8,805 matches
-
retrage doi-trei pași, scutură din cap înfrigurată, palmele ei își lasă iar durerea pe luciul fustei, în timp ce ea îmi surîde cu toată fericirea revărsată în ochi și pe buze: Atunci... pe deseară, Mihai! Te aștept... Îmi promiți că vii? Ce straniu a pătruns în mine acest "îmi promiți că vii"!... Ceva între rugăminte și ordin. Dar de ce?! De ce, Dumnezeule, de ce?!... De ce n-am plecat atunci cînd am vrut să mă ridic din fotoliu?! Acum aș fi fost departe, iar doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
simțind cum am încremenit, fără să mai pot face vreun pas, deși doresc nespus să cercetez și eu listele. O cărămidă mare, de plumb, s-a așezat pe creștetul meu și-o simt cum mă țintuiește locului. Am senzația aceea stranie că mă pierd și mi-e teamă să nu mă fac de rîs, prăbușindu-mă. "Trebuie să-mi revin!", îmi ordon și-mi plimb privirea peste sînii frumos arcuiți ai fetei; îi urmăresc cu însetare mișcarea mîinilor și mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să fiu nefericită că nu ești lângă mine). De când am sosit, am avut cele mai frumoase zile de septembrie; astăzi, soarele era fierbinte ca în iulie-august; cred că încep să prind culoarea arămie care te făcea pe tine așa de straniu de frumoasă. Aici, viața e acceptabilă, restaurantele bine aprovizionate: pește, raci (din nou, astă seară), friptură. Am avut mare noroc că am venit încoace ca să mă mai refac după iarnă. Mihăiță înainte de a pleca la vie s-a dus să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai fac? Și, din toate punctele de vedere, trebuie să iau pe cineva... Ce-am să mă fac fără tine? Te sărut, Monica, mult deși e în zadar... Sâmbătă seara, 27 septembrie [1947] Astăseară mi s’a întâmplat o aventură stranie. Eram la Delureanu; 4 mese ocupate, încolo, restaurantul cu fețe de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zbucium cumplit și îmi bat capul ca de un zid nemilos înălțat în fața ochilor mei dornici de un zid de sticlă, ca să pot vedea, dincolo, tot. O lume întreagă, nouă, ciudată, străină și totuși devenită „a mea“ s’a instalat straniu și posesiv în casă. M’am așezat în fotoliul cel mare, galben, de lângă Radio și mi-am înfundat capul în mâinile sprijinite pe genunchi și am stat așa, într-o încleștare desperată de singurătatea mea, peste care se proiecta magic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toată sila mea de camerele mobilate, nițel murdare și banale, îmi dau seama acum că ar fi fost frumos. Îmi sunt mâinile reci, aproape fără viață; las stiloul și le frec una de cealaltă, iar ele scot cu un fâșâit straniu, ca și cum aș merge prin pădure, pe frunze uscate, la Crucea Sandului. [...] M. 83/1948 II 18 octombrie [1948], luni seara [...] Ești cam ciudată, mititico, îmi spui să păstrez secretul și pe urmă te apuci să-i povestești lui Lucy, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1949] [...] Ce a devenit ființa aceea firavă, care îl iubea pe tatăl tău, ce mai am eu în comun cu ea? Eu sunt, simplu și magnific, mama ta și atât. Și, dacă se poate să fi evoluat în etape, complet stranii și străine unele de altele, am să mă înfățișez la Judecata de Apoi cu inima mea devotată de mamă, care timp de un sfert de veac nu s-a schimbat, ci, dim potrivă, și-a însutit puterea, energia și știința
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care domina totul, în ciuda bietelor lor rochii pătate, greșit în cheiate și de o curățenie îndo ielnică. Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi vine în minte pen siunea Vauquer a lui Moș Goriot. Nici un fel de grijă pentru cochetăria feminină. Pica povestește ca o bătrână doamnă. Iar când și-a făcut apariția și Lily, smochinită, dar cu rată, având
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
draga mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca de obicei, spre țărmuri italiene sau spaniole, consemna în jurnal „mirarea straniu indignată a lui Virgil Ierunca că am dispărut atâta timp din Paris fără să dau semn de viață“; este anul premergător căsătoriei lor, care va avea loc pe 3 mai 1952. Primul volum din corespondența EBL cu fiica ei se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Antigua unde o să se ducă în luna de miere, și am probat deja majoritatea hainelor noi din șifonierul ei. În jurul casei e o activitate frenetică; în fiecare clipă apare câte un florar, cineva de la aprovizionare sau câte o rudă. Partea stranie e că nimeni nu pare deloc stresat de asta. Mama lui Suze a fost plecată la vânătoare în ambele zile de când mă aflu aici, iar tatăl ei a stat tot timpul la el în birou. Doamna Gearing, menajera, este cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care l-a pierdut cu mine - și să o anunț că nunta e anulată și că mă mărit în Oxshott. Simplu și direct. Asta e ce ar trebui să fac. Dar... în dimineața asta mi s-a întâmplat ceva foarte straniu. Nu-mi pot explica - dar, cumva, stând aici, bând șampanie și mâncând dintr-un tort de o mie de dolari, pur și simplu nu mă simt ca o persoană care se va mărita într-o grădină din Oxshott. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu dragostea de mamă... N-are nici un rost. Luke nici măcar nu e atent la mine. Sună telefonul, iar el nu schițează nici o mișcare, așa că mă duc în sufragerie să răspund. — Alo? — Alo? Cu Rebecca Bloomwood, vă rog, spune o voce stranie de bărbat. — La telefon, spun, remarcând pe masă un nou catalog de la Pottery Barn. N-ar fi rău să mă înregistrez și acolo. Cu cine vorbesc? — Sunt Garson Low, de la Low and Associates. Încremenesc pe loc. Garson Low în persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rău să mai încerci câteva înainte de a te hotărî. — N-auzi că n-am nevoie să mai încerc nici o rochie? Ai ochi foarte bun. — Ba nu, deloc! E groaznică! spun fără să mă gândesc și ea îmi aruncă o privire stranie. Adică, vreau să spun că avem o rochiță roz superbă care cred că ți-ar veni ca turnată... Înșfac repede umerașul. Imaginează-ți doar cum ți-ar sta cu asta! Sau cu asta, care se înnoadă la ceafă!... Amy Forrester
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice Luke. — Acum? Elinor se încruntă. E prea devreme. — Ei... noi plecăm. — Îți mulțumim pentru o nuntă minunată, spun extrem de sinceră. A fost nemaipomenit. Toată lumea mi-a zis asta. Mă aplec și o sărut. La revedere. De ce oare am sentimentul straniu că n-am s-o mai văd în viața mea pe Elinor? — La revedere, Becky, zice, pe tonul ei formal dintotdeauna. La revedere, Luke. — La revedere, mamă. Se privesc unul pe celălalt și preț de o clipă am senzația că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la verigheta cea nouă, extrem de frumoasă. Doamna Rebecca Brandon. Însă Luke scutură din cap. Există o singură Rebecca Bloomwood. Să rămâi Rebecca Bloomwood, toată viața, e tot ce îmi doresc. Îmi ia ambele mâini și mă privește cu o intensitate stranie. Orice ai face. Să nu încetezi niciodată să fii Becky Bloomwood. — Păi... OK, zic, luată prin surprindere. Așa am să fac. — Becky! Luke! auzim glasul lui mami, de dincolo de peluză. E timpul să tăiați tortul! Graham, aprinde luminițele! — Acuș! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui făptură. În figura ca și În viața lui nu afli o singură linie dreaptă ; numai linii curbe, trăsături sinuoase, apucături insinuante - care dau pielii lui, Întotdeauna rece și umedă, ceva reptilian... etc.” <endnote id="(857, p. 79)"/>. În această stranie Încercare de „iudaizare a adversarului”, consemnată neutru de Constantin Argetoianu În Memoriile sale, Nicu Filipescu dă dovadă nu de „antisemitism fără evrei” (ca În România de astăzi), ci de „antisemitism fără evreitate”, cum Îmi scrie Șerban Foarță, căruia Îi mulțumesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hauterive Îi prezenta domnitoru- lui Alexandru Ipsilante un „memoriu”, scris În urma unei călătorii prin Moldova efectuate În 1785. În Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, diplomatul francez acuză un șoc cultural, manifestându-și totala surprindere față de Înfățișarea, stranie pentru el, a evreului moldovean. El Îi schițează acestuia un portret-robot, scos parcă din Paginile bizare ale unui Urmuz de secol XVIII : „Evreii, pe care-i deosebești de la distanță după figura lor, care e cea mai ciudată din câte se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
femeile cele măritate - Își Încheie Dimitrie Dan descrierea modului În care Își purtau părul evreii din Bucovina -, care nu-și mai taie părul Înainte de cununie” <endnote id="(126, p. 9)"/>. Gheorghe Panu (Amintiri de la „Junimea” din Iași) descrie și el „strania” apariție a evreilor pe străzile Iașiului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Totul Îi deosebea [pe evrei] de români, și totul Îi făcea pe aceștia să se revolte sau să se Îngrijească. Portul atât la evrei, cât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și prolixe și perciunii cei interminabili, iar la femei perucele mari și păroase de pe cap cu cărarea lor lată (femeile la măritare Își tăiau părul) care se vedea de la o poștă că-i artificială, toate acestea te izbeau ca ceva straniu și neadaptabil” <endnote id="(898, pp. 16-17)"/>. În paranteză fie spus, În 1788, „protoantropologul” american John Ladyard, călătorind prin Rusia, obseva că obiceiul evreicelor măritate de a-și tăia părul ar fi similar cu obiceiul femeilor măritate din estul Europei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
794, pp. 16-19)"/>. Cam În același stil este descrisă senzuala Ghenea (Golda) Kersanova, „fiica unui evreu bogat, fabricant de lichioruri”, din romanul lui Gib Mihăescu Rusoaica (1933). Ghenea „nu era chiar o frumusețe”, dar trăsăturile ei aveau ceva „asiatic”, „neobișnuit”, „straniu” și „enigmatic de nepătruns”, așa cum le-a prevăzut „sumbrul ei Dumnezeu” <endnote id="(830, p. 13)"/>. În romanul Gorila (1938) al lui Liviu Rebreanu, „ovreica” Babila este „fiica foarte frumoasă a bancherului Leopold Goldstein”. Ea este „o jidancă botezată”, dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mecanismul discriminării și al terorii poate fi, dacă nu blocat, cel puțin frânat. De regulă, sistemele greoaie și monstruoase devin vulnerabile În fața praștiei unei idei simple și ingenioase. Portretul profesional 1. Evreul negustor Neguțătoria ca „lucru de ocară” Într-un straniu clasament pe națiuni, evreul (veșnicul cămătar, cârciumar și negustor necinstit) pare să ocupe primul loc la proba Înșelării altora, cel puțin conform următoarei zicale românești : „Un grec Înșală doi români, un armean doi greci, un ovrei doi armeni” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
domnesc și guvernează În patria lor” <endnote id="(395, p. 175)"/>. Într-un memoriu din 1945, fostul primar al orașului Cernăuți, Traian Popovici, după ce descrie „Întreaga gamă de Împilări” la care au fost supuși evreii În timpul războiului, conchide astfel : „E straniu cum de evreii au rezistat tuturor acestor șicane, urmăriri și Împilări. Nici o răbufnire de revoltă, nici o Împotrivire, nici un act de sabotare, nici un murmur. Într-o resemnare cu soarta lor milenară, Într-o dăruire mistică a tragediei, Își purtau ca niște
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de ceilalți [evrei] nu știu” <endnote id="(848, p. 12)"/>. „În oraș evreii erau insuportabili - declară un informator popular dintr-un mic târg din sud- estul Poloniei -, dar aici [= În târg] erau evrei buni” <endnote id="(70, p. 65)"/>. „Această stranie operație de «familiarizare» - comentează Alina Cata - a servit la reconcilierea opiniilor nefavorabile despre evreu cu practica de zi cu zi, În cadrul căreia continua ostilitate ar fi fost imposibil de menținut” <endnote id="(70, p. 65)"/>. În confruntarea dintre evreul „imaginar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vezi 628"/>) cu „școala solomonarilor”, iar „sărbătoarea colibelor” (Sukot) cu „sărbătoarea cuștilor”. Lipsa de claritate a acestor eresuri nu numai că nu a dispărut, dar chiar s-a accentuat odată cu comutarea de care aminteam. Pare a fi vorba de un straniu sacrificiu uman, real sau imaginar, legat de puterea magică asupra fenomenelor meteorologice. Sugestii similare au supraviețuit degradate și În folclorul copiilor, În unele descântece magice de oprire a furtunilor și a ploilor excesive : „Cu cuțitul lui [arhanghelul] Mihai/ Taie capul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
juca porcul În cadrul societății tradiționale. Tăierea porcului În preajma solstițiului de iarnă reprezenta supraviețuirea unui străvechi ritual agrar de sacrificiu <endnote id="(90)"/>. În aceste condiții, pentru a „legitima” interdicția, pentru a-i da totuși un sens, europenii au imaginat o stranie legendă etiologică. În legendele românești din amplul ciclu având ca subiect „Căutarea lui Isus de către Sf. Maria” apare următorul episod : aflând că Isus a fost răstignit de „jidani”, Maica Domnului pleacă să-l caute, dar când ajunge la locul răstignirii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]