7,939 matches
-
o realitate banală și - cu excepția sud-estului zbuciumat și pauper - deloc exotică pentru majoritatea telespectatorilor, emisiunile despre destinațiile turistice, și nu numai de pe canalele europene se „globalizaseră” de mult, Îndreptându-și atenția spre zări mai Îndepărtate, În timp ce restul Europei zăcea În uitare: un teritoriu presupus familiar, În realitate necunoscut. Spectacolele publice importante (funeraliile publice În stil imperial din Franța; căsătoriile și decesele din familia regală În Marea Britanie, Belgia, Spania și Norvegia; reînhumările, comemorările și scuzele prezidențiale din varii țări foste comuniste) erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
morțilortc "Amintiri din casa morților" Eseu despre memoria europeană modernătc "Eseu despre memoria europeană modernă" Problema răului va fi Întrebarea fundamentală a vieții intelectuale postbelice În Europa - așa cum moartea a devenit problema fundamentală după războiul de dinainte. Hannah Arendt (1945) Uitarea, aș spune chiar eroarea istorică, este un factor crucial În crearea unei națiuni; astfel, progresul studiilor istorice reprezintă adesea un pericol pentru identitatea națională... Esența unei națiuni este faptul că indivizii au multe În comun și că au uitat multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rele”) nu făcea decât să confirme prejudecățile lor și ale altora 8. Elveția Învecinată reprezenta un caz cu totul diferit. Timp de 40 de ani, Elveția se bucurase de indulgență generală datorită poziției sale din timpul războiului. A fost dat uitării faptul că elvețienii făcuseră eforturi Înverșunate pentru a-i ține pe evrei afară; mai mult, În literatura populară și În filmele de pretutindeni, țara era prezentată drept un refugiu sigur și primitor pentru orice persoană persecutată care ajungea la granițele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
are rost. Memoria este, prin natura ei, părtinitoare și discutabilă: ce e pentru unul mențiune este pentru altul omisiune. Ea nu reprezintă un ghid bun pentru cunoașterea trecutului. Prima Europă postbelică a fost Înălțată pe o memorie deliberat imperfectă - pe uitare ca mod de viață. Din 1989, Europa s-a construit, În schimb, printr-un surplus de memorie cu rol compensatoriu: rememorarea publică, instituționalizată, ca fundament al identității colective. Prima nu putea dura - cum nici a doua nu va putea. O
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa s-a construit, În schimb, printr-un surplus de memorie cu rol compensatoriu: rememorarea publică, instituționalizată, ca fundament al identității colective. Prima nu putea dura - cum nici a doua nu va putea. O anumită doză de neglijență și chiar uitare este condiția indispensabilă a sănătății civice. Aceasta nu este Însă o pledoarie pentru amnezie. Pentru a putea uita un lucru, o națiune trebuie mai Întâi să și-l aducă aminte. Câtă vreme francezii nu au Înțeles regimul de la Vichy așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exterminarea evreilor, a fost Înghețată, nevorbindu-se, practic, despre ea vreme de mai multe decenii: răul a intrat În administrarea sovieticilor, care au avut la Îndemână toate metodele pentru a-l suprima, pe când Vestul a știut să recurgă la o uitare Întru totul convenabilă. Acceptând să fie secționată În două, Europa și-a pierdut nu doar memoria, ci a renunțat la propria istorie. Evenimentele din 1989 au, din acest punct de vedere, o funcție fundamentală: ele redau Europei nu doar imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perfecționării "meseriei" au constituit, pe alocuri, tot atâtea subiecte de inspirație... Sărbătorile vinului sunt un prilej de a așeza la loc de cinste uneltele viticultorului de altădată și de a conserva tradiții populare care, altfel, ar risca să fie date uitării. Vinul, prin însăși simbolistica sa, este eminamente "festiv" și via dă acestei sărbători adevăratele sale rădăcini. Sărbătorile vinului transmit atât de mult tradițiile populare încât au loc uneori chiar și acolo unde fructul lui Bachus nu este decât o amintire
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe pământ și lucrarea divină să ia sfârșit. Astăzi nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții mei luceferi, Singuri, voi, pe lume, Mi-ați rămas doar teferi Vă simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară pe acest
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lupta împotriva comunismului și în prigoanele anterioare devenind ei înșiși țărână sfântă, morminte ascunse în umbrele tăcerii, a grelelor torturi. Ei au slujit lui Dumnezeu neclintiți și nebiruiți. Ei sunt istoria neamului peste care nu se va așterne niciodată noaptea uitării, întunericul morții. Sângele lor arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-a fost unul dintre cei mai apropiați și prieten de suflet al vieții mele. Am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
proces este lipsit de interes și că trebuie să ne întoarcem doar la începuturile lui. Este pur si simplu imposibil să încetăm de a fi oameni ai secolului al XX-lea când ne angajăm în judecarea trecutului : nu putem da uitării asociațiile de idei pe care le comportă propria noastră limbă, atitudinile recent adoptate, influența si aportul secolelor din urma. Nu putem deveni cititori contemporani ai lui Homer sau ai lui Chaucer sau spectatori ai reprezentațiilor date în teatrul lui Dionysos
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod dureros de sensibilitate, ea „își petrece viața și moartea într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă permanenta și insuportabila tensiune a contrariilor care împing experiența umană către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la Moreau chiar sursa artei și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există două figuri-siluete difuze în fundal, reprezentându-l pe Eros în roșu și pe Dante însuși. În prim plan se află Beatrice-Siddal, cu o expresie extatică, primind din partea unui porumbel, simbol al Sfântului Duh, o floare de mac, simbol al uitării, dar și al unei evaziuni psihotrope. De altfel, fundalul încețoșat se deschide asupra unui amurg incert, în care deslușim abia schițat un pod. E posibil ca acest fundal să facă parte din viziunea lui Beatrice-Sidall. Din mac se extrage opiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă și senzualism bolnav, pe care o zugrăvește aici domnul Savargin"548. Critica pe care o realizează Sigmund Maur reflectă sensibilitatea simbolistă, care-l informează deopotrivă pe sculptor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a ms 2275: „În descrierea unui voiaj În Țările române, germanul K. (Kunisch) povestește legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. Iar Înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte, Însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El nare moarte, dar n-are nici noroc” Marin Mincu, autorul unui studiu intitulat „Mihai Eminescu - Luceafărul interpretat de...” socotește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
limba vorbită Într-un spațiu cunoscut era de așteptat. Când Cătălina Îi vorbește despre „dorul (ei) de luceferi”, limbajul devine solemn, fonetismele populare dispar. În strofele 58, 59 aceste limpeziri de limbaj sunt evidente. „Dar un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizont nemărginit Singurătății mării. Și tainic genele le plec, Căci mi le Împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul;” Aceste cuvinte sunt rostite de Cătălina atunci când Îl respinge oarecum, fără convingere, pe Cătălin. Termenul „asameni” din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Un alt termen folosit În locul acestui substantiv ar fi fost inexpresiv. În strofa 11, substantivul „surâs” este provenit dintr-un verb, „a surâde”, evident mult mai expresiv decât „zâmbet”, sinonimul lui. „Privirea ta mă arde...” „crezământ” (40), „nemurire”, „sărutare” (41), „uitării” (58), „plânsul” (59), „Înotul” (68), „privire”, „iubire” (73), „prigoniri” (78), „cântare” (82), „durerea”, „uimirea” (92) etc Chiar dacă numărul substantivelor provenite din verbele la infinitiv și supin nu este mare În textul poemului „Luceafărul”, cele existente au darul amplificării valorii expresive
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a textului. Ele relevă acțiuni, procese care au avut loc, cu un ecou deosebit În sufletul receptorului. Cele mai multe din aceste substantive apar În replicile rostite de Luceafăr (chemarea, nemurirea, sărutare, nemuririi, privire, iubire). Cătălina rostește două dintre ele: „privirea” și „uitării”, Demiurgul două: „prigoniri” și „cântare”. În final, fascinat și Cătălin de lumea nemuririi rostește cuvintele: „gândirile”, „durerea”, „iubirea”, pe care le ia, cu siguranță de la Hiperion. Adjectivul stă deseori În fața substantivului și dă astfel acestuia o valoare expresivă deosebită. De
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de pe fila manuscrisului 2275, conchidem că: „În descrierea unui voiaj prin Țările Române, germanul K povestește legenda luceafărului. Aceasta este povestea. Iar Înțelesul alegoric ce iam dat este că, dacă geniul nu cunoaște moarte și numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, Însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar nare nici noroc” sau: „Mi s-a părut că soarta luceafărului din poveste seamănă mult
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe...” Mihai EMINESCU SĂ DĂM CEZARULUI CE-I AL CEZARULUI O maximă celebră spune: „Să dăm cezarului ce-i al cezarului.” Noi românii am inventat reversul: „Să luăm cezarului ce-i al cezarului” și apoi vom mai vedea. Nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
patru capodopere. Este vorba despre „O soacră”, monologul „1 aprilie”, „100 de ani”, „Începem” și opera comică În versuri „Hatmanul Baltag”, despre ea s-a vorbit mai sus. Cele patru capodopere ale comediei românești dintotdeauna au aruncat o foarte serioasă uitare peste cele câteva titluri, despre care nimeni nu-și mai amintește. Dar un loc aparte În creația lui I. L. Caragiale Îl ocupă drama „Năpasta”, apărută la 1 ianuarie, 1990 și jucată În luna februarie a aceluiași an. Critica a considerat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
criză activizează voința de acțiune. Dezvoltarea unei strategii/a unui plan este un răspuns la presiunea de acțiune. Elaborarea și adoptarea acestora relaxează presiunea de acțiune. La aceasta se adaugă dificultățile de implementare, de acțiune efectivă, fapt care duce la „uitarea” strategiei/planului. Din acest motiv, implementarea planului necesită tehnici speciale. Iată câteva dintre ele: câștigarea suportului pentru implementarea planului: al instituțiilor implicate, a segmentelor sociale implicate, al colectivității; mobilizarea resurselor financiare necesare: cele publice, dar și cele non-publice; implementarea planului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nobile, dar practica discriminări care îngrădeau șansele celor de altă origine decît română la educație, cultură și muncă 1924. Deși Kiraly a fost desemnat la conducerea unei fabrici de conserve din Tîrgu Mureș, problema drepturilor omului nu a fost dată uitării. Preoții baptiști, Niculescu și Ion, care, în 1977, acuzaseră Bucureștiul de discriminare și-au continuat criticile. În februarie, regimul Ceaușescu a exercitat presiuni asupra Bisericii Baptiste și celor doi li s-a interzis să mai predice 1925. Pentru a contracara
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]