surâsul pe buze. Cu o mână își susținea trena rochiei, iar pe cealaltă o abandonase unei gloate de femei care se buluceau să i-o sărute. Cele care știau mai bine ce soartă o așteaptă hohoteau de plâns în jurul ei și o recomandau Providenței. Nimic nu poate evoca acest tablou
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Lyon, mii de muncitori de amândouă sexele. Traiul lesnicios și libertatea, pătrunzând în cercurile sociale, au adus cu ele simplitatea care le întovărășește întotdeauna; fastul în materie de mobilier și îmbrăcăminte erau înlocuite prin eleganță; formele consacrate de obiceiurile străvechi: rochiile cu partea de jos amplă, pusă pe sârme, costumele fastuoase erau proscrise; Curtea însăși dăduse sau mai degrabă urmase un exemplu fatal pentru industria națională, și doar în zilele de ceremonie se mai vedeau unele urme din fastul care, odinioară
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
niciodată prin cap să-și plătească medicul. Spunea, protestând împotriva prisosului de lenjerie de corp la femei: „Treaba asta miroase a femeie parvenită; noi, cele de la Curte, nu aveam decât două cămăși: le înlocuiam când se rupeau; ne îmbrăcam în rochii de mătase, nu aveam aerul unor grizete, ca domnișoarele acestea de acum.“ Doamna Suard, care locuia pe rue Royale, avea un cocoș al cărui cântec, străbătând prin curți, o deranja pe Doamna de Coislin. Astfel că i-a scris Doamnei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adânciți în orbite, însă foarte frumoși, cu o privire plină de expresie. Avea vocea aceea sonoră, dulce, flexibilă, timbrată, unul dintre marile farmece ale femeilor din Nord. Părul cenușiu, neondulat, cu cărare la mijloc, era pieptănat cu o extremă grijă. Rochia neagră, fără podoabe, nu excludea cu toate acestea ideea unei anumite căutări. Locuia într-un apartament mare și frumos dintr-un palat de pe strada Faubourg-Saint Honoré. Oglinzile, decorațiunile, ornamentele de toate felurile, mobilele, totul era acoperit cu pânză cenușie; chiar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
filmele Western cu cowboys. Mă tem că impresia creată de un astfel de cuvânt e oarecum nepropice, ceea ce ar fi păcat fiindcă descrii poezia Desperado, cum o numești, poezia mea în special, cu mare acuitate.) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care într-un context diferit pomenesc " Probabilitatea / însingurării". Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
consolat asigurându-mă că, oricum, nu se stătea mult în închisoarea din Uranus; o bătrână țărancă (o fi fost oare chiar așa bătrână cum mi se părea în vremea aceea?) ghemuită într-un colț și murmurând rugăciuni; o țigancă cu rochie înflorată; o profesoară între două vârste; tânăra Măriuca C., arestată pe stradă și adusă - Dumnezeu știe de ce! - direct la Uranus, în rochie de seară și pantofi roșii cu tocuri înalte... Eram toate vinovate de delicte „politice“ sau asimilate, dar eram
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
bătrână cum mi se părea în vremea aceea?) ghemuită într-un colț și murmurând rugăciuni; o țigancă cu rochie înflorată; o profesoară între două vârste; tânăra Măriuca C., arestată pe stradă și adusă - Dumnezeu știe de ce! - direct la Uranus, în rochie de seară și pantofi roșii cu tocuri înalte... Eram toate vinovate de delicte „politice“ sau asimilate, dar eram singura „frontieristă“, conform unei noi expresii... țăranca aparținea, cred, unei secte religioase, iar coafeza și profesoara erau vechi membre ale partidului lui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
francezi, o actriță și un actor, făcând parte dintr-o trupă de teatru în turneu în România. Actrița, care se numea Geneviève Brunet, era blondă și încântătoare, îmbrăcată cu o eleganță care avea un efect straniu în încăperea noastră. Din pricina rochiei sale negre dintr-un material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același timp, eram purtată de o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mai degrabă în această dată simbolică promisiunea unei vîrste noi în istoria umanității, o primăvară a lumii, concretizată în bisericile noi care umplu țara: "Era ca și cum lumea însăși s-ar fi scuturat și, dezbrăcîndu-și aspectul vetust, a îmbrăcat pretutindeni o rochie albă de biserici." Din această reînnoire profundă, morală și materială, presimțită de contemporani, istoricul adună astăzi mărturii. Fenomenul major, deși imposibil de măsurat, este de ordin demografic. După secole de depresiune, în timpul Antichității tîrzii și al Evului Mediu timpuriu, mișcarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
primul rând, e o chestiune de bun-simț să te îmbraci corespunzător mesajului pe care vrei să îl transmiți, locației și chiar contextului. Cum spuneam anterior: de la un bal vienez nu vei transmite îmbrăcată în blugi și sacou, ci într-o rochie de seară. La Ministerul Finanțelor însă, ar fi total nepotrivit să apari într-o rochie lungă, cu spatele gol și cu un șirag de perle la gât, de pildă. Uneori, contextul impune decizii vestimentare. Dacă transmiți de la nunta unor vedete
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
să îl transmiți, locației și chiar contextului. Cum spuneam anterior: de la un bal vienez nu vei transmite îmbrăcată în blugi și sacou, ci într-o rochie de seară. La Ministerul Finanțelor însă, ar fi total nepotrivit să apari într-o rochie lungă, cu spatele gol și cu un șirag de perle la gât, de pildă. Uneori, contextul impune decizii vestimentare. Dacă transmiți de la nunta unor vedete, nu trebuie să te îmbraci tu însuți ca un invitat la nuntă, dar cu siguranță
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
două momente care ilustrează și mai exact lipsa lui de acasă. Unul este momentul în care fetița lui se decide să intre în biserică, dar nu mânată de vreo convingere religioasă, ci doar pentru că se ivise ocazia să îmbrace o rochie albă, frumoasă, chiar mai frumoasă decât a verișoarei sale care și ea își pusese o rochie cu ocazia aceluiași eveniment. Abia când copila își manifestă această intenție, capătă o rază din interesul lui Andrew care nu are ochi pentru motivații
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fetița lui se decide să intre în biserică, dar nu mânată de vreo convingere religioasă, ci doar pentru că se ivise ocazia să îmbrace o rochie albă, frumoasă, chiar mai frumoasă decât a verișoarei sale care și ea își pusese o rochie cu ocazia aceluiași eveniment. Abia când copila își manifestă această intenție, capătă o rază din interesul lui Andrew care nu are ochi pentru motivații psihologice, pământești. Mai există un moment când dă să se preocupe de sufletul unuia din familie
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la Boaz unde vine și Alex, Michel realizează că e un om terminat, izolat, abandonat și aproape că-i cerșește lui Alex fetița înapoi: „Mă ridic și încep să mă plimb prin cameră, deschid un dulap și iată în fața mea rochiile ei. Ies și mă duc să-mi clătesc fața sub robinet, dar iată obiectele ei de toaletă. Mă duc la patul fetiței și ursulețul de uită mine. Ai să mi-o dai înapoi domnule?” Alex, din nou, este surprinzător. El
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și mi-ai adus aminte de tinerețe"502. În preziua morții, când simte că "i s-a închis inima" (tristețea nu poate fi tradusă decât în termenii unei mitologii populare 503) are presentimentul morții și cere să fie îngropată cu "rochia asta, cu salbă și mărgele"504. Von Baltasar intuiește că numele nu îi redă esența/ființa tragică de Antigonă sau de Cordelie: "Ilaria (...) E un nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă"505. Von Baltasar, dușmanul de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația se descrie prin trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât cel trăit efectiv de către celelalte personaje din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară purtată de Zevedei). "Aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în figurația prezenței sale, la apariția unui altceva nefigurabil, imprezentabil. Un transfer regresiv care nu numai că arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,/ fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt de nivel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te-ai deschis în mine/ clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil care luminează, nu se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce înfloresc imaginea în care ele nu mai sunt umbre ale unui corp, ci există prin sine, luând trup în trupul imaginii. Și totuși, indistincție nu e între real și ireal
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o ruină. Azi a renăscut, a fost renovată cu gust, În stilul epocii, prețurile sunt accesibile, iar la prânz au și o orchestră formată din patru fete serioase care au În față partituri, nu cântă după ure che; Îmbrăcate În rochii lungi, decoltate, vișinii; muzică de cafă-concert care te face să te rușinezi de micii din fața ta. Piese alese cu grijă, adecvate locului, contrazicând ideea, larg răspândită, după care miticii „consumă” numai manele. Am descoperit și un alt București. Cum e
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]