8,411 matches
-
șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana!", de cîte ori n-am auzit compătimiri formulate așa) e să-l explici. Dar o să mă asculte cineva? Generația nouă nu știe ce înseamnă dosar de cadre, origine socială, apartenență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă strădui ca să-i spun mereu ceea ce-i corect, chiar dacă știu că va fi contra și se va supăra ca un copil și nu va vorbi cu mine câteva ore, până când n-o să mă aproprii de ea, ca să-mi cer scuze. Are o manieră specială de a vorbi și o gândire interesantă, este un om, într-adevăr, complicat, dar și minunat. Știe să glumească, să fie plină de viață, indiferent de greutăți, de probleme. Știe și ne înțelege. Nu-mi place
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
urmează: Stimate domnule profesor, Vă trimit ziarul „Evenimentul de Călărași unde am inserat impresiile mele despre al IIIlea volum semnat de Dvs. Sunt bucuros că am avut acest privilegiu, mai ales că scrierea Dvs. mi-a răscolit multe amintiri. Cu scuze pentru unele mici greșeli de tehnoredactare (din greșeală s-a trimis la tipografie penultima corectură) îmi permit a vă ura multă sănătate și succese cât mai mari. În așteptarea altor lucrări - (s.s.) C. Mitulescu întâlnirea de rămas bun care trebuia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
înveți să o descoperi. („Academia Bârlădeană”, nr. 1 din 2011, pag. 22-23) După aceste două recenzii se cuvine să urmeze scrisoarea trimisă d-lui Ion PopescuSireteanu, care aduce unele lămuriri privind perioada de inactivitate cauzată de îmbolnăvirea mea și implicit scuza invocată de mine privind comunicarea dintre mine și maestrul meu. Iată conținutul scrisorii: Bârlad, 20 dec. 2010 Stimate domnule profesor, De la 6 august la 12 noiembrie m-ați onorat trimițându-mi trei volume din creația dvs. și eu încă n-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de a face am, dar la vârsta mea numai Cel de Sus poate hotărî. Ca ființă călătoare pe acest pământ nu-mi rămâne decât speranța, care e ultima entitate ce moare odată cu omul! În speranața că mi-am găsit o scuză plauzibilă și credibilă, sper că mă veți ierta de această condamnabilă tăcere atât de mult prelungită. Deoarece curând vom face bilanțul anului în curs și vom intra în „Anul Nou” 2011, vă doresc „Mulți ani fericiți cu întreaga familie” și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce se apropie. Cu mult drag, Cristina Rusu P.S. * Aș dori în caz de răspuns să-mi scrieți la vechea adresă (com. Albești, sat CorniAlbești, jud. Vaslui). Vă rog în scrisoare să-mi menționați și numărul de telefon. * îmi cer scuze pentru scrisul neîngrijit al acestei scurte scrisori, dar promit că următoarea va fi scrisă ca la carte. * Aștept cu multă nerăbdare răspunsul dumneavoastră! Bârlad, 10 sept. 2010 Dragă Cristina, Am primit în timp util scrisoarea, dar am fost foarte ocupat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și a termina activitatea educativă prin pensionare, la unul și același institut de învățământ. Al. Mânăstireanu P.S. Scuză faptul că pagina care ar fi trebuit să fie ultima a acestei scrisori a devenit prima. O mică neatenție pentru care cer scuze. Același Mă adresez și Doamnei, tov. dvs. de viață, cu respectuoase sărutări de mâini - felicitându-vă pentru sărbătorile creștinești, dorindu-vă „Mulți ani” cu sănătate deplină și mult spor material și mai ales de ordin spiritual în „Anul Nou 2011
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi-a adus un plic mare, cu un superb calendar de perete pe anul viitor, o felicitare specială și o scrisoare din 9 decembrie, căreia îi fac loc în cele ce urmează: Stimate Domnule Profesor, De la bun început, îmi cer scuze pentru două lucruri importante: primo: neavând un scris destul de citeț, trebuie să vă scriu «la calculator» unde nu am alfabetul românesc, deci... secundo: pentru întârzierea cu care vă scriu, dar se pare că e mai bine mai târziu decât niciodată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
elvețiene... Cu stimă și recunoștință Sierre, 9 decembrie 2010 Pentru mine a fost o adevărată surpriză felicitarea primită la cumpăna dintre ani. Deoarece nu mi-am găsit timp să-i răspund imediat, abia astăzi mă învrednicesc a-i răspunde - cu scuzele de rigoare pentru răspunsul tardiv. Bârlad, 31 ian. 2011 Dragă domnul Enache, Am întârziat mult răspunsul la scrisoarea matale pentru că m-am luat cu ale mele și în al doilea rând, orice lucru își află vremea sa, deci până astăzi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care aminteam, plus răspunsul meu din 4 febr. 2011, după cum urmează: Distinse domnule profesor Alexandru Mânăstireanu, Cu întreruperi, unele chiar justificate, am parcurs integral trilogia „Călător... prin vâltoarea vremii”. Ordinea vă este cunoscută: volumul III, I și II. Abia acum, scuze pentru întârziere, mă învrednicesc să închei rândurile și gândurile din prima scrisoare. Atunci am însăilat câteva impresii, acum, încerc detalieri. N-aș vrea să mă repet în ceea ce vă spun, în reluare. Așa că:* întregul dumneavoastră scris, mărturisirilor, este unul simplu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știam că domnia sa scrie în limba română. I-am răspuns telefonic de primirea darului la timpul respectiv, acum consemnez doar rândurile scrise în acel moment, astfel: Berlin, 19.01.2011 Stimate, dragă domnule Mânăstireanu, Vă scriu cu multă întârziere, cu scuzele de rigoare, totodată vă trimit și cărțile promise - 5 + 1 (Florina). S-au întâmplat multe de când noi am vorbit. Dar este și firesc ca zilnic să se întâmple multe lucruri în viață, la noi toți, în lume. Sunt bucuroasă că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fost trecute cu vederea și poate definitiv uitate, dar fiind scrise din Canada, m-au determinat să răspund, pentru că acest răspuns constituie un imbold la acțiune, la rezistență pe drumul pe care a purces spre împlinirea și realizarea finală. Cer scuze că răspunsul meu s-a lăsat atât de mult așteptat. Sigur va avea răspunsul întrun timp rezonabil. Revin la unele adnotări din jurnal la data de 8 februarie 2011. Nu știu de ce, în ultimul timp mi-e tot mai dor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu mai știa nimic de mine din momentul rănirii și ca atare mă considera dezertor. Când m-am prezentat maiorul Rednic m-a apostrofat: „Dezertorule!, unde ai stat ascuns până acum?” Vădit contrariat cer maiorului cu insistență să-și ceară scuze pentru insulta ce mi-a adresat, și-i prezint imediat actele doveditoare invalidității mele. În fața acestei probe, maiorul își prezintă scuzele de rigoare și ca să mai îndulcească atmosfera, mă invită politicos să trec pe la casierie de unde mai aveam de încasat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
m-a apostrofat: „Dezertorule!, unde ai stat ascuns până acum?” Vădit contrariat cer maiorului cu insistență să-și ceară scuze pentru insulta ce mi-a adresat, și-i prezint imediat actele doveditoare invalidității mele. În fața acestei probe, maiorul își prezintă scuzele de rigoare și ca să mai îndulcească atmosfera, mă invită politicos să trec pe la casierie de unde mai aveam de încasat unele drepturi bănești restante. Astăzi, după atâția ani, toate acestea sunt amintiri subiective pentru mine, dar nu ar fi fost mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ani în urmă, când stăteau la cozi interminabile. Hai să spunem că atunci era un fel de luptă pentru supraviețuire și se punea problema cu totul altfel, dar în împrejurările actuale de pelerinaj de la noi nu există o justificare, o scuză. E și acest fapt un semnal că regimul comunist, în dorința de a crea „omul nou”, a creat un om care se comportă mai lamentabil ca atunci când locuia în grote și caverne, în îndepărtata copilărie a omenirii. Revenind la ziua
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am mai pierdut nopțile în fața calculatorului și care se bucură enorm (așa cum numai mamele pot) atunci când află că am mai scris o carte. Geaninei, femeia care înseamnă atât de mult în viața mea și în fața căreia mă înclin, cerându-mi scuze pentru toate momentele în care „artistul” din mine este ciufut, irascibil și dificil. Nadiei și cumnatului meu, Leo, împreună cu toate gândurile mele bune. Lui Silviu Crăciunaș, coleg de breaslă și colaborator de calibru în cadrul Cenaclului de Poezie și Proză „Amprente
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să zâmbească în gând. Intenționam
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif á la Brad Bitt, ce absurditate, cu asta ai pus capac la toate! Ha, ha, ha! Scuze, scriitorule, dar nu mă pot abține, ești de tot râsul, ar trebui să te angajezi la circ, oricum mă îndoiesc că vei mai scrie vreodată ceva. Doamnelor și domnilor, romanul vieții sale se va opri direct în recycle bin, să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
n-a avut timp să schimbe cearceafurile, ar fi însemnat să mă trezească, spui că le știi pe toate, te bagi în seamă. Ești un Magician incompetent, de tot rîsul, ți-am mai spus-o, m-am plictisit de tine, scuze dacă mă repet. Te voi tăvăli prin noroiul de pe câmp până vei cere iertare! Vor intra atâția pumni în gura ta spurcată încât niciun dentist de pe lumea astra nu va reuși să-ți mai pună dinții la loc. Dispari! Totuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție, îmi cer scuze (legitimația fluturată prin fața ochilor surprinși, o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de o mașină misterioasă, pe mijlocul străzii din spatele casei aceluiași scriitor decis să alerge câțiva kilometri, pe o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți. - Pot intra?Vai, îmi cer scuze, cum să nu? Bătrânelul îi făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a părăsit de câțiva ani, nu mi-am mai refăcut viața (asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lucrători care vin de dimineață aburiți, iar pe șantier sunt atâtea pericole și cine răspunde? Inginerul șef! În ultimul timp, au apărut pe șantier câteva probleme pe care nici Alex nu știe cum să le rezolve. - Tu îi găsești imediat scuze. Dacă nu le ai la îndemână, le confecționezi! - Mamă, ar trebui să te străduiești să-l iubești și tu un pic pe Alex. - Asta era acum!? Nu e de-ajuns că i-am dat o fată ce a uitat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a nu știu câta oară în paharul ce-și plângea mereu goliciunea, Victor își aduse aminte că soția lui este în spital, poate și născuse. S-ar cuveni, își zise în sine, să se ducă să o vadă. Își ceru scuze grăbite prietenilor de pahar și părăsi restaurantul, cum era de așteptat, bine aburit. Efectul alcoolului îi spori curajul și îndrăzneala de a deschide larg ușile spitalului și să întrebe în dreapta și în stânga, cu un glas care depășea cadrul și decența
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că știu ebraica, a amuțit preț de o clipă, apoi și-a pus palmele deschise pe birou și mi-a spus cu voce ca de gheață: — Ebraica? Speram că știi franceza sau măcar ceva mai util. Mai să-mi cer scuze, dar m-am stăpânit. — Din păcate, nu știu nici un cuvânt În franceză, dar sunt convinsă că asta nu va fi o problemă. Și-a Împreunat din nou mâinile. — Scrie aici că ai studiat la Brown. Da, ăă, am absolvit facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se hotărâse să nu mai producă, Încă de anul trecut, genul acela de eșarfe - un pătrat alb și elegant de mătase. Cineva de la firmă se simțise dator să Îi ofere Mirandei o explicație și chiar o sunase să-i prezinte scuze. Deloc surprinzător, ea Îi declarase cu răceală că e foarte dezamăgită de decizia lor, drept care cumpărase prompt toate eșarfele pe care le mai aveau În stoc. Vreo cinci sute de eșarfe Îi fuseseră livrate la birou cu vreo doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]