9,974 matches
-
continuat” protestul meu și În țară contra excesivei concentrări de putere, contra abuzurilor tot mai mari ale politicienilor. Păi, nu am făcut-o tocmai pentru că am simțit, pe pielea mea, cum se zice, golul ce se creează În jurul cuiva care Îndrăznește să se opună „drăguțului de Împărat”, indiferent din ce motive. E adevărat că, În primăvara lui ’77, Paul Goma a venit la mine și mi-a propus să semnăm Împreună o scrisoare de adeziune la Charta lui Havel. Am ezitat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
amăgit de aparentele „cedări” ale autocratului, care apoi nu făcea decât să „curețe terenul”, să-i Îndepărteze adică pe indezirabili, revenind apoi la atac! Cazul prim și poate cel mai ilustrativ a fost cel al lui A.E. Baconsky, care, „Îndrăznind să Întoarcă foaia” și radicalizându-se Într-un mod spectaculos, a creat din revista Steaua de la Cluj nu numai o foaie curajoasă, dar, cu adevărat, singura revistă literară a țării care, În plin obscurantism stalinist, publica și susținea texte după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pus În exergă la romanul meu Îngerul de gips, apărut În ’73 și care trebuia, Într-un fel, să mă reabiliteze În ochii multora care, intoxicați de zvonuri, credeau ba că sunt Încă „fugit”, ba că sunt „nebun”: „Cât adevăr Îndrăznește, cât adevăr suportă un spirit, aceasta a devenit pentru mine tot mai mult adevărata normă a valorii! Eroarea - credinței În ideal! - nu este prostia, eroarea este lașitatea!” De altfel, Încă din tinerețile mele, le „comunicam” prietenilor mei - noi, În tinerețe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a intra În ritualul acelor Întâlniri ideatice, care te formează și te susțin În anii grei, vitregi și lungi ai debutului În artă! - că fenomenul, actul creației se compune, grosso modo, din cel puțin două segmente și elemente: cât „Îndrăznești” - adică ceea ce se cheamă popular „inspirație”, „talent” sau „originalitate” - și cât „suporți” din ceea ce ai Îndrăznit; iar pentru acest „al doilea timp” am creat și un termen, cel de „platformă”, „a rezista pe platforma vârfului artei tale!”. Mai ales pentru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
grei, vitregi și lungi ai debutului În artă! - că fenomenul, actul creației se compune, grosso modo, din cel puțin două segmente și elemente: cât „Îndrăznești” - adică ceea ce se cheamă popular „inspirație”, „talent” sau „originalitate” - și cât „suporți” din ceea ce ai Îndrăznit; iar pentru acest „al doilea timp” am creat și un termen, cel de „platformă”, „a rezista pe platforma vârfului artei tale!”. Mai ales pentru „fibra latină”, adăugam eu, care se bucură de marile atuuri ale Îndrăznelii creatoare, ale unei originalități
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
după pregătire și eficiențăă la faptul că „șeful” se pregătește, poate după modelul nord-coreean, să concentreze În mâinile sale toată puterea! E adevărat că, se pare, a existat un „tovarăș”, Înalt În funcție, secretar c.c. cu tineretul, care a Îndrăznit să nu fie de acord În vara lui ’71 cu „noile directive” - Ion Iliescu; el a fost Însă iute alungat din scaun, trimis ca al doilea secretar la Timișoara. Dar nici În jurul lui și nici În jurul lui Mizil nu s-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apărute după revoluție (În tânăra Editură Fundația Culturală Ideea Europeană, editură căreia i-am Încredințat și eu cartea mea Fr. Nietzsche - Maxime comentateă, vorbind tocmai despre acuza care se aduce textelor lui Nietzsche de a nu forma un sistem, am Îndrăznit a combate această afirmație; recunoscând că nu putem vorbi de un sistem În sensul clasic al cuvântului, așa cum au propus cei care s-au Înscris mai ales În marea școală kantiană, o viziune totală asupra omului și a lumii, structurată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
câtorva teme ce se repetă, obsesive, cum le spun, și care sunt apte de a propune o viziune nouă, amplă și reală asupra zonei la care se aplică; În speță, asupra omului, a lumii sale, a naturiiă, atunci putem să Îndrăznim să o facem și În cazul „eseurilor” lui Cioran. Avem și aici, dacă nu un sistem perfect structurat și finit, oricum o tendință puternică, obsesivă, spre o viziune unică, originală, folosind câteva teme recurente până la directa obsesivitate, semn al unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dureroasă azi, noi, cei care nu ne „mulțumim” doar de a crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea firesc!... Cioran, În ’76, când l-am cunoscut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne-am opus Într-un fel sau altul, direct sau esopic, printr-o tăcere demonstrativă sau chiar prin anumite „Împotriviri” la unele măsuri discreționare ale puterii - după anii ’60, se’nțelege! De ce... nu am mers mai departe? De ce nu am Îndrăznit mai mult? Simplu... oarecum: nu eram uniți! Nu eram uniți, nu aveam acest „reflex” În fața unui dușman care venea din exterior, dar și din interior; dar... suntem noi uniți astăzi?... Și azi, cultura, știința, artele, literatura, poate chiar națiunea, se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iulie”, acesta m-a refuzat, declarând că mă publică dacă textul meu apare Înainte În țară!... Deci, Ionescu, poate pentru „simplul motiv” de a nu fi „de stânga”, era ocolit de unii purtători de opinie ai capitalei Franței; sau pentru că Îndrăznea să vadă mai limpede ce se ascundea În spatele propagandei sovietice, maoiste sau trotskyste... (În acei ani, Partidul Comunist Francez, perfect Înfeudat Rușilor, recolta la alegeri peste 20% din voturi!Ă Pe fiica marelui dramaturg, Marie-France, o cunoscusem cu câțiva ani
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și muncitori! Asta după ce același Andrjeievsky reușise acele „cenacluri la domiciliu” care sabotau și limitau cenzura partinică literară, tipuri de cenacluri neoficiale, cum Îi Îndemnasem și eu pe prietenii Nicolae Manolescu și, apoi, după câțiva ani, Liiceanu și Pleșu, să Îndrăznească!... Am regretat apoi, În anii când locuiam la Paris, nu departe de locuința sa, tot În al șaselea arondisment, răceala lui Ionescu și a grupului care-l Înconjura și care s-au erijat peste noapte În fanatici apărători ai literaturii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
da, am avut noroc, În cele din urmă, că această „asiatizare” decisă, „mesianică”, a ultimului dictator român s-a petrecut târziu, cam cu un deceniu Înaintea surpării Bisericii moscovite. Pe care, În ultimii ani, În hybris-ul său, el Însuși Îndrăznea s-o conteste În calitatea ei de far ideologic al imperiului sovietic. O târzie imitație a grotescului Enver-Hodja, tiranul Albaniei, care a Împins primitiva și grotesca aplicare a marxism-leninismului până la a interzice botezarea copiilor după numele sfinților din calendar! Kim
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cele din urmă „străinul” a devenit, grotesc și paradoxal, chiar omul sovietic, Însuși Șeful statului sovietic! Dar „străinul”, Într-o interpretare mai ascunsă, subtilă, Însă destul de apăsată și de răspândită, era „intelectualul”, ca și cel care, indiferent de nivelul cultural, „Îndrăznea” să depășească media groasă, joasă, primară, a massei, cel care avea curajul sau „inconștiența” de a se face remarcat, de a-și pune În valoare unele calități profesionale sau morale. Asupra acestuia erau asmuțite acele instincte primare ce vegetează În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bucurii, satisfacții plenare, explozive, care apar multora ca o „justiție divină”, instaurând o altă ordine, În sfârșit, mai adecvată omului și aspirațiilor sale, omului care trăiește de secole pe un teritoriu disputat mereu de „străini”, ale acelui individ care nu Îndrăznea sau nu era capabil Încă să aibe o conștiință de sine, de propria-i demnitate, cu atât mai puțin de aparținător al unei colectivități de origine veche și aptă de a ridica pretenții egale cu cele ale stăpânilor zilei. Ideea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
continua să-l iubească în taină. Căci asta este logica lucrurilor în mentalitatea varvarienilor a fi ridicol, dacă te căsătorești din dragoste și nu din interes. Pentru varvarieni delictul celor doi Dimitrie și Cora consta tocmai în faptul că au îndrăznit să se iubească altfel, nu ca ei. "Îi somăm să se iubească în văzul tuturor, să terfelească sanctitatea cuplului familial...", le-o va cere în mod categoric Rebega, mai și adăugând că "orice îngăduință va fi spre ruina Varvarei". La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu chiar, când tehnica versificației este atât de evoluată azi încât nimic, parcă, din ceea ce știam cândva că este frumos nu mai rezistă unui examen critic oricât de generos? Și, tot căutând elemente pe care să-mi sprijin impresia (nu îndrăznesc să zic convingerea) că niciodată poezia cu rimă și măsură nu va pieri, am descoperit, la un moment dat, un volum semnat de Cezar Ivănescu (pe care încă nu-l deosebeam de Mircea Ivănescu) Rod se numea de unde am reținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
opera: "Vulgaritatea, chiar și în artă, n-are dreptul la libertate. / Cine doboară adevărul, va fi sufocat de adevăruri. / Tot citind literatură proastă, riști să scrii la fel de prost. / Există tirani, vrea să spună Lamparia, deopotrivă în politică și în artă". Îndrăznim să facem o structurare a fragmentelor. În general, aforismele lui Codreanu dispun de o simetrie perfectă. Fiecare dintre ele conțin două elemente dihotomice. Partea pozitivă, în corelație cu cea negativă. Mai sus am scos în evidență câteva dintre cugetările care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degrabă un poet al neoclasicismului folcloric, bazat pe vorbirea fundamentală (bacoviană), pe estetica tăcerii, a strigătului și a marilor dureri sau marilor bucurii simple tăcute, a intercondiționării tăcerii și muzicii, a dialogismului și esențializarea de felul celeia din catrina populară: "Îndrăznesc să spun că, dacă n-ar fi intrat în deriziune sintagma de poet național, Grigore Vieru ar avea cel mai mare drept să pretindă acest privilegiu, pentru toată aria românismului actual și între toți poeții aflați în viață. Nu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Acest poet care sub forța unei mari modestii nu se socotește genial, nici măcar poet mare, ar merita să primească o pecete valorică superlativă. Argumentul lui Theodor Codreanu "acoperă" și trece dincolo de sfera esteticului, în planul mai larg al permanențelor inefabile: "Îndrăznesc să spun că, dacă n-ar fi intrat în deriziune sintagma de poet național, Grigore Vieru ar avea cel mai mare drept să pretindă acest privilegiu, pentru toată aria românismului actual și între toți poeții aflați în viață. Nu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
materia cuprinsă în primele două volum din Labirintul numerelor a reprezentat ceea ce se cheamă literatură de sertar. Într-o discuție pe care am avut-o cu autorul la vremea când se pregăteau volumele pentru editare l-am întrebat cum de îndrăznea să trăiască în casă cu manuscrise ce cuprindeau observații tăioase la adresa regimului comunisto-ceaușist, Th. Codreanu mi-a răspuns că le păstra " stăpânit de multă frică și suspiciune", mai ales că Sandu Tzigara-Samurcaș, disidentul poet de la București, primul, după Eminescu, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despre posibilitatea dispariției românilor din istorie nu mai ține de scenarii catastrofice, de disperări existențiale, ci de evidență. Oamenii lucizi, atâția câți se mai află, iar Theodor Codreanu este unul dintre ei, se văd puși la zidul morții civice dacă îndrăznesc să ia o poziție, fie și una firavă, împotriva unui adevărat genocid cultural, social și economic la care românii sunt supuși după ieșirea din zodiac a ciumei roșii a bolșevismului. Ne-am trezit, după 1989, calificați în toate modurile posibile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însă, dincolo de aura meditativ-reflexivă, poezia lui Victor Teleucă se remarcă printr-un evident caracter de introvertire romantică. Cu anii, "transa interogativă" se accentuează, poetul rămânând afectiv mereu același, adică "nici bonom dar nici încrâncenat" (Adrian Dinu Rachieru), realizând însă, odată cu, îndrăznesc să spun, fericita plecare din funcția de redactor, un "triplu salt", dar cu totul în alt sens decât cel etic-existențial pe care îl anunța într-un poem mai vechi. Tăcerea editorială de cincisprezece ani care a urmat, consideră și cercetătorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca după cum penița stiloului merge pe hârtie și se apropie pe negândite de sfârșitul scrisorii ca să mă oblige să-i pun punct, tot așa și timpul să treacă repede și să vină ziua când să fim iarăși aproape. Nici nu îndrăznesc să-ți spun cât mai e până la acea fericită zi când să te știu lângă mine, când toată lumea din jurul meu să-mi pară mai bună, mai înțelegătoare și viața mai frumoasă! Ce tinerețe necăjită mai avem și noi! Cele mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Era subdirectorul Școlii Normale, profesorul de istorie Constantin Iacomi. Suntem aduși cu toate bagajele în școală. Mi se reproșează că nu i-am cerut sprijinul să mă favorizeze pe motiv că eram cel mai bun elev la istorie. Cum să îndrăznesc? A mers cu noi până am pus totul la locul cuvenit, a venit apoi în clasă supraveghind aranjarea cărților în pupitrul meu de școlar și ne-a dat în seama unui elev din ultima clasă care ne-a dus la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]