9,812 matches
-
nu mai era. Ada avea mâinile introduse pe sub cămașă și-i pipăia mușchii de sportiv tânăr, răsufla precipitat În timp ce Îl ruga să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea formelor Îmbietoare, curbate ori adâncite, tremura din tot corpul, o ridică pe birou bucurându-se de o priveliște mirifică, o ajută să-și dezbrace și ultimele opreliști din calea pasiunii năvalnice, o sărută așa cum credea că nu o mai făcuse niciodată, când o bombă explodă În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ori fără repulsie vădită. Era de nerecunoscut! Ori de câte ori se privea În oglinda lămpii cu gaz, și o făcea adesea, Îl cuprindea o stare de surescitare În care mânia, dorința de răzbunare și durerea Îl transformau Într-un vulcan, se Înroșea, tremura iar fața căpăta nuanțe care alternau de la stocajiu, la vânăt, galben și negru. Atunci blestema, Înjura și jura răzbunare pentru tot ce a Îndurat și Încă va mai Îndura. Îl ruga pe Dumnezeu să-l Învrednicească și să-i dea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
înainte de Alexandru, principii cei mai puternici din Italia, și nu numai cei care erau socotiți astfel, ci orice feudal și orice senior, cât de neînsemnat, prețuiau prea puțin Biserica în ceea ce privește puterea ei temporală, în timp ce astăzi chiar un rege al Franței tremură în fața ei, pentru că ea a fost în stare și să-l alunge pe el din Italia, și să-i învingă pe venețieni; iată de ce, cu toate că lucrurile acestea sunt cunoscute, cred că nu este de prisos ca ele să fie amintite
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede, rar, ca și când s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce-ți spun toate astea? Le știi foarte bine. Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi mama ta, amanta, vecina de treabă, casa ta. O să vă Înțelegeți bine. -Taci, dihorule! N-ai ținut În viața ta un ziar În mână și mai vorbești. Ce știi tu despre progres și alinierea la cerințele occidental-europene? -Știu că tremur de frig și-mi guiță mațele de foame, de când m-am născut. Sunt o umbră, Antoniu. Îmi aduc aminte doar o singură zi fericită din viața mea: aceea, În care taică-meu a murit Înecat cu propria vomă, de beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-au părut reci ca gheața, i-a șters câteva broboane de sudoare de pe frunte, i-a spus că o iubește și că trebuie să plece cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului și tu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asiatici ai lui Kawabata se măresc atât de mult, Încât nu se mai vede decât corneea de bețiv, gălbejită. -Chiar așa de tâmpit mă crezi? Îmi Îndrugi verzi și uscate și nu te gândești decât să-mi sucești mințile. Eu tremur tot timpul pentru cuibul ăsta nenorocit. De aici vreau să plec direct sub pământ. Dar nici acolo nu o să am noroc. O să fiu dat la viermi, să se hrănească cu hoitul meu. -Vezi ce Înseamnă să nu ai credință? Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea...,, Reporterița tresare și mâna Îi tremură pe reportofon ca scuturată de friguri. ,,și totuși, nu simțiți nici o schimbare? , insistă ea. Doar s-au făcut multe lucruri bune. -Eu sunt Uniunea Europeană, zbiară bărbatul, lovindu-se cu pumnul În piept. Eu decid ce să fur, când să fur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până se pierde În masa de oameni. Deși e abia octombrie, e foarte frig și ploile reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de două ore. Stratul de zăpadă În care picioarele se afundă până mai sus de glezne, Îi Îngreunează respirația și mersul. De o săptămână n-a mai ieșit din bârlog, și-a gospodărit proviziile cum s-a priceput și a tremurat de frig sub mormanul de țoale care-i țin loc de plapumă. Astăzi Însă, s-a hotărât să iasă din culcuș, cuprins de spaima că nu mai are ce pune În gură și de irepresibila dorință de-a citi ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi dă și un supliment gratuit: o revistă literară de mărimea unui caiet, În care sunt publicate proze, articole critice, poezii. Antoniu se arată Încântat de acest neașteptat cadou și-i mulțumește cu glasul tremurând de emoție. O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna descărnată și apucă banii mecanic, cu mare efort, de parcă mâna n-ar fi parte din trupul firav, ci ar fi o materie vie, lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante care coboară În adânc, cerșetorul cu picioarele retezate, stăpân absolut al ,,vehicolului,, coborâtor, pândește sprijinit În cârje, cu mirosul lui fin de fiară, cascada de oameni ce curge necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grea, o masă Încărcată cu mâncăruri Îmbietoare, un sfeșnic cu o lumânare aprinsă În mijlocul ei și ouăle roșii pe care copilul le ciocnește unul de altul, râzând și bucurându-se, sub privirile indulgente ale celor doi părinți, iepurașul alb, pufos, tremurând speriat În brațele copilului, mama pătându-și cu sos rochia bleu, vaporoasă și, tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune, cu propriile gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin minte sau inventez altele, În funcție de starea În care mă aflu. Să știi că moartea lui Kawabata m-a Îndurerat; el ar fi vrut cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două caiete și, pentru că avem obligația de-a nu respinge nimic fără să fie citit Înainte, am rupt din timpul dedicat editurii, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]