8,755 matches
-
Iakov Iurovski. Potrivit unui martor al crimei, familiei i s-a spus să se îmbrace în miez de noapte deoarece vor fi mutați. Scheletele tuturor membrilor familiei Romanov, cu excepția Mariei și a lui Alexei, au fost descoperite în 1991 și îngropate în necropola Catedralei Sf. Petru și Pavel din Sankt Petersburg, în 1998. La 29 iulie 2007, în apropiere de orașul Ekaterinburg, au fost descoperite rămășițele a două cadavre: un băiat și o fată. În iulie 2008, testele ADN efectuate de
Țareviciul Alexei al Rusiei () [Corola-website/Science/317972_a_319301]
-
Gheorghe" - Lozonschi. În decursul timpului, unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii. În anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Pe peretele nordic al pridvorului
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
topor. Cand plantau cartofii, incașii puneau câte un pește în cuibul de cartof pentru a îngrașă pământurile sărace din podișuri. În același fel bărbații se luptau între ei (uneori până la moarte) cu armele până se râneau și sângele curs îl îngropau împreună cu cartofii de sămânță. Recoltarea cartofului se făcea de obicei de către femei, iar transportul la locurile de uscare sau de păstrare se făcea cu spinarea. E. Roze, în 1898, scria despre o sărbătoarea a locuitorilor din Kol'ao care a
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
Rinului, luând parte în bătălia de la Biberach (1800). Pus comandant general al armatei italiene (1803), Laclos a murit după scurt timp în fosta mănăstire a Sf. Francisc de Assisi, la Taranto, cel mai probabil de dizenterie sau malarie. A fost îngropat într-un fort care încă îi poartă numele ("Forțe de Laclos"), din Isola di Sân Paolo (Monte Isola). Ca urmare a reinstaurării casei de Bourbon în sudul Italiei, mormântul lui Laclos a fost distrus; se crede că oasele acestuia au
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
piatră memorială. Ridicat în 1973, situl a fost ales pe baza teoriei lui Williams. Biserica St James din Dadlington este singura structură din zonă asociată în mod cert cu bătălia de la Bosworth Field; trupurile celor uciși în luptă au fost îngropate acolo.
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
posibil ca locul în sine să aibă puteri speciale. Dar platforma a fost acolo înainte de templul roman, și e posibil să fi avut scopul ca bază de aterizare pentru extratereștrii veniți pe Pământ. Ca dovadă, există pietre megalitice gigantice megalitice îngropate în fundație, fiecare cântărind între 800 și 1.200 de tone, care sunt montate perfect împreună. Cum au ajuns pietrele grele să fie puse acolo? Cum au fost transportate în acel loc, unele pietre fiind atât de mari încât nici
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
periculoasă pe timp de iarnă. În 1823, on articol din "The Bristol Mirror" scria despre ea: Riscul meseriei sale a fost cel mai evident în octombrie 1833, când a scăpat cu viață dintr-o alunecare de teren care l-a îngropat de viu pe terrierul ei alb-negru, Tray, însoțitorul ei constant în expedițiile de strâns fosile. Ea îi scria unei prietene, Charlotte Murchison, în luna noiembrie a acelui an: „Poate vei râde când îți voi spune că moartea bătrânului și credinciosului
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
a trebuit să-și dobândească pâinea de zi cu zi prin munca brațelor sale, și totuși a contribuit cu mult prin propriul său talent și prin neobositele căutări la cunoașterea de către noi a , și a altor forme de viață organică îngropate în apropiere de Lyme Regis ..." Charles Dickens a scris și el un articol despre viața ei în februarie 1865 în revista sa literară "" în care a pus accent pe dificultățile pe care le-a depășit ea, în special pe scepticismul
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
decembrie 1659, apărătorii cetății (corpul de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg și nobilimea care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay) a demolat biserica pentru a nu fi folosită de asediatori ca punct de atac. Crucifixul a fost îngropat în mormane de moloz și noroi timp de 24 ani. În anul 1683, după înfrângerea turcilor în Asediul Vienei de către oștile creștine conduse de regele polonez Ioan al III-lea Sobieski, Consiliul orășenesc condus de primarul Johann Haupt a hotărât
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
nunață mai deschisă. Pentru a ajunge la stadiul de adult este nevoie de patru stagii de nimfă consecutive, iar cuibul se părăsește abia după prima năparlire. Femela urechelniței comune depune un set de 50 de ouă într-un cuib subteran (îngropată la 5mm sub suprafața pământului) toamna, apoi intră în hibernare. Din când în când se ocupă cu îngrijirea ouălelor, pe care le mișcă și le curăță de ciuperci parazite. Primăvara așază ouălele într-un singur strat, asistănd nimfele la ieșirea
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
turnul bisericii statuia Sfântului Nepomuk. Cum populația de confesiune evanghelică a orașului nu lua în seamă acest sfânt, ba chiar îl ridiculiza, statuia a fost așezată pe podul din fața Porții Ocnei. Când vechea poartă s-a dărâmat, sfântul a fost îngropat sub ruinele ei. Generalul comandant contele Franz Wallis a ordonat atunci așezarea statuii în Piața Mare."" După amplasarea statuii, sibienii de confesiune luterană au încercat, în repetate rânduri, să deterioreze statuia. Pentru a o proteja de vandali, autoritățile au instalat
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
încoronată, mama celor doi, Wulfthryth a fost numită regină. Când Alfred a murit, vărul lui Eduard, Æthelwold, fiul regelui Æthelred de Wessex, crescuse până la revendicarea tronului și începuse o revoltă. El a confiscat Wimborne din Dorset, unde tatăl său fusese îngropat, cât și Christchurch (atunci în Hampshire iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut de gând să atace Wimborne, Æthelwold a așteptat
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
noi episcopii la Ramsbury și Sonning, Țara Galilor și Crediton. În ciuda acestui fapt, există puține indicii că Eduard a fost o persoană religioasă. A murit conducând o armată împotriva unei revolte Galeze-Merciane, la 17 iulie 924, la Farndon-La-Dee, și a fost îngropat la Winchester, Hampshire. Eduard a avut patru frați, inclusiv Æthelflæd, Lady de Mercia și Ælfthryth, Contesa de Flandra. Regele Eduard a avut aproximativ 14 copii din trei căsătorii (sau potrivit unor surse, dintr-o relație extraconjugală și două căsătorii). Eduard
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
că fusese trimisă de Dumnezeu ca să-i ajute pe bolnavi. Dunworthy, care vizitase înainte un alt sat devastat de ciumă, o convingă că preotul avusese dreptate: în alte locuri, bolnavii fuseseră părăsiți și muriseră în chinuri groaznice, fără a fi îngropați ulterior - situație complet diferită de cea a sătenilor ajutați de Kivrin. Alături de tânărul Colin, nepotul unei prietene bune a lui Dunworthy care se strecurase fără permisiune în trecut pentru a-l ajuta în căutarea sa, cei doi revin în prezentul
Cartea Judecății de Apoi () [Corola-website/Science/323940_a_325269]
-
gigantice, porturi sau platforme pe care se aflau cu mii de ani în urmă temple și bastioane. Lângă Bimini s-a găsit în apă un trunchi de piramidă cu dimensiunile bazei mici de 54 X 42 m, jumătatea inferioară fiind îngropată în nisip, în apropiere aflându-se un drum lat de 4 m și câteva coloane răsturnate. J. Manson Valentine afirmă că "aceste structuri gigantice, [...]la fel ca și desenele de la Nazca sau construcțiile de la Glastonbury Circle (30 m circumferința)[...] pot
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
a populației barbare de la gurile Dunării. Fiind creștin, episcopul Țiț a fost denunțat armatei împăratului Liciniu, fiind prins de soldații acestuia, chinuit și înecat în Marea Neagră, rămășițele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii săi și de alți creștini și îngropate în Cetatea Tomisului. Bisericile creștine îl comemorează în ziua de 3 ianuarie. Gordian i-a urmat lui Țiț în scaunul episcopal al Tomisului, continuând cu o și mai mare râvna eforturile acestuia de creștinare a daco-romanilor din Dacia Pontica. Văzând
Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului () [Corola-website/Science/319408_a_320737]
-
au fost descărcate cadavrele din tren și așezate pe marginea șinelor, iar a doua zi au fost aduși evreii supraviețuitori pentru a-i încărca pe morți în căruțe și a-i duce la cimitirul evreiesc din localitate unde au fost îngropați în gropi comune.
Gara Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/319435_a_320764]
-
că Jack se așteptase la așa ceva, și ca atare ascunsese mai multe săbii false primprejur. În timp ce pe Aku îl apucă disperarea încercând toate săbiile pe care slujitorii scheletici i le găsiseră, Jack se îndreaptă calm către sabia adevărată, care era îngropată în nisip. Când o dezvelește cu piciorul, are loc un moment de sfidare, după care Jack atacă: apucă sabia din rostogolire și aruncă teaca într-o coloană de piatră, de unde ricoșează spre Aku. Aku se ferește de teacă, dar între
Jack contra lui Aku () [Corola-website/Science/319457_a_320786]
-
se află înăuntru cu mama ei.Dar defapt cea care moare în incendiu este Marcia,iubita lui Fabian.Temandu-se pentru viața Anei,doamna Graciela decide să o ajute să se ascundă și o trimite la New York,în timp ce Marcia este îngropată cu numele Ana Escudero.Pentru toată lumea Ana este moartă. În tot acest timp Gustavo nu a putut să nu se gândească la fața pe care a cunsocut-o în ziua auditiilor.Gustavo este un tânăr bogat și studiază actoria împotriva voinței
Las dos caras de Ana () [Corola-website/Science/319472_a_320801]
-
din inițiativa Augustei, inclusiv Societatea Germană pentru Chirurgie. Războiul austro-prusac s-a terminat în 1866 însă patru ani mai târziu, a izbucnit Războiul franco-prusac iar Augusta a continuat să-l considere responsabil și pentru acest război pe Bismarck. Augusta a îngropat diferendele cu Bismarck numai în ultimii ei ani, cum părea că acesta este singurul care îl suportă pe iubitul ei nepot, Wilhelm.
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
nume Marga Boodts care a susținut că este Marea Ducesă Olga, cererea ei n-a fost luată în serios. Istoricii cred că Olga a fost asasinată împreună cu familia ei la Ekaterinburg. Rămășițele ei au fost identificate prin testul ADN și îngropate în timpul unei ceremonii funerare în 1998 la Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg, alături de cele ale părinților și a două dintre surori. Frații Olgăi erau Marea Ducesă Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei al Rusiei. Titlul rus al
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
său Michael au fost chemați de către Samuel Carlisi la o întâlnire la o cabană de vânătoare deținută de fostul șef mafiot al lui Spilotro, Joey Aiuppa. Rapoartele originale susțin că acolo cei doi au fost bătuți cu bestialitate fiind apoi îngropați de vii într-un lan de porumb în Enos, Indiana. Spilotro ar fi fost ucis deoarece de când acesta preluase controlul asupra operațiuniilor din Vegas, lucrurile se înrăutățiseră considerabil pentru Familie.
Anthony Spilotro () [Corola-website/Science/318943_a_320272]
-
cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
fost exhumate și arse în public pe rug ca eretic. Gyllenstierna a fost declarată trădătoare și rebelă, și, ca atare, regele Christian a chemat-o și i-a cerut public să aleagă: ce preferă, să fie arsă pe rug sau îngropată de vie? Confruntată cu această alegere, i-a fost imposibil să răspundă și a leșinat de groază. Apoi Christian a fost sfătuit să-i cruțe viața. Pentru a-și salva viața, ea a cedat o mare parte din proprietatea ei
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
de dezbinare, de sălbaticul împărat Ch'in (221-209 î.Hr.). Reputația lui de grandoman, aproape alienat, a fost confirmată de descoperirile arheologice din 1974 care au adus la lumină o mică armată cu ostași din teracotă (ceramică mată), în dimensiune naturală, îngropată alături de împărat și care trebuia să-l apere în viața de apoi. În timpul dinastiei Han (209-270 d.Hr.), China era un vast imperiu, cu o societate foarte sofisticată. Confucianismul, un sistem filosofic etic care propovăduia moderația și responsabilitatea față de familie
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]