8,833 matches
-
Adelheid simți cum i se taie respirația. Niciodată nu văzuse un bărbat atât de fru mos. Bodo părea mai tânăr decât prietenul său. Părul negru, cârlionțat, Îi cădea pe umeri descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acolo și voi vedea ce-i de făcut. Maica Domnului mă va călăuzi. Poate că așa cum am Împiedicat o fărădelege o voi putea Împiedica și pe a doua.“ Așa cum rânduise Hugo, puțin după miezul nopții se sculară și porniră. Luna strălucea neobișnuit de puternic, astfel Încât se vedea ca ziua. Brazii se răriră, făcând loc ici și colo unor poieni care acopereau până departe, spre orizont, culmi largi și rotunjite. Hugo le arătă o dungă Întunecată care marca liziera pădurii: — Acolo stăm
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de un altul, mai În vârstă, pe al cărui piept strălucea o minunată cruce de aur, prinsă de un lanț din același metal. — Poți să vorbești, străine? Îl Întrebă el pe Simeon cu o voce obișnuită să poruncească. — Unde sunt? — Te afli În mânăstirea Sfântului Petru. Porcarul nostru te-a găsit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la stânga cu altă treime. Eu merg Înainte cu restul. Fiți cu băgare de seamă, s-ar putea să fie o cursă! Ajunseră În câteva clipe. Luna răsărise dintr odată dintre norii Întunecați și chiciura de pe ramurile Înghețate și din iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
obiect: Domnișoară, vreau să vă comunic ceva foarte important. Vă rog să intrăm în casă. Mama o sprijinea pe bapțea de umeri să pășească pragul pentru a intra în bucătărie; tata s-a uitat cu atenție al cizmele lui care străluceau și, mișcat de cel întâmplate, a pășit pragul locuinței. Bapțea, o ființă firavă și bolnavă, se uita pe furiș la uriașul din fața ei. Mama l-a invitat pe tata să ia loc, apoi, plină de curiozitate l-a întrebat: Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pacea, liniștea și bunăstarea, înțelegerea și dragostea erau atributele acestei căsnicii. Dumnezeu își coborâse privirea asupra căminului lor, făcându-i să guste din plin bucuria iubirii mereu proaspete. mama se ocupa de gospodărie, ajutată de bapțea, după puterile ei. Bucătăria strălucea de curățenie. În fiecare cameră, mama a pus icoane ale sfinților noștri. Preacuvioasa Maică Paraschiva a fost aleasă de părinții mei drept protectoarea și apărătoarea căsniciei lor. Peste mulți ani de zile când m-am căsătorit și eu am ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Camil Petrescu) Stând cu spatele lipit de peretele rece și umed al tranșeei, eu având o constituție mai puțin robustă și o vârstă crudă, am contractat o pleurezie. Mama și-a dat imediat seama că m-am îmbolnăvit: ochii îmi străluceau, aveam temperatură, iar picioarele au refuzat să-și mai facă obligația de cărăuși, astfel că mama a oprit o birjă și ne-am îndreptat spre spital. Doctorul m-a consultat, i-a eliberat mamei rețeta și am plecat acasă. Două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă de bobițe argintii la intervale egale. Din când în când îmi zâmbea și-mi spunea: Titi, mută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șters la gură și apoi a făcut sfânta cruce, mulțumind Domnului pentru bunătățile Sale cele pământești. M-a mângâiat pe cap cu mâna lui beteagă și a ieșit tăcut ca o nălucă în noaptea rece de primăvară, pe firmamentul căreia străluceau, nepăsătoare, stelele. 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE LETALE Bunica era tipul de femeie autoritar, milităros; nu mișcai în front în fața ei: orice opoziție, cât de puternică ar fi fost, era sortită eșecului. Forța argumentației, tonul, ochii ca două lasere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
B.Cu puțin timp în urmă s-a încheiat Târgul de Carte de la Leipzig, ediția 1998, dedicată României, unde știu că ați fost invitat oficial. Cum a fost? Ce ecouri de la Café Capșa, Leipzig? Presa românească prezentă la Leipzig a strălucit prin absența popularizării evenimentelor. A.B.La ce vă referiți concret? Mă refer, desigur, la presa cotidiană, a cărei ignoranță s-a exprimat în toată splendoarea ei. Dacă ați citit comentariile apărute în diversele publicații din București, ați fost izbiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ziar, un om pe care îl remarcasem, îl admirasem, dar despre care nu știam mai nimic, pe nume Dumitru Popescu zis "Dumnezeu". Dumitru Popescu avea o foarte bună pricepere în a face o gazetă, cu toate că în scris nu era la fel de strălucit. Avea experiență, doar fusese multă vreme la "Agerpres", văzuse ziare și reviste străine, și de aceea știa să conducă o gazetă, era un tip pragmatic. Împreună cu cei de bună credință, iubitori ai scrisului, reușisem să atragem oameni, au semnat nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
contabilitatea agricolă. Conținutul materialelor publicate de N. Cornățeanu a fost plin de miez și idei dintre cele mai interesante și utile pentru ridicarea randamentului economic al exploatațiilor agricole din țara noastră. Din nefericire, ultima conflagrație mondială a Întrerupt o carieră strălucită În plină activitate. După 1945, Nicole Cornățeanu a Îngroșat rândurile marilor anonimi. Ca fost mare proprietar, el a suferit rigorile vremurilor ce au venit cu tăvălugul peste această pătură socială. În perioada 1955-1967, după ce a suportat ani de Închisoare comunistă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
e mai mult goală. Începuse răul de mare. Timp de trei zile am stat mai mult Întins În pat. La Le Havre s-au urcat și comesenii noștri din California. Când au auzit că suntem din România, doamna cu ochii strălucind de bucurie mi-a spus: „da, țara marelui Enescu”. Singura care tronează acum În sala de mese e Sănduța, de care răul de mare nu se atinge. Aleargă pe unde vrea, iar moșulică care ne servește o Încarcă cu felurite
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înainte, În localuri tixite, În care se consumă numai Înghețată si coca-cola. La Blyteville. Un student mărinimos Am trecut În statul Arkansas. Poposim În orașul Blyteville. Majoritatea populației o formează negrii. Seara pe străzi, Îmbrăcați de preferință În alb, le strălucesc doar dinții și ochii. Sunt În general liniștiți și respectuoși. Populația albă Îi evită pe cât posibil. În tramvai au vagonul lor. În cabinetele medicale au săli aparte. Dar nu am auzit de conflicte Între negri și albi. La ștranduri sunt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fost un succes! Am simțit din prima clipă vibrațiile! Vibrații răcoroase atât la nivelul mâinilor, cât și al Sahasrarei. O stare de bine, de pace lăuntrică mă cuprinse. Nu înțelegeam mobilul, nu înțelegeam de ce. Și ochii din cap îi simțeam strălucind, la fel ca pe vremea când, pe terenul de handbal fiind, făceam câte un sprint reușit pe extremă ce se finaliza cu gol în poarta adversarilor. Un sahaja yoghin de alături de mine, unul înalt, blond și mai tânăr (ulterior aveam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
răsplătit pentru devoțiune cu lumină și veselie. Era ora 12 și era musai să ne despărțim. Diana trebuia să plece spre India - via Brăila, eu spre Arad - via Timișoara. Am lăsat în urmă o Slatină mai curată și niște surori strălucind sub cupola propriilor aure, am lăsat în urmă o dâră vibratorie ce m-a însoțit până la Arad. La revedere, dragi surori, și sunt sigur că, foarte curând, vom munci din nou, Spirit lângă Spirit, în tranșeele noastre subtile! Am contribuit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
doresc să relatez o poveste pe care am auzit-o de curând și pe care am crezut-o în întregime, depășindu-mi, astfel, condiționările mentale. Povestea, de o frumusețe hiperbolizantă, m-a transformat la final în copilul ai cărui ochi strălucesc la vederea uriașului tort și, asemenea relației lui cu bunicul, mi-am îmbrățișat interlocutorul, întro efuziune de dragoste spontană și pură. Poate și pentru a-mi ascunde tulburarea sufletului, dar și lacrimile ce nu mai puteau fi controlate în explozia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sat, de exemplu, în județul Sibiu, Cârța, peste care am nimerit acum patru zile, magnific ! Fiecare podeț de la curtea gospodarului spre șosea este spoit în alb și pe fiecare podeț, și pe stânga, și pe dreapta, sunt mușcate. Tot satul strălucește. Vezi niște tomberoane drăguțe pen‑ tru reciclat PET-uri, ca să nu se arunce sticlele în natură. Pe bani europeni s-a refăcut o abație cisterciană absolut magnifică, de prim nivel. Mie îmi plac ruinele. Am văzut multe ruine de abații
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lume (sau cel puțin de prin partea locului) / Dar cu degete mult mai lungi / decât rădăcinile copacului / de care mă sprijin. Simt că mă iubește la nebunie ( cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului, / Strălucesc în iarbă licuricii.../ De fapt, cine ar putea să iubească / așa cum iubește cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului? / Și-a aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
morală indispensabilă pentru o colaborare, ci este înainte de toate un clăditor, care în locul credințelor deșarte ce ți le-a spulberat îți toarnă în suflet credințe tari ce te oțelesc...” „Nicolae Iorga (1871-1940) s-a născut la Botoșani. A făcut studii strălucite în Botoșani, Iași, Paris, Berlin și Lipsca și ajunge, numai cu 20 de ani, profesor universitar de istorie în București. A fost deputat și membru al Academiei Române, a fost prim ministru (1931). De cultură enciclopedică, cu o memorie fenomenală, N.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bucovinei către România, în virtutea principiului wilsonian de autodeterminare a popoarelor, a fost favorabil comentat de presa românească, inclusiv în Bucovina. Anii următori au făcut „epocă franceză” și în Bucovina. Elena Văcărescu, Anna de Noailles și Prințesa Bibescu au făcut să strălucească cultura română nu numai în saloanele pariziene, ci și scriind în presa din Bucovina, în cea din Cernăuți îndeosebi. Regina Elisabeta, sub pseudonimul Carmen Sylva, traducea în franceză legendele populare românești și le publica și la Cernăuți, iar regina Maria
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la Hôtel de Suède profesorul Stig Wikander ale cărui erudiție, inteligență și originalitate le admiram încă de la primele lui lucrări. Evident, petreceam mult timp împreună, discutând mai ales istoria religiilor indo-europenepe care în ultimii zece ani o reînnoise, atât de strălucit, Georges Dumézil”- cf. Memorii II, p. 113. „A venit Stig Wikander la Paris. Stă la hotelul meu. Asta înseamnă că vom discuta indianistică până la miezul nopții, înfiecare seară, și voi neglija romanul” - Jurnal I (3 noiembrie 1949), p. 158. Va
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
stângă, indicarea, pe o tablă mică,aliterelor destinate să formeze cuvinte (...). Observându-se cu cea mai mare luciditate, a descris într-un articol din Journal de Psychologie formele clinice ale propriei sale dizartrii. Avea mereu un zâmbet blând pe buze. Strălucea de bunătate, de prietenie, deafecțiune” - cf. Raoul Curiel, „En souvenir de Jean de Menasce (1902-1973)”, StIr 7 (1978), fasc. 2, pp. 289-291. Vezi și Mémorial Jean de Menasce, Louvain, 1974, unde Philippe Gignoux, ultimul și cel mai important discipol al
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă!" Remarcați, sper, bogăția și ingeniozitatea rimelor. Nici Nina Cassian acum dizidentă în SUA nu se lasă mai prejos: "Stalin, țara te slăvește Marele tău nume Strălucește neînvins Soare peste lume". Se alătură acestui cor și Dan Deșliu, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză ș.a.m.d. Nici Gheorghiu-Dej n-a fost neglijat de abonații felațiunilor și pupincurismelor. Pentru că, normal: "Coase mîndra fără greș Chipul lui Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu, trecerea acestuia cu arme și bagaje în slujba noii puteri democrat-populare, ilustrative fiind Păuna-Mica și în mod deosebit Mitrea Cocor ultimul analizat de regretatul critic cu acribie și pătrundere în demontarea mecanismelor ideologice ilustrate "strălucit" de Ceahlăul literelor românești. Sadoveanu este amendat ca fiind între primii care creează la noi imaginea "celei mai umane dintre orînduiri". Este comentat și ilustrat postulatul leninist al celor două culturi. Lenin aprecia că în cultura burgheză sînt vizibile elemente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]