81,163 matches
-
același an și trimis în U.R.S.S, unde va primi condamnarea la 25 de ani muncă silnică. Religia era prima care trebuia să dispară și laolaltă cu ea întreaga cultură națională. Convorbirile din cadrul “Rugului Aprins” au continuat până pe la jumătatea anului 1948, apoi cu ordin din partea Patriarhiei conduse de Justinian Marina, au încetat pentru mai mulți ani. O bună parte din personalul slujitor de la Mănăstirea Antim a fost repartizat în altă parte, mai ales la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamțu
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
provocat disensiuni în cadrul grupului. La începutul lui noiembrie 1846, expediția a ajuns la Sierra Nevada, unde a fost blocată de o ninsoare abundentă pe munte, în vecinătatea lacului Truckee (astăzi lacul Donner). Proviziile de mâncare erau pe terminate și la jumătatea lunii decembrie un grup de persoane a decis să plece pe jos, pentru a căuta ajutor. De la Sacramento au plecat echipe de salvare, care au încercat să ajungă la emigranți, dar prima echipă de salvare a ajuns în februarie 1847
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
întoarcă pe traseul tradițional, să urmeze traseul făcut de grupul Harlan-Young, s-au să-și croiască propriul traseu în direcția indicată de Hastings. La îndemnul lui Reed, au ales să urmeze traseul lui Hastings. Înaintau acum cu o milă și jumătate pe zi și toți bărbații apți de muncă erau obligați să taie copaci și să mute bolovani, pentru a putea trece cu căruțele. În timp ce își croiau drumul prin munții Wasatch, membrii expediției Donner au fost ajunși din urmă de familia
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
pentru că auzise că John Sutter era foarte generos cu pionierii și i-ar fi putut ajuta furnizându-le alte provizii. Charles Stanton și William McCutchen s-au oferit voluntari. Căruțele utilizabile au fost trase de boi, vaci și catâri. Era jumătatea lunii septembrie, iar cei doi oameni plecați în căutarea animalelor fugite i-au informat că trebuiau să traverseze o altă fâșie de deșert, lungă de 40 de mile (64,37 km). Chiar dacă boii erau obosiți, expediția Donner a traversat cu
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a pleca cu expediția de salvare. În tabăra de lângă lac au rămas șaptesprezece persoane, iar lângă torentul Adler treisprezece. Salvatorii nu au povestit drama grupului plecat cu rachetele de zăpadă, spunându-le doar că nu se întorseseră pentru că rămăseseră pe jumătate congelați. Patty și Tommy Reed în curând au fost prea slăbiți pentru a înfrunta nămeții de zăpadă și nimeni nu avea destulă putere pentru a-i purta în brațe. Margret Reed s-a găsit în situația dureroasă de a-i
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
mai târziu scriitorul George Stewart relata: „nu se puteau descrie, depășeau limita oricărei descrieri și imaginații”. Levinah Murphy, care avea grijă de fiul său de opt ani și de copiii familiilor Eddy și Foster, își pierduse mințile și era pe jumătate oarbă; copiii erau nespălați și slăbiți. Lewis Keseberg era imobilizat din cauza unei răni la un picior. Între plecarea primei echipe de salvare și sosirea celei de a doua, nu mai murise nimeni. Patrick Breen le-a povestit că fusese vizitat
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
După o zi de drum l-au găsit pe Reed împreună cu copiii săi, degerați, dar vii. Cu bani și rugăminți, Foster și Eddy au convins patru dintre membrii expediției de salvare să se întoarcă cu ei la lacul Truckee. La jumătatea drumului au găsit resturile mutilate și devorate ale doamnei Graves și a doi dintre copiii săi și pe Elizabeth Graves, de un an, plângând lângă trupul mamei sale. Unsprezece supraviețuitori s-au adunat în jurul focului, care din cauza căldurii se scufunda
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au devenit mult mai predispuși la infecții din cauza foamei, dar cei trei factori cei mai semnificativi pentru a decide supraviețuirea au fost vârsta, sexul și dimensiunea nucleului familiar din care făcea parte subiectul. Supraviețuitorii aveau în general șapte ani și jumătate mai puțin decât cei care au murit; copiii între șase și paisprezece ani au avut o rată de supraviețuire mult mai mare față de sugari și copiii sub șase ani, care au murit în proporție de 62,5%, sau adulții care
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
el judeca corect, fapt pentru care suedezii i-au jelit moartea. El a fost tatăl co-guvernatorilor Philip Halstensson al Suediei și Inge cel Tânăr al Suediei. Håkan cel Roșu a fost regele Suediei, guvernând pentru aproape un deceniu în prima jumătate a secolului al XI-lea. Se cunosc puține informații despre el și de cele mai multe ori sunt contradictorii. Nu se cunoaște nimic despre guvernarea să. În ciuda contradicțiilor dintre surse, poziția lui Håkan ca succesor al lui Stenkil în linia regilor suedezi
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
diametrul lor egal cu lungimea botului, de aceea, cosacul tânăr este numit de către pescari „cosac caraghios” (cu ochi mari, negri). Înotătoarea dorsală este scurtă și înaltă, așezată mult în urma înotătoarelor ventrale. Înotătoarea anală este foarte lungă și începe cam sub jumătatea înotătoarei dorsale, întinzându-se aproape până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
III-lea nu ar fi putut merge, probabil, atât de departe precum și-ar fi dorit. În plus, el este liderul de secol XVIII care, mai mult decât alți contemporani de-ai săi, anticipează trăsăturile îngrijorătoare ale politicii tipice primei jumătăți a secolului XX. Domnia sa a fost de rău augur și urma să se încheie brusc. În 1805, el s-a alăturat celei de-a Treia Coaliție împotriva lui Napoleon. Campania sa a mers prost și francezii au ocupat Pomerania suedeză
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
din Dorohoi, amplasat în Str. George Enescu nr. 81. Muzeul este organizat în casa tatălui compozitorului, Costache Enescu, casă în care George Enescu (1881 - 1955) a locuit nouă ani, și cuprinde 6 camere. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Colecția conține obiecte care au aparținut compozitorului: piese de mobilier (recompunând atmosfera de epocă), pian, viori, partituri, manuscrise (printre care și opera Oedip, și testamentul muzicianului), fotografii și fotocopii, scrisori originale, cărți, picturi, mulajele mâinilor
Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi () [Corola-website/Science/331322_a_332651]
-
anul 2009 după ample lucrări de consolidare și restaurare. Expoziția Muzeului de Artă, modestă ca număr de exponate datorită spațiului restrâns, cuprinde la parterul clădirii, artă veche românească, iar la etaj artă decorativă și pictură de șevalet începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei românești și sfârșind cu lucrări din perioada interbelică. Arta veche românească este reprezentată în general de pictura cu subiect religios - realizată pe diferite suporturi - ilustrată aici cu frescă din perioada brâncovenească
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
icoane sunt prezentate, ca o excepție și în același timp ca o evoluție firească a picturii religioase după contactul unor artiști cu mediul academic central-european, icoanele, de mici dimensiuni, realizate de Gheorghe Tattarescu în stil neoclasic, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (cca. 1863-1864) prin intermediul cărora se realizează o trecere subtilă de la pictura religioasă la cea de șevalet situată la etaj. Astfel, cu personajele miniaturale de influență occidentală, în interioare destul de sumar prezentate de Tattarescu, deschidem calea
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
Radu cel Mare, Neagoe Bararab, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, prin activitatea lor, constructivă, culturală, politică și militară, și-au legat pentru totdeauna numele de această urbe. După secolul fanariot, Târgoviște revine în istorie în prima jumătate a secolului al XIXlea, când va avea un rol direct sau indirect în toate marile evenimente: mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821, Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor de la 1856, domnia lui Alexandru Ioan Cuza fiind prima etapă în constituirea
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
Radu cel Mare, Neagoe Bararab, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, prin activitatea lor, constructivă, culturală, politică și militară, și-au legat pentru totdeauna numele de această urbe. După secolul fanariot, Târgoviște revine în istorie în prima jumătate a secolului al XIXlea, când va avea un rol direct sau indirect în toate marile evenimente: mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821, Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor de la 1856, domnia lui Alexandru Ioan Cuza fiind prima etapă în constituirea
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
concepte muzeotehnice ce permit abordări interactive în relația muzeu-public asigură integrarea edificiului în contemporaneitate. Completând sfera documentară oferită de celelalte muzee de profil din fosta capitală a Moldovei, expoziția cu caracter memorialistic reface ambientul unor încăperi specifice locuinței boierești de la jumătatea secolului al XIX-lea: holul, camera de primire, dormitorul, salonul doamnei, sufrageria și biroul. Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Napoleon al III-lea, mobilierul din lemn dorat
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
piese originale de epocă, cât și cu replici, machete și reconstituiri. Drumul spre modernitate al județului Vlașca s-a înscris în linia generală de reformare a Țărilor Române. Vlășcenii au avut prezențe remarcabile în principalele momente istorice din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Orașul Giurgiu și Muzeul său au acumulat și un patrimoniu artistic semnificativ. Giurgiu a jucat un rol important în timpul Primului Război Mondial, în urma distrugerilor suferite fiind decorat cu Crucea de Război franceză. SECȚIA DE ISTORIE MEMORIALĂ Printre
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
este un muzeu județean din Orăștie, amplasat în Piața Aurel Vlaicu nr. 1. Muzeul ființează într-un edificiu datând din prima jumătate a secolul al XX-lea și valorifică expozițional colecții de istorie: unelte, tezaure monetare, fotografii, albume, obiecte diferite, toate vorbind de istoria ținuturilor Munților Orăștiei; etnografie: unelte, instalații, ceramică, îmbrăcăminte, icoane pe lemn și sticlă, piese care ilustrează diverse obiceiuri
Muzeul de Etnografie și Artă Populară () [Corola-website/Science/331348_a_332677]
-
albume, obiecte diferite, toate vorbind de istoria ținuturilor Munților Orăștiei; etnografie: unelte, instalații, ceramică, îmbrăcăminte, icoane pe lemn și sticlă, piese care ilustrează diverse obiceiuri. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Muzeul ființează într-un edificiu datând din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Muzeul de Etnografie și Artă Populară () [Corola-website/Science/331348_a_332677]
-
reprezentând minereuri polimetalice, oxizi și hidroxizi de fier (hematit, magnetit, lemonit), precum și varietăți de cuarț (de la cuarțul de stâncă la macla japoneză). Cea mai recentă secție este intitulată „Computere” și ilustrează, în principal, evoluția acestora pe parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. în afară de secțiile care structurează circuitul expozițional permanent, patrimoniul muzeal include alte câteva colecții inedite, valorificate prin expoziții temporare, precum: mașini de calcul, mașini de scris, aparate de fotografiat, instrumente de meteorologie, precum și o platformă cu
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Școala de Arte și Meserii din Ploiești. Ceasurile tablou de proveniență austriacă și germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi - “Ceasul Potcovarului” și “Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi și englezi din secolele XVIII - XIX; Julien Le Roy, Antoine Lepin, Abraham Louis Breguet, Benjamin Barber, George și Edward Prior, s.a. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar marile firme producătoare de ceasuri în serie: Patek Philippe, Genève, Schaffhausen, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roskopf Patent, etc., Elveția dominând producția și comerțul european de ceasuri. Prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecționate, carcasele și cadranele
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
este un muzeu județean din Urlați, amplasat în Str. Orzoaia de Sus nr. 2. Conacul Bellu este monument de arhitectură, construit în stil arhitectonic vechi românesc, la jumătatea secolului al XIX-lea. A fost casa familiei baron Alexandru Bellu. În 1926 familia Bellu a donat Academiei Române întreg complexul de clădiri aflat la Urlați. În 1953 complexul a intrat în patrimoniul muzeal. Din 1954 a funcționat ca muzeu regional
Muzeul Conacul „Bellu” () [Corola-website/Science/331368_a_332697]
-
candelabre, sfeșnice, stampe japoneze și vasele orientale, statuetă de bronz Venus din Milo - copie, un cap de copil din lut, un cap de satir din plumb, o casetă de farmacie, precum și valoroase litografii realizate de Carol Popp de Szathmáry la jumătatea secolului al XIX-lea. Remarcabile sunt unele elemente arhitecturale precum: coloane și capiteluri, chenare de uși și ferestre sculptate în piatră din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Conacul Bellu este
Muzeul Conacul „Bellu” () [Corola-website/Science/331368_a_332697]