8,989 matches
-
al copilăriei lui Cyrus și al regelui mezilor, Daikku, ocrotiți de leul de piatră. Descuia Poarta Leului ferecată și pășea în credința că e soldat. Unicul nepot al dastur-ului de la templul din Yazd nu râvnea onoruri, nici glorie. Se vedea slujind Ecbatana, cu triburi de magi și cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita să adauge: „Muntele Alvand e-al zartosht-ilor, o să mergem să vezi cum stă scris chiar de Xerxes și de marele Darius, care i se închinau lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și închise ochii. Pentru o clipă, nu îi mai văzu pe cei patru care goneau și nici rugul dezlănțuit ca un semn din pământ ori poate de sus, din mânia celui pe care, cândva, pe când sufletul lui era pur, îl slujise și îl adorase: „Te voi recunoaște drept sfânt și puternic, Ormuzd, atunci când mă vei ajuta cu mâna cu care tu împarți plățile pe care le dai, prin dogoarea Focului tău, păcătosului ca și dreptului - și când puterea Cugetării Bune va
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se opri inima o secundă: o lăsase tânără ca un măr pârguit și acum era din melasă și licori dulci, gata să se reverse. Ochii ei căpătaseră un adânc de ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni care sfidau apăsarea de a trăi în Iran. Intră în mesagerie și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cerut de la ei. Trebuie să înțelegi asta. Voiau să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Și nu-ți ascund că eu însumi sunt în aceeași situație. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziției. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe un scaun. Era pentru prima oară când se întîmplase lucrul acesta. - Stai colea și ascultă, îi zisese. Acu, ai terminat cu mine. Na banii tăi, numai minte bună să ai! Eu îmi iau mâna de pe tine. La mine au slujit mulți. Au avut ce învăța, când mă văd își scot pălăria. Unii zic că sânt zgârcit și-al dracului. Oi fi, că așa trebuie să se poarte stăpânii. O palmă, două, merge. Unde dă jupânul, crește! Ce să te mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni. Crescuse negustori. Îi aduceau daruri, picau cu nevestele, petreceau. Se uita Stere. Mai avea și el puțin. Îi dăduse mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pictorii zugrăviseră pe Sfinții Părinți cu schiptrul puterii. Mai la stânga, nu lipsea mitropolitul cu mitra și cârja lui. Era o frumusețe! La isprăvire, au scos schelele, tot lăcașul mirosea a ulei și-a vopsea proaspătă. A venit și preotul de slujise la temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și dichisite, clătinase mulțumit din cap. Antreprenorul îi dăduse cheile, putea să se așeze cu preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
preoteasă cu stare. Femeia îl făcuse om. -La scos din noroaie și sărăcie. A umblat pe la Mitropolie, pe la cei mari, că și preoția avea rangurile ei. Îi dăduseră parohia asta. Venise, n-avea ce face. Era mulțumit că cel puțin slujea într-o biserică nouă și frumoasă. Mai trebuia să-i ia podoabe, că era golașă. - ...așa că n-ar strica să ridici și o strană lângă altar, încheiase. Când o fi slujbă, duminica, te vede lumea, asculți cu familia cuvântul Domnului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de parale. A socotit Mielu ce-a socotit, îi mai trebuiau cinci sute de lei mari și late. Când nu le ai, vai de lume! De unde să ceară, de unde să ceară? Ia să se ducă la jupân, că 1-a slujit, n-o să închidă din ochi tocmai acum, la nevoie. O să se uite și la fruntea lui. Banii o să-i plătească el cu timpul. Socoteală bună, numai că nu cunoștea sufletul stăpânului. 170 Vreo trei zile s-a codit. Pe Bică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o farfurie de icre și bere. Ăi scăpați din pușcărie mâncau fără să scoată un cuvânt. Erau hămesiți și doriți de lucru bun. Ce-au vrut le-a pus starostele 280 dinainte. De aia-i plăcuse lui Gheorghe să-l slujească. Stăpânul nu se uita la parale; când era de petrecut, petrecea... Un bărbat negricios și gras, cu părul cărunt, se urcase pe scena îngustă. Purta la gât o cravată bogată, cu picățele, strânsă sub bărbie. Negustorii din jur bătură din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sens. Bărbați În fața oglinziitc "Bărbați În fața oglinzii" Pentru primul dandylog, Barbey d’Aurevilly, dandysmul e, Înainte de orice, un „fruct al vanității”. Nici Baudelaire nu se Îndepărtează prea mult de această definiție atunci când vorbește despre cultul eului, unde dandy-ul ar sluji ca preot. Care să fie cauzele adânci ale unei asemenea autoadorări? Răspunsurile diferă În funcție de cei care se străduiesc să le dea. Într-un fel argumentează mitologii, În alt fel - psihanaliștii, Într-altul - psihosociologii, pentru ca filosofii moderni să găsească resorturi subtile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care aducerile aminte le vor face mai amare decât Înfrângerile. Pierzându-se În neant, fiecare lună te Împinge tot mai aproape de ceva Înfiorător. Timpul e gelos pe dumneata și duce război crâncen Împotriva crinilor și trandafirilor care acum Îți slujesc de podoabă. Chipul ți se va gălbeji, obrajii ți se vor scofâlci, ochii Își vor pierde strălucirea. Ai să suferi Îngrozitor... O! Bucură-te de tinerețe atâta vreme cât o ai. Nu irosi aurul fiecărei zile ascultând vorbele plicticoșilor, Încercând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dar cu ce spiță de oameni Începe viața elegantă sau putem, oare, spune că toți cei care trândăvesc sunt În stare să Îi urmeze principiile? Cele două aforisme de mai jos ar trebui să pună capăt tuturor Îndoielilor și să slujească drept punct de plecare pentru remarcele mondene pe care le vom face: VII Pentru viața elegantă, singura ființă completă este centaurul, bărbatul În tilbury. VIII Nu este de-ajuns să devii sau să te naști bogat pentru a duce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
imaginea ștearsă a alegerii absolute de Valori necondiționate. De fapt, el se menține În limitele Binelui tradițional. E gratuit, fără Îndoială, dar, de asemenea, și perfect inofensiv. Nu răstoarnă nici una dintre legile stabilite. Se vrea inutil și, fără Îndoială, nu slujește la nimic, dar nici nu dăunează; și clasa stăpânitoare va prefera Întotdeauna un dandy unui revoluționar, la fel cum burghezia lui Ludovic Filip va tolera mai degrabă exagerările Artei pentru Artă decât literatura angajată a lui Hugo, Sand și Pierre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu spune el Însuși, Într-una dintre teoriile sale originale, Întotdeauna atât de adevărate, că vrea să pună capăt acelei legi stupide după care scriitorii cei proști se Îmbogățesc, iar scriitorii mari mor de foame și că talentul trebuie să slujească și la una, și la alta? Decadentul este, În general, un ignorant, cel puțin cu privire la tot ceea ce nu este literatură decadentă. El nu face niciodată apel la rațiune, iar opera lui, dacă nu a ajuns Încă la sterilitate literară, reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Laus Noctis 4. Este cel mai bun argument pe care l-am păstrat pentru aceste ultime rânduri. Albert Camustc "Albert Camus" Dandysmul*tc "Dandysmul*" Dar n-a trecut Încă vremea oamenilor de litere. Romantismul, cu revolta lui luciferică, nu va sluji cu adevărat decât aventurile imaginației. Ca și Sade, el se va despărți de revolta antică prin preferința acordată răului și individului. Punând accentul pe forța de sfidare și de refuz, revolta, În acest stadiu, Își uită conținutul pozitiv. Deoarece Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în loc să-și petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un fitil la fel de ușor cum arde o carte!“ Cei mai cucernici se îndepărtau în grabă, mormăind imprecații, în vreme ce alții îl întrebau stăruitor pe medic asupra modului de se sluji de tun și asupra efectelor lui dacă ar fi fost folosit împotriva orașului Santa Fe. Bineînțeles, nici el n-avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adevărata sa calitate, pentru a da de urma persoanelor dispărute și a discuta suma răscumpărării. Cum multe familii nu puteau plăti suma cerută, se organizau chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gradene. Cei mai mari se așezau în fund, cei mai mici în față, fiecare cu planșeta lui, pe care scria versetele din ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i purta pică și nici el nu păstra niciodată supărare până doua zi. În ziua sosirii mele la școală, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei se ocupă de familie, ajutând-o pe văduvă să-și găsească un nou soț, se ocupă de copiii de vârstă fragedă până ce ajung și aceștia să aibă o meserie. Fiul unuia dintre ei este fiul tuturor. Banii din vistierie slujesc de asemenea celor care se căsătoresc: toți contribuie dând o sumă care să-i ajute să se așeze la casa lor. Starostele hamalilor discută în numele lor cu sultanul și colaboratorii acestuia. El a obținut astfel ca hamalii să nu plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le dau unchiului meu, și mi-a mai dăruit și doi sclavi care să mă slujească în timpul călătoriei. M-a însărcinat să-i spun că acele daruri erau doar pentru a-i mulțumi pentru poem, și nu ca răspuns la cadourile care îi fuseseră oferite. Mi-a mai încredințat zece monede de aur pentru fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un director, un asistent și trei secretari, cu toții convenabil plătiți, plus un mare număr de bolnavi. Dar, Dumnezeu mi-e martor, nici un medic. Când sosește o persoană suferindă, este instalată într-o cameră cu cineva în preajmă pentru a o sluji, fără să i se ofere totuși nici cea mai mică îngrijire, până ce ori se vindecă de la sine, ori moare. Toți bolnavii care vin aici sunt străini, pentru că fasioții preferă îngrijirile acasă. Singurii oameni din oraș care se află la ospiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu ești vinovat de nimic, Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Uarzazat s-au năpustit asupra noastră. Erau patru, în vreme ce noi eram pe puțin cincizeci, dintre care mai bine de douăzeci de oameni cu armele alături. Numai că nici unuia dintre însoțitorii mei nu i-a dat prin minte să se slujească de ele. Au dat cu toții bir cu fugiții, lăsându-i fiecăruia dintre cei patru călăreți posibilitatea s-o captureze pe fata pe care pusese ochii. În cursul ciudatei ceremonii la care tocmai ai asistat, bătrânii tribului n-au făcut altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]