79,860 matches
-
gară. În speranța împiedicării instituirii controlului militar românesc în Transilvania, în această etapă guvernul ungar a făcut mai multe demersuri politice, diplomatice și militare. Receptând Proclamația emisă de Prezan, Primul Ministru maghiar a contestat într-o convorbire avută cu șeful Misiunii Militare Aliate la Budapesta, dreptul românilor de a ocupa Transilvania în limitele fixate de Convenția de la Belgrad, iar la 30 noiembrie 1918 a cerut prin intermediul aceluiași Fernand Vix, ca Arad, Oradea, Carei, Satu Mare, Alba Iulia, Aiud, Cluj, Baia Mare, Sighetu Marmației
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
caute o soluție mediată. Incertitudinile privind intențiile Conferinței de Pace de la Paris, precum și declarațiile sau măsurile - contradictorii din punctul de vedere ungar atât ale generalilor francezi, care s-au comportat ca niște regi la Belgrad și București, cât și ale Misiunii Antantei de la Budapesta, au crescut gradul de confuzie în rândul factorilor de decizie maghiari. În cursul lunii decembrie, în regiunile transilvănene vestice au început să-și facă apariția îngrijorarea și teama precum că linia de demarcație se va permanentiza și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pentru a înainta până la aliniamentul Baia-Mare - Dej - Cluj - Deva. Operațiunea de depășire a liniei de demarcație de către armata română a liniei de demarcație era deja pregătită la data de 15 decembrie, moment în care guvernul Ungariei i-a cerut șefului Misiuni aliate de la Budapesta explicații cu privire la intențiile trupelor române. Deși trecerea liniei ar fi fost neavenită - conform convenției de Armistițiu românii având voie să ocupe doar puncte strategice dincolo de respectiva linie, Consiliul Dirigent contrar avertismentului făcut de Vix lui Berthelot, a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
martie 1919, fără a i se recunoaște Republicii Sovietice Ungare un statut diplomatic obișnuit, în ședința celor patru șefi de guverne s-a decis trimiterea în capitala ungară a unui emisar cu împuterniciri atât militare, cât și diplomatice. În cadrul acestei misiuni, aflată sub auspiciile Conferinței de Pace și desfășurată între 4 și 5 aprilie 1919, generalul Jan Christian Smuts a venit la Budapesta cu o propunere către regimul Béla Kun privind o nouă linie de demarcație, aflată 25 de km mai
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
franceze li s-a cerut să evacueze Aradul și Seghedinul. În aceste condiții generalul Smuts a încetat convorbirile și a părăsit Budapesta. În cadrul politic și militar existent, considerentele care au sprijinit atitudinea beligerantă au prelevat astfel asupra unei politici conciliatorii. Misiunea generalului Jan Smuts a determinat în rândul românilor îngrijorare și nemulțumiri și a grăbit decizia statului român de a continua înaintarea trupelor, oprită la sfârșitul lunii ianuarie, spre vest. România, într-un context în care nu se împăcase cu separația
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
I de infanterie, pe 18 octombrie a fost adus în zonă un batalion din cadrul Regimentului 110 de infanterie al Diviziei a 28-a SUA. Soldații proaspăt sosiți au acoperit breșa dintre elementele înaintate ale Regimentului al 26-lea de infanterie. Misiunea de apărare a batalionului proaspăt sosit a fost modificată pe 19-20 octombrie din una defensivă în una de sprijin activ al asaltului. Pe 21 octombrie, soldații Regimentului al 26-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
drum în cercurile științifice și ținând o conferință la New York. El apare, de asemenea, în „The map of the sky” de Felix J. Palma. Reynolds a fost menționat în numeroase documente oficiale legate de hotărârile guvernului federal de finanțare a misiunilor de explorare: "On the Expediency of Fitting Out Vessels of the Navy for an Exploration of the Pacific Ocean and South Seas" (Washington: Gale's & Seaton, 1860): Din același volum cu același titlu, dar publicat în 1861: Alte colecții publicate
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
înaintat spre orașul Keren, în zona Bogos, care era acum sub controlul mahdiștilor. În septembrie 1885 Alula a ocupat Keren, iar după zece zile, s-a îndreptat spre Kufit, care era și el sub control mahdist. El era însoțit în misiunea sa de comandantul oficial al armatei etiopiene, Fitawrari Blatta Gabro. La Kufit s-a desfășurat o luptă grea în care etiopienii au izbutit sa-i învingă pe mahdiștii conduși de Osman Digna, dar cu prețul unor pierderi grele. În bătălie
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
de Ras Mikael din Wollo, pe Ras Makonnen Woldemikael, și călăreți oromo. Acestora li s-au alăturat și forțe sub conducerea lui Ras Sebhat și Dejazmach Hagos Tafari. Etiopienii au atacat pe italieni prin surprindere la Aduwa. Alula a primit misiunea de a veghea trecătoarea Gasgori și de a bloca sosirea de întăriri italiene dinspre Adi Quala. În bejenia lor din fața lui Ras Alula, ei au dat de armata împăratului. Alula a trimis împăratului și pe călăreții oromo ca întărire. Bătălia
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
pe la Polul Sud cu o autoșeniletă în 1958, Dijkstra a rămas încrezător în teoria sa: ""Teoria mea că pământul nu este o sferă ci un disc plat a fost afectată dar nu a fost răsturnată."" După ce, din 1968, au început misiunile spațiale Apollo și numeroase fotografii au fost publicate, Dijkstra a afirmat că: ""Trei astronauți au văzut lumea așa cum este ea dar ei trebuie să păstreze tăcerea în privința asta."" În cartea sa "Pledoarie pentru pământ plat" ("Pleidooi voor de platte aarde
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]
-
iar lansarea oficială a site-ului avut loc în data de 16 iunie 2008, evenimentul fiind găzduit de sala "Europa Christiana" a Palatului Patriarhiei din București. Ceremonia a fost deschisă printr-o slujba de "Te Deum" în prezența Patriarhului României. „Misiunea creștină înseamnă să aducem Duhul lui Hristos în lume, în fiecare casă, în fiecare instituție unde lucrăm, în fiecare loc de muncă, pe fiecare drum pe care ne deplasăm” a precizat la momentul respectiv Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române făcând referire
Agenția de știri BASILICA () [Corola-website/Science/336616_a_337945]
-
adopte o politică de turcificare. Talaat, care a participat la conferință, a fost un susținător de frunte al acestei schimbări de politică și a afirmat într-un discurs că: „nu poate fi vorba de egalitate până când nu vom izbuti în misiunea noastră de otomanizare a imperiului.” O astfel de decizie presupunea în cele din urmă asimilarea elementelor non-turcești din cadrul Imperiului și, dacă era necesar, realizarea acesteia prin forță. Ambasadorul britanic Gerard Lowther a concluzionat după conferință că: „comitetul a renunțat la
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
și pe cei britanici. Cele două servicii de informații au colaborat și au semnat „mandatul de condamnare la moarte” a lui Talaat. Informații privind descrierea fizică și locuințele sale au fost transmise agenților detașați în Germania. S-a decis că misiunea să fie executată de revoluționarii armeni. Talaat a fost asasinat cu un singur glonț pe 15 martie 1921 exact cum a ieșit din casa lui aflată în Hardenbergstrasse, Charlottenburg. Asasinul său era un membru al Federației Revoluționare Armene originar din
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Linz în 1636, unde a predat filozofia. Aici, el a intrat în serviciul lui Kurfürst Philipp Christoph von Sötern, arhiepiscopul de Trier și Speyer, care era ținut captiv de către împăratul Ferdinand al III-lea. Arhiepiscopul l-a trimis într-o misiune pentru a negocia cu Papa Urban al VIII-lea. Împăratul a considerat această activitate diplomatică ca o formă de spionaj și i-a interzis lui Schyrleus să mai revină în țară în 1641. În anii 1640 a fost profesor de
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
a implicat din nou în intrigile de la curte. Afecțiunea sa de trubadur pentru mai tânăra soție a lui Solomon al II-lea, Ana, născută Orbeliani, s-ar putea să fi fost motivul pentru care a fost trimis de rege în misiuni periculoase. Ultima sa misiune în Imperiul Rus era destinată să asigure protecția Rusiei pentru Regatul Imeriti în timpul Războiului Ruso-Turc (1787-1792). Timp de trei ani, el l-a însoțit pe feldmareșalul rus Potiomkin în campania împotriva Imperiului Otoman, dar a murit
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
în intrigile de la curte. Afecțiunea sa de trubadur pentru mai tânăra soție a lui Solomon al II-lea, Ana, născută Orbeliani, s-ar putea să fi fost motivul pentru care a fost trimis de rege în misiuni periculoase. Ultima sa misiune în Imperiul Rus era destinată să asigure protecția Rusiei pentru Regatul Imeriti în timpul Războiului Ruso-Turc (1787-1792). Timp de trei ani, el l-a însoțit pe feldmareșalul rus Potiomkin în campania împotriva Imperiului Otoman, dar a murit în mod neașteptat la
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
parașutări de amploare. Din acest motiv, americanii nu aveau suficiente avioane pentru transportarea și parașutarea diviziei într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute o singură misiune de parașutare pe zi, ceea ce însemna că întreaga divizi, inclusiv brigada independentă poloneză, puteau fi transportați în zona ordonată într-o perioadă de trei zile. În zona de parașutare existau doar puține suprafețe care să poată fi folosite pentru aterizarea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
defensive de la nord de oraș, dar elementele avansate ale parașutiștilor au fost respinse de linia de apărare a SS-ului și s-au retras în timpul nopții. La scurtă vreme după aterizarea celui de-al doilea val, au fost executate primele misiuni de parașutare a proviziilor pe terenul „L”. Deși parașutările proviziilor s-a făcut cu destul de multă precizie, doar o parte a lor a putut fi recuperată de britanici, dat fiind faptul că nu întreaga zonă de parașutare se afla sub
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germane i-au urmărit pe aliați în drumul peste calea ferată, iar un batalion SS a reușit să ajungă la Wolfheze, unde a fost însă decimat de un raid al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
unde a fost însă decimat de un raid al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru reaprovizionare, a fost tot timpul în mâinile germanilor, iar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane de transport participante la misiune au fost doborâte în zona orașului Arnhem. Doar 13% dintre proviziile parașutate au fost recuperate de parașutiștii britanci. La pod, după mai multe încercări nereușite, Frost a reușit în cele din urmă să ia legătura radio cu comandantul diviziei și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
taie căile de reaprovizionare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au reușit să își atingă scopul, deși asalturile de infanterie și bombardamentele neîntrerupte au slăbit continuu pozițiile defensive ale britanicilor. Îmbunătățirea condițiilor meteo a permis în sfârșit RAF să execute misiuni de luptă împotriva forțelor germane care încercuiau soldații aliați. Avioanele de vânătoare Hawker Typhoon și Republic P-47 Thunderbolt au mitraliat în timpul zilei pozițiile germane angajându-se și în mai multe dueluri aeriene cu piloții Luftwaffe. Avioanele de transport RAF
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
soldații aliați. Avioanele de vânătoare Hawker Typhoon și Republic P-47 Thunderbolt au mitraliat în timpul zilei pozițiile germane angajându-se și în mai multe dueluri aeriene cu piloții Luftwaffe. Avioanele de transport RAF au executat de pe aeroporturile din Anglia ultima misiune de reaprovizionare a britanicilor în după-amiaza zilei de sâmbătă, dar au pierdut opt avioane, fără ca proviziile care au ajuns la parașutiști să fie în cantități îndestulătoare. Au mai fost făcute în următoarele două zile unele eforturi de reaprovizionare a avioanelor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de asalt erau plasate mult prea departe spre vest, ceea ce a dus la încetinirea procesului de evacuare. Germanii au bombardat la rândul lor militarii aflați în retragere, ei crezând însă în mod greșit că este de fapt vorba de o misiune de reaprovizionare a trupelor avansate. La ora 05:00, traversarea râului a încetat, pentru că lumina dimineții permitea artileriștilor germani să lanseze atacuri mai precise asupra bărcilor. 2.163 de infanteriști, 160 de polonezi, 75 de soldați ai regimentului Dorset și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]