8,731 matches
-
cumpărat și ultimele concesiuni. Ciudat cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar, sosea infracționalitatea În Residencia Costasol. După cîțiva ani de liniște, somnul fără capăt al țărmului Însorit urma să fie tulburat. Număram balcoanele silențioase care dădeau spre piață, așteptînd primele semne de viață ale dimineții. Era ora zece, dar abia dacă se mișca un singur locuitor, deși primele licăriri ale programelor de televiziune matinale Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Fusese nerăbdător să-mi spună ce-avea de spus, Însă acum simțeam că nu-i mai păsa dacă Îl credea cineva sau nu. Involuntar, mă simțeam atras de el, de acest tămăduitor insignifiant care umbla În chip de predicator-cerșetor pe țărmurile celor morți. Eram aproape sigur că intervenția lui era sortită eșecului și-avea să-l ducă pe drumul cel mai scurt către o celulă din Închisoarea Zarzuella. — Sper să meargă, i-am spus. Frank ce-a zis de toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arhitectură și statul ca filozofie politică. Ce, pe Acropole colcăiau peștii și hoții de buzunare? — Nu, dar grecii aveau sclavi și pederastie. — Iar noi avem televiziune prin satelit. Dacă ai lăsa În pace Estrella de Mar, criminalitatea ar apărea spontan. Țărmul ăsta e un focar de găinari și politicieni corupți. Dar ăștia sînt spanioli și maghrebieni. Țărmul Mediteranei e o țară străină pentru ei. Adevărații băștinași din Costa del Sol sînt britanicii, francezii și germanii. Care sînt corecți și supuși legilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar grecii aveau sclavi și pederastie. — Iar noi avem televiziune prin satelit. Dacă ai lăsa În pace Estrella de Mar, criminalitatea ar apărea spontan. Țărmul ăsta e un focar de găinari și politicieni corupți. Dar ăștia sînt spanioli și maghrebieni. Țărmul Mediteranei e o țară străină pentru ei. Adevărații băștinași din Costa del Sol sînt britanicii, francezii și germanii. Care sînt corecți și supuși legilor pînă la ultimul bărbat, femeie și Rottweiler. PÎnă și escrocii din East End se dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frontieră mult mai palpabilă, ca și cum complexul ar fi constituit un regat aparte, cu propriul lui set de valori. Am virat să intru pe drumul de coastă și mi-a apărut În raza vederii șirul de pueble Întinzîndu-se de-a lungul țărmului pînă spre Marbella, albe și nemișcate ca niște cavouri de cretă. Spre deosebire de ele, tărîmul Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de energia și de naivitatea lui. — Supraviețuim noi și fără el. Odată ce s-a pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și lecții de tango Îngrămădiților locuitori ai pueblelor. O să-și recruteze alt hoinar nevricos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un pumn de petale din inscripția florală „Sfîrșit“. Se uită la ele cum fluturau În cădere. O dată În viață, Îmi părea obosit, extenuat de responsabilitățile care-l apăsau și amorțit de vastitatea sarcinii ce i se așternea În față, de țărmurile nesfîrșite care așteptau să fie aduse la viață. Apoi se Învioră și mă bătu pe umăr. — GÎndește-te la viitor, Charles. Imaginează-ți Costa del Sol ca pe o a doua Veneto(##notă - Regiune din nordul Italiei a cărei capitală este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lipsite de aer și parcă recunoșteau faptul că Frank n-avea să se mai Întoarcă niciodată. Se retrăgeau În trecutul secret al serilor lui cu Paula și al lungilor conversații cu un tînăr și Înflăcărat jucător de tenis care bîntuise țărmul pînă descoperise, Într-o stațiune maritimă toropită, un elixir ce-avea să trezească o lume. Am ascultat mașina de tenis care se alimenta la nesfîrșit din coșul cu mingi. Bubuitul mecanismului de tragere era urmat de impactul fiecărei mingi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așa cum fusese. Venise în orașul cu un singur plămân, unde oamenii umblau ca furnicile pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe Nooshin o cunoscu dimineața, după ce hoinărise ca un nebun, cu bagajele după el, așteptând răsăritul. Nooshin Ahmadi era învățătoare la o școală a martirilor, chiar în port. Le preda Coranul copiilor ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care îmi spală sufletul, lăsând în mine doar o bucurie curată. Îmi spun, în acele clipe, că așa trebuie să arate miezul secret al vieții. Seara, încep să număr stelele care se aprind pe cer. Așa cum aș număra scoici pe țărmul mării, cu degetele ude și pline de nisip. Nu mai simt nici oboseala, nici bătrânețea. Și totul se întîmplă de la sine, fără nici o constrângere. E o liniște care depinde numai de mine și pe care aș dori-o prelungită la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dreptate socială William Hazlitt, este cu totul demn de ocară. O Lady În Clublandtc "O Lady În Clubland" Și cu toate acestea, nimic nu poate stăvili, În jurul lui 1830, În plin avânt romantic, o nouă repliere a dandysmului pe ambele țărmuri ale Canalului Mânecii. Primul care presimte schimbarea e tot Chateaubriand, când se mai Întremează descriind prezentul dandysmului: „Din fericire, azi lucrurile nu mai stau astfel. Un dandy autentic are aerul cuceritor, distant, insolent, o toaletă Îngrijită, mustața sau barba tunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un egoism orb, Își dă acum adevărata măsură. Lucru, În fond, câtuși de puțin nou sub soare, acest egoism fără țărmuri, iar o dovadă că, În firea umană, viciile, dar și virtuțile trec dincolo de țări și de timp ar putea fi și următoarele fraze decupate de Jean d’Ormesson din La Bruyère. Descriindu-l pe mareșalul de Villeroy, unul dintre favoriții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exilat tot atât de mult ca și când ar fi fost acolo, dictându-și deciziile asupra lumii pe care o supui atâta vreme cât o iubești, dar care te nimicește În clipa când fugi de ea. Atenția publică străpungea ceața, străbătea marea și ajungea la celălalt țărm, În orașul străin unde Brummell se refugiase. Eleganții făcură nenumărate pelerinaje la Calais. Au fost văzuți acolo ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, de Bedford; lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven, Ward și Stuart de Rothsay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
după ce a făcut un pas spre viitor, a revenit să se reașeze În trecut. Atât de sus, navigând pe mările timpului, ea nu rupe niciodată cu totul - precum Corsarul celui mai mare poet al său - lanțul care o leagă de țărm. Pentru ea, care reține totul, păstrează totul, obișnuința supune Într-un mod ciudat. Cea de-a șaptea piele a șarpelui seamănă Întotdeauna cu prima pe care a lepădat-o. O clipă crezi că ai găsit urma ce nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o fizionomie distinctă, cu totul aparte. Dandysmul este o instituție vagă, la fel de ciudată ca și duelul; foarte veche, deoarece Cesar, Catilina, Alcibiade sunt exemple strălucitoare În acest sens; foarte generală, deoarece Chateaubriand a Întâlnit acest tip În pădurile și pe țărmurile lacurilor Lumii Noi ș...ț Dandysmul, care este o instituție În afara legilor, are legi riguroase cărora li se supun toți membrii ei, oricare ar fi, de altfel, vivacitatea și independența caracterului lor”. Dandysmul - spune Baudelaire - „este o specie de cult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o singură carte, ci să se desfășoare, val după val, în ritmul mărilor. La fiecare traversare, m-a ușurat de un viitor pentru a-mi dărui un altul; pe fiecare nou țărm, a legat de numele meu numele unei patrii părăsite. De la Almeria la Melilla, timp de o zi și o noapte, existența mea a fost dată peste cap. Marea era îngăduitoare totuși, iar vântul era potolit; însă furtuna creștea în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi, refugiații, eram cei nevoiți să împărțim vorbe de mângâiere, eram și mai zoriți să punem un munte și un deșert drept distanță între noi și țărmul acela, care se oferea cu brațele larg deschise năvălitorilor. Un bărbat s-a înfățișat înaintea noastră. Era catârgiu, zicea el, și trebuia să plece fără zăbavă spre Fès. Dacă voiam, ne putea oferi serviciile sale în schimbul unei sume neînsemnate, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14 februarie, de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar trebui să se retragă intimidați din nici o zonă a ei. Acesta era un alt motiv pentru care plecase din Kiryat Arba atunci când o făcuse. Camarazii lui din mișcarea colonialistă se instalau în zonele mărginașe ale Samariei, întinzându-se spre țărmurile din Gaza, dar neglijau inima vie a Pământului Israelului, inima Sionului: Ierusalimul. Cei din aripa dreaptă israeliană nu luau în serios problema orașului etern, nedându-și seama că, în timp ce depuneau eforturi pentru a elibera alte teritorii, marea perlă a Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atacuri teroriste asupra unor politicieni arabi și a altor persoane, acum mai bine de două decenii. Stătuse la închisoare și se retrăsese oficial din viața publică. Majoritatea jurnaliștilor israelieni credeau că acum locuiește în străinătate. Și totuși iată-l în mijlocul Țărmului de Vest, în inima Samariei, cum ar descrie Shapira și colegii lui de acolo acest loc. Și totuși, dacă un echipaj de televiziune israelian ar da peste această adunare - ceea ce nu se putea întâmpla, zona având în jurul ei un perimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mai fusese o dată acolo, pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de întruniri, mașină, aeroport. Așa că se bază pe cea mai rudimentară metodă posibilă: căută un petic de albastru. Imediat ce găsi linia țărmului încetini, astfel că avatarul ei zbura acum la altitudine joasă, având timp să vadă ce era dedesubt. Uite una! spuse Uri, arătând jos, în stânga ecranului. Cu mișcări stângace, Maggie se întoarse și se apropie cât de tare putu, plutind pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut cu ea. Crede-mă, tatăl meu a făcut asta. Maggie dădu clic pentru a se opri din zbor, aterizând cu un pleoscăit în apa care se izbea de țărmul insulei. Înaintă, dar fu împinsă înapoi. O linie roșie, ca o rază laser care înconjura insula, apărea de fiecare dată când avatarul ajungea prea aproape, respingând-o efectiv. Dacă te uitai de aproape, vedeai că era făcută din cuvinte: NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
CU PĂLĂRIE: Să se sinucidă vreau să zic. BĂRBATUL CU BASTON: Animalele nu se sinucid. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Și balenele? BĂRBATUL CU BASTON: Ce-are-a face balenele? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, și balenele sunt animale. Și totuși se aruncă la țărm. Poți să negi că s-aruncă la țărm? Știința a demonstrat că balenele s-aruncă la țărm. BĂRBATUL CU BASTON: Balenele sunt una și câinii sunt alta. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu n-aș zice asta. Sunt animale și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Animalele nu se sinucid. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Și balenele? BĂRBATUL CU BASTON: Ce-are-a face balenele? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, și balenele sunt animale. Și totuși se aruncă la țărm. Poți să negi că s-aruncă la țărm? Știința a demonstrat că balenele s-aruncă la țărm. BĂRBATUL CU BASTON: Balenele sunt una și câinii sunt alta. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu n-aș zice asta. Sunt animale și iată că se sinucid. Nu vedem noi că se sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]