8,256 matches
-
de o carte, dacă n-o citești, așa cum nu poți să profiți de bani, dacă îi ții la alții.” Proverb bengalez 412. „Prostul cumpără cal, deșteptul se duce călare; bogatul cumpără cărți, înțeleptul le citește.” Proverb bengalez 413. „Cartea, stiloul, ceasul și femeia se strică, dacă ajung pe mâna unui nepriceput.” Proverb bengalez 414. „Cartea scrisă de un scrib ține loc de turn și de piramidă în inimile celor ce-i pomenesc pe scribi adesea.” Nemuritorii scribi de altădată 415
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cancelaria uitării.“ Alte evocări sunt pur și simplu puerile: „Într un cerc restrâns de fete / și-ale tale două surori, / una și-a făcut de vorbă, / că te plăcea pân’ la nori. // Și... știindu-te că umbli / pe la versuri cu stiloul, / a-ntrebat, să «afle» fata, / cum e-n poezie noul. // tu ți-ai cam zâmbit în zâmbet, / făcând ochiul de felină / și te-ai retras «vulturește» / după mamă în grădină.“ E curios cum cineva cu ochi de felină se retrage vulturește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce să fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste, se așază la masa de scris. O metoda de al plictisi pe spectator Flavius Lucăcel, autor al volumului de teatru Trilogia spațiului închis (Eikon, Cluj-Napoca, 2006), a găsit o metodă sofisticată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în sfârșit și noi un Kant al nostru. Se numește Virgil Panait și locuiește la Focșani. A publicat întâi, modest, cărți de versuri, printre care una intitulată Poemul precum actul sexual (aluzie subtilă la mișcarea de du-te vino a stiloului cu care se scrie un poem, îndeosebi unul cu versuri scurte). În cele din urmă însă, și-a asumat curajos vocația de gânditor, dăruind lumii un volum de cugetări: De ce avem dreptul să-l dăm în judecată pe Dumnezeu (Andrew
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
in ghips... Aflat la al cincilea volum de versuri (La poarta sinelui, prefață de Viorica Răduță, Premier, col. „Axioma“, Ploiești, 2001), Marian Ruscu continuă să se exprime stângaci, silnic și greu inteligibil. Ni-l închipuim la masa de scris, ținând stiloul cu o mână pusă în ghips. Folosită de el, fireasca și armonioasa limbă română arată ca o limbă artificială, creată de lingviști fără simț artistic. Dacă suntem cititori exersați, înțelegem, după un efort de descifrare, frazele încâlcite și lipsite de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cititorilor o carte de versuri, renunță la curtoazie și își face datoria de critic literar. inca nu S ´ i totuS ´ i da Îți asumi o mare responsabilitate când publici o carte. Este ca și cum ai scrie simultan cu o mie de stilouri. O frază inexpresivă sau ineptă, în loc să ajungă la o singură persoană, așa cum se întâmplă atunci când trimiți o scrisoare, ajunge la o mie de oameni. Sentimentul răspunderii îi caracteriza, de exemplu, pe marii noștri clasici, care revedeau un text de nenumărate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spun că n-are oase, Dar îl văd dus de cățel În oscioarele ce-s roase! L-am găsit în sac aseară, În secundă, soc și sare; Stă la sobă, chiar de-i vară; E în casă, masă, soare. În stilou o să apară Ori în susur de izvoare; Și în suflet se strecoară Pân’ la ultima suflare. Săniuța-n spate-l poartă, Peste neaua de poveste; Asta este a lui soartă: Să-l aflăm chiar sus, pe creste. Câți de ,,s
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
și ocazia să tragem cu ochiul la caraghioșii ăia cu parale multe și cu prostituatele după ei. Din și-a tras scaunul mai aproape de birou și a deschis un caiet. — E prea devreme pentru cină, a spus el luând un stilou și scoțându-i capacul. Îl ținea deasupra foii, fără să scrie. și apoi, pe mine n-o să mă lase să intru la Java. Oricum, nu În ținuta asta. și-a prins o clipă gulerul cămășii Între arătător și degetul cel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o latură a Încăperii unde fusese biroul lui Din. Teancurile de hârtii de pe biroul ei fuseseră mișcate din loc, unele foi căzuseră pe jos printre cărți și dosare răvășite. Singurul lucru care părea să lipsească era borcanul alb albastru cu stilouri și creioane. A trecut de cealaltă parte a biroului și s-a așezat pe scaun, apoi s-a Întins spre ultimul sertar de jos. Chiar fără lumină, n-a avut nici o dificultate să dea de mica adâncitură unde era cheița
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sertare nu se găsea mai nimic, dar oricum am reușit să pun mâna pe câteva creioane, două caiete goale in octavo, deja lăudata comoară de argint și hârtie de scris din cea mai fină, dar - ceea ce căutam de fapt - nici un stilou marca Pelikan. Nu mai e sigur dacă nu zăceau cumva pe-acolo și o gumă și o ascuțitoare. Alții au găsit lingurițe de ceai, furculițe pentru prăjituri, au șutit lucruri inutile, de pildă suporturi pentru șervețele. Iar unii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcut. Mai întâi ― la hotel și apoi la Mașină." La hotel, unde primul Gosseyn își lăsase lucrurile și vreo 200 de dolari în bancnote, recepționerul îi zise: ― Semnați aici de primire, vă rog. Gosseyn nu se gândise la asta. Luă stiloul, cu imaginea închisorii în fața ochilor. Caligrafie o semnătură înflorită, zâmbind pentru sine de propriul calm. Recepționerul dispăru într-o cameră alăturată, de unde reveni, după o jumătate de minut, cu o cheie. ― Știți cum se ajunge la casele de valori ― zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
radeți de mine, nu? îl chestiona ea. Nu! Deloc! se împotrivi Adrian. Întrebarea aia era din manualul pentru gazetarii handicapați mintal, se stropși Fanny. Din O sută de intrebari plictisitoare pentru un autor. „Scrieți ceva în fiecare zi? Scrieți cu stiloul sau la calculator? Vă faceți planul întregii povestiri înainte de-a va apuca să scrieți?“ Adrian zâmbi, prinzând ideea din zbor. „Românele dumneavoastră sunt autobiografice?“ — Nu, asta nu-i o intrebare plictisitoare, spuse Fanny. — Ei bine, întotdeauna am dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai ales a dragostei de neam și țară. Am surprins pe parcurs pagini atât de frumos inserate, încât și venerabilul matale (moldovenism curat) naș de turtă la tăierea moțului, Mihail Sadoveanu, ar surâde mucalit-moldovenește. Nu întâmplător ai ales atunci acel stilou de aur - devenit istoric - prin semnarea de către Lucrețiu Pătrășcanu (unchiul matale) a Tratatului de pace de la Paris din 1947. Alegând atunci acel stilou de aur a fost și ca o împlinire a viitorului și actualului scriitor Andrei Pandrea. Pe măsură ce parcurgeam
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
naș de turtă la tăierea moțului, Mihail Sadoveanu, ar surâde mucalit-moldovenește. Nu întâmplător ai ales atunci acel stilou de aur - devenit istoric - prin semnarea de către Lucrețiu Pătrășcanu (unchiul matale) a Tratatului de pace de la Paris din 1947. Alegând atunci acel stilou de aur a fost și ca o împlinire a viitorului și actualului scriitor Andrei Pandrea. Pe măsură ce parcurgeam paginile simțeam și mai mult valoarea scrisului matale, ca măsură a muncii și a efortului ordonat științific, concretizat în mii și mii de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mama și cu tata din album sau de scaunul cu spătar al bunicii. Unii își găsiseră jucăriile de când erau mici, alții își căutau pantofii norocoși, magnetofoanele cu muzică de acum douăzeci de ani sau blugii cu talie înaltă. — Uite un stilou cu peniță. — Și un fier de călcat cu cărbuni. — Ăsta trebuie să fie un pieptene de fildeș. — Și un disc de vinil. Întreg orașul venise alături de tine la râu, toți aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ghizdanul cu tot felul de biscuiți, napolitane și bomboane. Le ronțăia seara, Înainte de culcare, cu plapuma trasă peste cap, ca să n-o vadă nici bunica, nici șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori pe an. Când vreun elev Îi dădea un răspuns ce presupunea multă judecată. Atunci directorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori pe an. Când vreun elev Îi dădea un răspuns ce presupunea multă judecată. Atunci directorul se apleca peste catalogul deschis, deșuruba capacul stiloului, făcea proba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori pe an. Când vreun elev Îi dădea un răspuns ce presupunea multă judecată. Atunci directorul se apleca peste catalogul deschis, deșuruba capacul stiloului, făcea proba pe o coală de hârtie așezată alături și, cu mișcări lente, care semănau cu cercurile descrise de aripile unei păsări ce se pregătește să se așeze pe vârful unui pom, mâna sa albă, În care strălucea stiloul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capacul stiloului, făcea proba pe o coală de hârtie așezată alături și, cu mișcări lente, care semănau cu cercurile descrise de aripile unei păsări ce se pregătește să se așeze pe vârful unui pom, mâna sa albă, În care strălucea stiloul negru cu penița aurie, ateriza În sfârșit pe pagina deschisă În dreptul unui nume... Înainte de decizia finală, directorul arunca, pe sub ochelari, o privire cercetătoare spre clasă, și astfel nota cinci, scrisă cu cerneală albastră, era trecută, În sfârșit, În catastif. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
data le trecea cu penița obișnuită, tocmai ca să sublinieze, prin contrast, diferența, dintre circumstanță și instanță. Ei bine, Mașa, cu banii adunați din buzunarele oaspeților și ale părinților, Își cumpărase din prăvălia unui evreu rădăuțean, prieten cu tatăl ei, un stilou identic cu cel pe care-l avea directorul. De aici și până la jocul „de-a domnu’ Mecadosta“ nu a fost decât un pas. Îi lipsea doar catalogul pentru a deschide În șopron o altă școală, paralelă cu cea care funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a lungul străzilor lungi, întunecate, având drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am văzut răsăritul soarelui. Pe scaunul de lângă Tovarășa Lătrău, Contele Calomniei scrie ceva într-o agendă de buzunar, cu ochii sărindu-i de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roșie din care picură sosul, sunt fire din părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră pentru următoarele trei luni. Din capul scărilor, așezat în scaunul său cu rotile, domnul Whittier ne privește. Alături, Contele Calomniei e ocupat cu agenda și stiloul, luând notițe. Arătând scena cu un deget tremurător, domnul Whittier întreabă: — Ai consemnat toate astea? Fără să-și ridice privirea din versiunea sa asupra adevărului, Contele încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice, și, invitându-ne cu un gest tremurat al mâinii. Vă rog. Și Contele Calomniei zâmbește. Întoarce fila la următoarea pagină goală din agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]