8,807 matches
-
la absolvirea Seminarului Teologic din Odessa, este decorat cu nabederniță de către mitropolitul de Odessa și Cherson. La sfârșitul studiilor la Seminar, Comisia de repartizare a Patriarhiei Moscovei l-a trimis ca preot în Eparhia Chișinăului și Republicii Moldova. Între anii 1974-1975 slujește ca preot-paroh la Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din satul Coșcodeni din raionul Lazov (astăzi Sîngerei). Oamenii din acest sat erau credincioși, în ciuda puternicei propagande antireligioase. Este transferat apoi ca preot-paroh la Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din satul Abaclia (raionul Basarabeasca
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
la Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din satul Coșcodeni din raionul Lazov (astăzi Sîngerei). Oamenii din acest sat erau credincioși, în ciuda puternicei propagande antireligioase. Este transferat apoi ca preot-paroh la Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din satul Abaclia (raionul Basarabeasca), unde a slujit în perioada 1975-1998. După cum își amintea pr. Gheorghe Botnari, atmosfera din Abaclia era exact opusă celei din Coșcodeni, aici desfășurându-se o bogată propagandă ateistă. Copiii din sat erau lipsiți de educație și tradiție creștinească, iar intelectualii, dar și mulți
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
inițial să solicite o altă parohie, a rămas la Abaclia. A avut în grijă și satele din apropiere unde nu existau biserici. Locuitorii din aceste sate erau îndeosebi etnici bulgari și găgăuzi. În decursul celor 23 ani în care a slujit în satul Abaclia, pr. Gheorghe Botnari a reușit să îndrepte spre biserică pe majoritatea enoriașilor săi, oferind cursuri de catehizare pentru aceștia. Ca o recunpoaștere a efoturilor depuse acolo, IPS Ionatan Kapolovici, Arhiepiscopul Chișinăului și al întregii Moldove, i-a
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
al Tighinei i-a conferit dreptul de a purta mitra și crucea cu diamante, devenind astfel protoiereu mitrofor. Cu prilejul sărbătorilor de Paște din anul 1996, pentru meritul de a fi efectuat reparația capitală a lăcașului de cult în care slujea, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului și al întregii Moldove i-a acordat dreptul de a oficia Sfânta Liturghie cu Ușile Împărătești deschise până la „Cântarea Heruvimilor”. După încă doi ani, IPS Vladimir i-a acordat dreptul de a oficia Sfânta Liturghie
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
și a Întregii Moldove. De-a lungul timpului, arhimandritul Petru a primit de la ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove mai multe distincții bisericești: Crucea de aur (27 octombrie 1992); Crucea cu podoabe (27 octombrie 1993); dreptul de a sluji cu ușile deschise până la Tatăl Nostru (1996); toiag de egumen (12 iulie 1997) etc. În anul 1997, arhimandritul Petru a fost numit în funcția de membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Sfânta Ana și Sfânta Maria. Arhimandritul Ilarion Argatu a decedat la 11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi mari, o frumoasă biserică și unde a slujit mulți ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii, alături de soția sa. În mai 2006, după împlinirea șapte ani de la moartea sa, trupul arhimandritului Ilarion Argatu a fost dezgropat după datină și s-a descoperit
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
Onofrei (viitorul mitropolit), care l-au convins să vină la Mânăstirea Slătioara. În anul 1956, IPS Galaction l-a hirotonit pe fratele Silvestru ca ierodiacon și apoi ca ieromonah. De atunci, ieromonahul Silvestru a început o activitate pastorală foarte mare, slujind, la comunitățile credincioșilor de stil vechi în Moldova și în alte părți ale țării. În ultima perioadă a regimului comunist, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România s-a bucurat de o anumită libertate, fiind tolerată de către autoritățile civile. Astfel
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
Sava cel Sfințit, Sf. Mc. Eustatie, Sf. Mc. Theodor Stratilat, Cuv. Paisie, Cuv. Stelian Paflagonul, Sf. Mc. Mercurie, Sf. Mc. Arhidiacon Ștefan, Sf. Apostol Andrei, Sf. Mc. Dimitrie, Sf. Mc. Haralambie. De-a lungul timpului mai multe fețe bisericești au slujit în biserica din cadrul mănăstirii, din această listă fac parte și următorii:
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
1604 în care se spune: "„Astfel toți boierii câți au fost pribegi de frica lui Mircea voievod (Mircea Ciobanul "n.a.") în Țară Ungureasca, toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voievod, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și ațigani și pentru dreptele lor averi ... s-a întâmplat tăierea tuturor boierilor și rea moarte de către răposatul Alexandru voievod. Astfel, câți boieri au rămas ne tăiați, iarăși li s-a întâmplat pribegie peste munți
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
se mai află și alte construcții: În apropiere de intrarea în biserică de pe latura de est s-a turnat fundația unei clopotnițe, care urma să aibă o înălțime de 45 metri. Construcția acesteia a fost sistată. La această biserică au slujit următorii preoți-parohi:
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
nordului Moldovei de către austrieci (1775), guvernul imperial austriac a folosit biserica „Sf. Auxentie” ca depozit de muniție. Abia în anul 1827, Mănăstirea Zamca a fost recâștigată de armeni prin procese. În secolul al XIX-lea, în biserica fostei mănăstiri se slujea liturghia de două ori pe an: de Sfântul Gheorghe și de Sfântul Auxentie. În plus, în ziua de Sfântul Auxentie, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
în întregime o dramă. Dacă am de intrat pe o ușă, asta nu e o dramă. Dar dacă ușa e închisă, se produce o schimbare, avem o dramă. Tot astfel și cu zăpada, chiar dacă a fost o muncă grea, a slujit realmente dramei. Zăpada n-a fost planificată, firește că nu, dar a fost un dar măreț”. Despre Hollywood: „[Un film cu] buget mare nu înseamnă că e bun. E mai important ca scenariul să fie bun sau regizorul să fie
Takeshi Kaneshiro () [Corola-website/Science/308205_a_309534]
-
Remus I. Țincoca - dirijor”. Nu știm care au fost motivele, dar corul bărbătesc nu a avut continuitate. Se pare că implicarea preotului Runcu nu a fost de durată, poate din motive pecuniare, fie pentru că era slujitor al altarului și duminica slujea ca preot și nu ca dirijor, sau că membrii coralei, fiind soldați au fost disponibilizați spre noi „ascultări”, apropiindu-se războiul. Din punct de vedere profesional „corul s-a achitat onorabil”, deși era format din persoane instruite a cânta o
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
fost secretar pentru afacerile externe ale domnitorului Valahiei ...". La Pisa, Shelley e înconjurat de un cerc de prieteni din ce în ce mai larg: soții John și Maria Gisborne, soții Eduard și Jane Williams, precum și Thomas Medwin, vărul său, proaspăt reîntors din India, unde slujise, ca și Eduard Williams, în armata britanică. În toamnă sosește la Pisa și Byron. Relațiile dintre cei doi poeți, umbrite întrucâtva de purtarea lui Byron față de cumnata lui Shelley, sunt din nou cordiale. La această apropiere contribuind și hotărârea lor
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
își amintea în 2011 că acesta ""toată săptămâna o petrecea la masa de lucru și scria, scria, scria... Duminica și în sărbători lăsa însă masa de lucru pentru sfânta masă a altarului. Cobora la biserica mare din incinta mănăstirii și slujea Sfânta Liturghie împreună cu preoții slujitorii ai mănăstirii. Nu era mare liturghisitor, însă neîndemânarea liturgică era uitată de toți când începea să rostească predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă și pe înțelesul tuturor, încât maicile și cei prezenți parcă
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
exaltată scrie George Coșbuc. Poezia lui Coșbuc Fragment epic glorifică faptele de arme ale lui Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Cumplit și a altor voievozi cu dragoste de țară. Amintirea vitejiei lor trebuia să slujească de îndemn noii generații. Poporul român, arată poetul, nu avea dreptul să se creadă fără „zei" în lume.<br> <br> <br> <br> O altă poezie ce poate fi considerată programatică era poezia lui Șt. O. Iosif „Către tinerii poeți” deși
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
anexează la Egiptul mameluc. Beibars măcelărește cu această ocazie o mare parte din locuitori și dărâmă casele și zidurile cetății. Lasă în picioare doar două din turnuri pentru uzul forțelor sale. În secolul următor, al XIV - lea, reîncepe Yaffa să slujească drept port pentru pelerinii creștini. dar în toate aspectele, în secolele XIV-XV localitatea cunoaste o decădere. La un moment dat, în anul 1345 este iarăși distrusă, din ordinul sultanului mameluc, de teama de a nu servi drept bază unei noi
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
XIX -lea (ca.1811) sediul guvernatorului Abu Nabut și cunoscut mai târziu ca Vechiul Serai. Ea s-a ridicat pe ruinele unei citadele cruciate. După ce în 1890 guvernământul orașului s-a mutat la Seraiul Nou din Piața Ceasului, edificiul a slujit până în 1948 drept casă familiară și fabrică de săpun, proprietate a familiei arabe creștin-ortodoxe Demyani. Muzeul a fost înființat în anii 1970 de către arheologul Yaakov Kaplan. El cuprinde obiecte antice începând cu mileniul 6 î.C. Între exponate se pot
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
XIX-lea și se distinge printr-o clopotniță înaltă. La sfârșitul secolului al XIX-lea comunitatea elenă din oraș a înființat piața Suk-a-Dir cu prăvălii de închiriat, la estul zonei Turnului cu Ceas. Acesta piață, numită și „piața grecească”, a slujit la finanțarea întreținerii edificiilor religioase din domeniul bisericii Sf. Gheorghe. aparținând bisericii armene În 1905 trăiau la Yaffa circa 100 armeni de rit gregorian. Mănăstirea armeană Sf Nicolae se află pe cheiul așa numit „al cele de-a doua Aliya
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Mănăstirea armeană Sf Nicolae se află pe cheiul așa numit „al cele de-a doua Aliya”, mai jos de biserica franciscană Sf Petru. Mănăstirea și hanul armean au fost lărgite în 1663 din ordinul patriarhului armean din Ierusalim. Ele au slujit multă vreme drept han pentru pelerini. În 1799 l-au adăpostit pe Napoleon și apoi pe soldații săi loviți de epidemia de ciumă, precum și pe prizonierii otomani. Aici au loc săpături arheologice care au pus în evidență construcții din epocile
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
comitet al evreilor din Constantinopol a fost ridicat un han destinat pelerinilor și imigranților evrei în Țara Sfântă. El a fost cunoscut ca „Beit Zonana”, după numele lui Rabbi Yaacov ben David Zonana, notabilul evreu care l-a achiziționat. Hanul slujea și pentru rugăciuni și era prevăzut cu o baie rituală evreiască - mikvé. În 1757 locul a fost vizitat de rabinul Haim Yosef David Azulay care îl amintește în scrierile sale ("Maagal tov"). După câțiva ani casa a fost luată în
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
scris în vara anului 1776, fiind rescris și îmbunătățit de mai multe ori, pentru a fi adoptat de cel de-al doilea Congres Continental în ziua de 15 noiembrie 1777, după peste un an de discuții. În mod practic a slujit ca o lege a guvernării utilizat de Congresul Continental (denumirea completă în original, "the United States in Congress assembled") până a devenit "de jure" lege după data ratificării sale finale, 1 martie 1781. La data ratificării finale a "Articolelor Confederației
Articolele Confederației () [Corola-website/Science/306722_a_308051]
-
simplă în anul 1976, iar cea solemnă în anul 1979. La 14 septembrie 1980, în mare taină, este hirotonit preot în biserica din Slănic Moldova de către episcopul Alexandru Todea. A continuat să fie medic la Onești și nu a putut sluji ca preot în public. În anul 1983, alături de PS. Petru Gherghel, face parte din grupul de pelerini prezenți la beatificarea Fericitului Ieremia, celebrată în Piața „Sf. Petru” din Roma. Deși era preot, nu a putut concelebra alături de ceilalți preoți prezenți
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
firea sa mintală și rațională, e nestricăcios și nemuritor și e cinstit cu cea mai împărătească putere a voii libere. El are asupra sa lampa credinței, adică Cuvântul care s-a făcut trup și căruia îi crede cu tărie și slujește cu adevărat. Și în el se așază făclia (candela) aprinsă a cuvântului cunoștinței, după învățătura și îndemnul aceluiași Cuvânt al lui Dumnezeu, care zice: Nimeni nu aprinde făclia și o pune sub obroc, ci în sfeșnic ca să lumineze tuturor celor
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
duhul și șterge din ea pecețile patimilor (42). Sau iarăși prin cei doi măslini trebuie să înțelegem credința și buna conștiință (43). La mijlocul acestora stă Cuvântul, căruia prin credință îi aduc credincioșii închinare dreaptă, iar prin conștiința cea bună îi slujesc cu evlavie, silindu-se să-și facă bine unul altuia. Sau prin cei doi măslini Scriptura a închipuit cele două popoare pe cel dintre păgâni și pe cel dintre Iudei (44). Ele sunt numite și "fii ungerii"564 (așa tâlcuiește
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]