9,824 matches
-
și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grazie. Îi luă mâna și îi sărută vârfurile degetelor. Oricine altcineva ar fi încercat acest gest ar fi părut demodat și exagerat. Nu și Rocco însă - venind din partea lui, gestul era natural. — Există un minibar și în camera mea, îi șopti ea ușor. —Perfetto. Luară ascensorul spre etajul cinci. Rochia turcoaz i-o desfăcu înainte chiar să închidă ușa dormitorului. Rocco plecă la ora unu dimineața. Ea îl sărută pe amândoi obrajii și apoi pe buze, și el o rugă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
știu. E un vis frumos. —E doar un vis, zise ea. Viitorul meu e cu InvestorCorp și sunt mulțumită de postul meu în compania asta. — Serios? spuse el ridicând din sprânceană. Darcey se încruntă văzându-l cum se îndepărta și șoptea ceva unui coleg. Ea se întoarse în cealaltă direcție. Era tot de treabă și o încuraja. Dar, o fulgeră un gând, dacă încurajările astea erau doar de fațadă? Dacă o ura de fapt? Dacă urmărea s-o umilească într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se vadă. E bine, își spuse închizând computerul. N-am sfeclit-o cu nimic. Știu sigur că nu. Deschise sertarul de la birou. Răspunsurile la invitații erau legate într-un pachețel ordonat. Se uită din nou peste ele. În câteva săptămâni, șopti ea. În câteva săptămâni avea să se întâlnească cu oameni pe care nu-i mai văzuse de ani de zile. Totul păruse minunat la începutul pregătirilor pentru nuntă. Dar acum începea să se întrebe dacă într-adevăr avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă refer la o altfel de distracție, zise el. Vreau să-ți amintești că te-ai lăsat dusă de val azi. Că nu ai ținut totul în frâu și tot a ieșit bine și te-ai simțit minunat. —Vino-ncoace, șopti ea. Îți arăt io ție cine ține lucrurile în frâu și cine se simte minunat. Aidan râse, o luă în brațe și o așeză pe pat. Dar ea adormise deja. A doua zi dimineață, capul o durea îngrozitor, iar respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ennco pentru o săptămână sau două, ca să ne familiarizăm din nou cu țara noastră. Încă o dată vă mulțumesc. În sănătatea voastră, prieteni dragi! Ridică paharul. Rosa o înghionti pe Darcey, care se încrunta privindu-l pe Aidan. —E un toast, șopti ea printre dinți. Darcey clipi și ridică și ea paharul. Sorbi șampania, care era foarte bine răcită și avea un gust minunat. Evident, Nieve servea șampanie excelentă. Însă era încruntată când puse paharul pe fața de masă albă de damasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dus...gol, la-ntors...binișor Că mangalul e...foarte...ușor, Dar într-o zi, ,,cineva" l-a pus ca să facă, Un trap maiestuos -asa...ca-ntr o...joacă Și-a reușit peste măsură! Tot ,,cineva"-pe care-l știți i-a șoptit: ,, Fii atent, ești bun de trăsură!” Calul matur a rămas ca trăsnit, Și între realitate și...vis, Tot ,,sfătuit" a admis, Că-i bun și chiar indicat, De-a fi în rang ridicat! A doua zi voios, curat Și excelent
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în pericol o lume condamnată. Am venit pe pământ Numai pentru un timp, o prietenul meu! Trebuie să părăsim frumoasele cântece, Trebuie să părăsim și florile, vai! De aceea sunt trist. Trebuie să părăsim frumoasele cântece Și florile de asemenea șoptește un cântec unde de pe statui picură sângele. Acum toți acești zei sunt morți. Le-au supraviețuit doar statuile. Căci dacă există ceva care durează pe lumea aceasta, e melancolia trecerii noastre. castelul Mă trezesc devreme, în zorii cenușii ai unui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
forța, cei înșelați și escrocii, cei mințiți și profitorii, deținuții și paznicii lor, împărații și supușii... Acest ultim și implacabil judecător n-a cruțat pe nimeni. A venit o clipă când moartea s-a așezat în spatele călăului și i-a șoptit la ureche: "acum e rândul tău". A venit o clipă când s-a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cei care, sublimi-imbecili, își legănau fetele în întunericul plin de lumini colorate al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
toaletă. Numai când se mișcă devine vizibil, și atunci doar prin luciri și accente: textura aspră a părului, un ochi cu o privire perversă, un obraz adipos... Băiatul străin se ridică, vine spre mine, mă ia după umăr și-mi șoptește ceva la ureche. Mă smulg țipând fără zgomot, în timp ce sora mea, ridicată și ea în picioare, privește totul neliniștită, cu mâinile pe lângă corp și gurița întredeschisă. Ies în fugă pe ușă, pe când celălalt întinde mâinile după mine implorator 39 , pâlpâind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv și dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai eficientă era comanda: "Saltă capul, să-ți iau perna!", la care aproape toți reacționau automat, așa că Lulu își făcuse un 48 morman de perne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
asfaltat abia se zăreau, confundîndu-se cu propriile lor umbre. Puștii din ciclul inferior se fugăreau, se apucau de gât, se tăvăleau pe iarba de la marginea terenului, țipând cu vocile lor pițigăiate. Fetițele se țineau deoparte, îmbrăcate frumos și bine-bine pieptănate, șoptindu-și mereu câte ceva la ureche și râzând. îmi plăceau atât de mult fetițele astea de nouă sau zece ani, grațioase ca desenate cu penița, imitând domnișoarele mari în conversații "serioase" sau, dimpotrivă, sclifosindu-se și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ales cu multe râsete din asistență, stătea pe un 136 scaun în mijloc privind în gol, pe când fiecare candidată-n parte se străduia să-l emoționeze. Au dansat din șolduri în fața lui, i s-au așezat în poală, i-au șoptit la ureche, i-au scos ochelarii și-au încercat să-l sărute, dar tipul s-a ținut tare până la capăt. In fine, le-au trimis să se-mbrace cu cât mai multe țoale unele peste altele, încît arătau ca niște
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus la sacou și cravată. Era probabil nesfârșit de comic totul, toți cei din jur se țineau cu mâinile de burtă de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
găsită din nou! Am rămas așa multă vreme, lipiți unul de altul, inundați de lumina tandră a minții. Din colțul lui, un al treilea înainta, aproape fără trăsături, de parcă ar fi avut peste față un ciorap de damă, și-mi șopti la ureche acele cuvinte pe care n-o să le mai uit niciodată. Drama hidoasă a vieții mele. Copilul monstruos, ihtifalic, din centrul trecutului meu, Rana împinsă deodată la locul ei real, cu zece ani înainte de Lulu! Acele câteva vorbe însoțite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
salutul meu, și eu îl înțeleg prea bine, Aida iese pe ușa dormitorului de băieți, lăsând în urma ei același neîndurător parfum și-un suflet de copil neobișnuit încă cu imperiul simțurilor, de parcă eu aș fi?! E îndrăgostit de tine! îi șoptesc aproape de urechea ei fierbinte, Cine?! uimită?! Rareș?! acesta e numele copilului, Da! N-ai cum să înțelegi, Theo, Și eu m-aș fi îndrăgostit în locul lui, să fiu oare gelos pe un copil de doisprezece ani?! Taci! Tu nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea faima că dezlega descântecele făcute copiilor, mama a vrut să încerce totul ca să mă liniștească, și vrăjitoarea mi-a spus un descântec la ureche, eram prea mic ca să-l mai țin minte, nici mama nu știe ce mi-a șoptit vrăjitoarea, dar n-am mai plâns de atunci și am început să dorm ca și copiii, uneori mai cad numai așa într-un somn, ca și când, îl completez eu în gând, n-ar mai fi dormit de câțiva ani, Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumii, vreau să te văd întreagă, ca și cum până acum m-ai fi văzut doar, inima mea răspândită prin tot trupul pregătindu-ți drum, pentru întâia oară capăt acces la cealaltă lume, până acum atât de străină mie, ți-aud glasul șoptit la urechea mea fierbinte, recunoscându-mă, mi-aud buzele atât de încet rostind numele tău, încât nu mai știu dacă, și mâna ta fierbinte și rece se strecoară vie pe sub bluza mea, descheindu-mă, izbutind fără gesturi să mă lepezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca orice măsură ca orice, hai vino! Îmi șoptești tu tainic, parcurge-mă ca pe un loc necunoscut pe care, dar degetele mele pecetluiesc buzele tale, vin! În biserică, între zidurile mănăstirii, dincolo, spațiul deschis al dealurilor înverzite blând, vrei să parcurgem întâi pictura exterioară, călugărița care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale nu găsesc niciunde în sufletul meu dezlegare, Sunt tot murdar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mă! Nu înainte, lasă-ți inima să vorbească întâi, ascultă-i, un nou val de tuse îi înăbușă pieptul, lasă-ți inima, și tusea îl îneacă, abia mai poate vorbi, lasă-ți inima să vorbească, îi sărut mâna osoasă și șoptesc în întâmpinarea lacrimilor, Tată! și mâna lui tremurată urcă iarăși spre creștetul capului meu binecuvântându-mă, Fiul meu! ultimele lui cuvinte ajunse la mine, e timpul să ies, rămâne cu fratele Nicolae, care se pregătește să-i citească rugăciunea, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo! Fii cuminte! Răule! Am să-mi strig copiii în ajutor! El râde cu privirea opacă rătăcind fără nici un punct de sprijin, apoi se ridică amândoi, mai întâi Corina și ea îl ajută și pe el, N-aud ce-i șoptește el la ureche, vine la mine numai răspunsul ei, Ai s-o întâlnești mâine! Oare mă mai vrea?! După cum m-am purtat cu ea acum două veri, a venit la mine la mănăstire, fiindcă îi era dor de mine, Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
viața mea care mi-a șters la douăzeci și unu de ani lacrimile, până la această vârstă mâini de femeie n-au mai ajuns pe obrazul meu, poate cândva demult Învățătoarea mă mângâia fără să mă atingă, Vii mâine cu noi? Nu știu, șoptesc eu încă printre lacrimi, în cameră intră Alex, cel al cărui calm măsurat, profit de privirea lui spre Corina ca să-mi șterg cu dosul palmei fața încă udă și-mi trag pe nas mucii apoși, necurși, din lipsă de batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
destul de mare de la o familie de americani bogați, încântat mă plimbă prin toate camerele, are o terasă și o grădină cum eu văzusem numai prin filmele americane, mă duce să vedem și copilul, Sabina stă toată ziua cu el îmi șoptește Boris, Abia are 20 de ani Sabina, educată la o școală particulară de fete în Sicilia, în buna tradiție a familiilor din Sud care pregătește fetele să devină soții, intimidată de mine, dar și de Boris, trăsăturile aspre ale feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]