81,163 matches
-
fiind ilustrat de șase sau 12 miniaturi care înfățișează scene din piesă. "F" urmărește același format, însă are doar 111 "cantigas", dintre care șapte nu au text, doar miniaturi. Acestea sunt, practic, o subcategorie a celor găsite în a doua jumătate a lui "E", însă sunt prezentate aici într-o ordine radical diferită. "F" nu a fost nicicând terminat, așadar muzica n-a fost adăugată. Doar portativele goale sugerează intenția de adăuga ulterior codexului o notație muzicală. Se crede, în genere
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
în linia anglo-franceză și de a permite astfel atacul concentrat al escadrelor și diviziilor principale asupra navelor inamice împrăștiate. Din fericire pentru aliați, vântul sufla ușor și a slăbit și mai mult, astfel că au avut cam trei ore și jumătate să recheme toți marinarii de pe uscat și să se pună în mișcare și să formeze un fel de linie înainte ca inamicul să între în raza tunurilor. Din nefericire, datorită unor neînțelegeri inexplicabile, francezii înaintau cu vântul la babord iar
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat 3 companii de pușcași, iar acestora li s-a mai adăugat 1 companie de mitraliere, bateria de tunuri de câmp, 1 companie de pionieri, 1 jumătate de companie de transmisiuni, 1 companie de jandarmi, un spital de câmp, servicii auxiliare și un Stat Major. Uniformele au fost amestecate (austro-ungare, rusești și românești), iar chipiurile au fost decorate cu tricolorul românesc și cu o bandă albă inscripționată
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Executivul Austro-Ungariei a stat în perioada 1867-1918, după Compromisul austro-ungar, sub semnul dualismului împăratului și regelui, al celor trei miniștri comuni numiți de el (de externe, de finanțe și de război), care erau responsabili pentru instituții comune ambelor jumătăți ale Dublei Monarhii, precum și al prim-miniștrilor Cisleithaniei și Transleithaniei (și a cabinetelor lor) numiți de același monarh. În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune era ministrul de externe al Austro-Ungariei. După 24 oct. 1918 nu a mai existat nici un minister comun, deoarece Compromisul din 1867 și, odată cu el, uniunea reală cu Austria, au fost anulate cu consimțământul monarhului între jumătatea și sfâșitul lui octombrie 1918. Sediul oficial: vezi k.k. Ministerratspräsidium
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
politică orientată spre folosul păturilor superioare ale societății maghiare și nu era interesat nici de democratizarea societății per ansamblu, nici de egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, inclusiv a celorlalte naționalități din țările coroanei maghiare, chiar dacă acestea au reprezentat aproximativ jumătate din totalul populației. A fost mai degrabă partidul maghiarizării. Această politică a fost posibilă prin intermediul unui drept de vot reacționar, care permitea participarea electorală doar părții privilegiate a populației - în 1913, doar 7,7 % din populația totală a Transleithaniei avea
Partidul Liberal (Ungaria) () [Corola-website/Science/337480_a_338809]
-
(în , prescurtat "k.k. Landwehr") au existat din 1869 până în 1918 ca forțe armate regionale ale jumătății cisleithanice a Austro-Ungariei și au fost fondate ca o contrapondere a Forțelor de apărare regale maghiare. Alături de Armata comună, cele două "Forțe de apărare" formau Forțele terestre austro-ungare care, împreună cu Marina de război, constituiau "Puterea armată" a Austro-Ungariei. Spre deosebire de Imperiul
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
Landesausschuss-ul (în traducere directă, "comitetul țării") era în Imperiul Austriac și în jumătatea vestică a Dublei Monarhii Austro Ungaria un organ permanent al Dietei Țării cu atribuții executive, premergător al guvernelor federate ("Landesregierungen") instaurate în 1920. În fruntea acestui organism se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări (al cărui titlu
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
austro-ungar din 1867, a fost comitetul de consiliere și de pregătire a deciziilor monarhului în calitatea sa de împărat al Austriei și de rege al Ungariei. Consiliul Ministerial comun consta din cele trei ministere comune și din prim-miniștrii ambelor jumătăți ale monarhiei. Pe politicienii care aparțineau Consiliului Ministerial comun îi numea și îi destituia însuși monarhul, care nu era nevoit, în această privință, să asculte de vreo propunere oficială. Monarhului îi era permis să conducă în mod personal ședințele Consiliului
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
1911 nu s-a mai folosit nici titlul de "ministru imperial de război" / "Reichskriegsminister"; în locul lor au fost introduse denumirile de "ministru al finanțelor comune" / "Gemeinsamer Finanzminister" (pentru a-l deosebi de cei doi miniștri de finanțe ai celor două jumătăți ale monarhiei) și de "ministru de război" / "Kriegsminister" (în guvernele celor două jumătăți ale monarhiei nu exista nici un „minister de război”, doar „ministerele apărării” cezaro-crăiesc și regal maghiar). Domeniul de competență al Consiliului Ministerial comun se limita, potrivit legilor de
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
Reichskriegsminister"; în locul lor au fost introduse denumirile de "ministru al finanțelor comune" / "Gemeinsamer Finanzminister" (pentru a-l deosebi de cei doi miniștri de finanțe ai celor două jumătăți ale monarhiei) și de "ministru de război" / "Kriegsminister" (în guvernele celor două jumătăți ale monarhiei nu exista nici un „minister de război”, doar „ministerele apărării” cezaro-crăiesc și regal maghiar). Domeniul de competență al Consiliului Ministerial comun se limita, potrivit legilor de bază ale Compromisului austro-ungar, la politica externă, la politica de război și la
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
transpuse asupra persoanei ministrului de externe și a clicii acestuia, care au supravegheat exercitarea puterii. În 24 octombrie 1918 a avut loc ultima întrunire a Consiliului Ministerial comun; cu acordul monarhului, Ungaria a pus capăt uniunii reale cu Austria între jumătatea și sfâșitul lunii octombrie 1918. Miniștrii în funcție ai celor trei ministere pentru afaceri comune care au existat până în 31 octombrie 1918 (externe: Gyula Andrássy der Jüngere / Ludwig von Flotow; război: Rudolf Stöger-Steiner și finanțe: Alexander Spitzmüller / Paul Kuh-Chrobak) în timpul
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
aceeași: să conducă aparatul administrativ stabilit de stat în țară și să implementeze politica guvernului de la Viena, de ale cărui directive Landeschef-ul era dependent. Între 1878-1918 era numit "Landeschef" și guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
mai mult teren în spatele părții de nord a stadionului, cu intenția de a mări tribuna și de a construi un centru de petrecere a timpului liber. Clubul a rămas fără bani în timpul construcției și abandonat-o în 1984. Ca urmare, jumătatea de structură construită a fost demolată, pe locul respectiv construindu-se locuințe. Cea mai mica prezență la un meci de campionat al clubului a fost stabilită pe 4 martie 1986, când la meciul cu Lincoln City au fost prezente 1
Dean Court () [Corola-website/Science/337457_a_338786]
-
prescurtat "M. kir. Honvédelmi Minisztérium"; în germană "k.u. Honvédministerium") cu sediul la Budapesta era responsabil pentru finanțarea, organizarea și administrarea Forțelor de apărare regale maghiare (în maghiară: "Magyar Királyi Honvédség") și a componentei lor croato-slavone fondate în 1868 în jumătatea transleithanică a monarhiei austro-ungare. a existat din 1868 până la începutul lui noiembrie 1918. Ministerul regal maghiar al apărării era unul dintre cele trei ministere ale forțelor armate ale Dublei Monarhii, care, în vremuri de pace, erau oficial independente unul de
Ministerul regal maghiar al apărării () [Corola-website/Science/337483_a_338812]
-
Dietele Țărilor (adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat o dietă și în Bosnia și Herțegovina care era administrată în comun de Cisleithania și Transleithania. În 1918, ele au fost desfiinațate în favoarea noilor parlamente ale statelor
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
la Blackpool. Cât a jucat pentru echipa de pe Anfield, Shelvey a câștigat Cupă Ligii și a pierdut finală Cupei Angliei în 2012. El a ajuns la Swansea City pentru 5 milioane de lire în 2013, iar peste doi ani și jumătate a fost transferat de Newcastle United pentru 12 milioane de lire sterline, fiind numit căpitanul echipei după numai o lună. Shelvey a jucat pentru Anglia la naționalele de tineret under-16, under-17, under-19 și under-21 și a fost căpitanul echipei U-19
Jonjo Shelvey () [Corola-website/Science/337501_a_338830]
-
Bosch D-Jetronic); la acestea se adaugă și versiunea 350 SE a motorizării M116 (V8, cu o capacitate cilindrică de 3499 cc). după criza petrolului din 1973, la acestea s-a adăugat și o versiune cu apatament lung a categoriei 280. Jumătate de an mai târziu, la începutul lui 1973, seriei i-au fost adăugate două noi versiuni cu motorizare M117 (V8, cu o capacitate cilindrică de 4520 cc), și anume: 450 SE și 450 SEL (cu o causerie mai lungă cu
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
de război și toți ofițerii. Doar el avea autoritatea legală de a declara război. Până în anul 1889, Armata Comună a purtat, ca înainte de 1867, epitetul "k.k." (cezaro-crăiesc, care, fiind folosit după 1867 pentru o instituție comună a celor două jumătăți ale monarhiei, era înșelător și incorect). Expresia k. u. k. a fost introdusă pentru prima dată (sub forma "k.u.k. Gemeinsame Armee") prin legea din 11 aprilie 1889 la dorința expresă a Regatului Ungariei, pentru a face mai clară
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
maghiare nu erau subordonate Ministerului de război imperial și regal, ci Ministerului cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
și din diferite regiuni. Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență pentru abrogarea OUG privind modificarea Codurilor penale. Cu toate acestea, protestele au continuat pentru a șasea zi sub hashtag-urile #România și #rezistăm. Postul de televiziune Digi24 estima că o jumătate de milion de oameni s-au aflat în stradă, 300.000 doar la Guvern. După alte surse, în București au fost între 120.000 și 170.000 de protestatari, deși majoritatea publicațiilor străine (Agence France-Presse, BBC News, Deutsche Welle, France
Protestele din România din 2017 () [Corola-website/Science/337502_a_338831]
-
regional, sa decis să se bazeze «Wilmotte & Associes Sa» proiect de construcție stadion a biroului de arhitectură francez. Proiectul în sine este în valoare de 720 de milioane de $. 50% din suma va fi alocată din bugetul federal, iar cealaltă jumătate de la bugetul regional. Lucrările de construcție vor începe după documentația tehnică și de estimare instruit arena. Este demn de remarcat faptul că stadionul după Cupa Mondială din 2018 va deveni un 25000th - pentru această parte a acoperișului este retrasă. La
Stadionul Kaliningrad () [Corola-website/Science/337532_a_338861]
-
sunt comestibili. Specii asemănătoare == Amanita vaginata este ca toate ciupercile acestui gen în stare crudă toxică (provoacă tulburări digestive), dar gătită este destul de gustoasă, toxinele fiind complet distruse prin tratamentul termic (ciuperca se taie în mod normal felii sau în jumătate). Cuticula se curăță mereu de resturile vălului universal pentru rafinarea gustului. De altfel, buretele poate fi preparat ca Amanita rubescens sau "Amanita caesarea". Dați atenție și nu poziționați această ciupercă fragilă sub specii mai mari și grele în coș! [[Categorie
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
de aceeași mărime, ca de exemplu HP 9830, nu aveau inclus un CRT și nici de cum la fel de multă memorie. Un computer IBM echivalent din anii '60 ar fi fost aproximativ cât două mese de birou și ar fi cântărit aproape jumătate de tonă. 5100 are un CRT intern (cu diagonală de 5inch/12,7cm) ce afișează 16 linii a câte 64 de caractere. IBM l-a înzestrat cu o opțiune de comutare ce le permite utilizatorilor să afișeze toate cele 64
IBM 5100 () [Corola-website/Science/337529_a_338858]
-
d.Cr. Sfântul Benedict înființează ordinul cu același nume, care își conducea activitatea după un cod strict care specifica ca și îndatorire, printre altele citirea și copierea cărților. Cultura greco-latină s-a păstrat astfel în spațiile private ale mânăstirilor timp de jumătate de mileniu. Biblioteca Patriarhului Fotius (secolul IX) este cea mai însemnată ca și dimensiuni pentru această perioadă. În 1150 apare prima moară de hârtie în Spania. Renașterea este o perioadă de regăsire a civilizației, o perioadă de recuperare a cunoașterii
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]