8,773 matches
-
canonică a supravegherii: să vezi fără să fii văzut. Aici, Bentham elaborează un dispozitiv ce permite desfășurarea unei supravegheri integrale. Modelul se va regăsi și în alte părți, extins la orice corp social în societățile totalitare: posedând atributele puterii divine, absent/prezent, Marele Supraveghetor - să-l numim așa după modelul „Marelui Inchizitor” al lui Dostoievski - instaurează echivalentul unei supravegheri verticale ce proiectează o privire dominantă și circulară căreia nimeni nu îi scapă. În Balconul, Genet ne oferă viziunea scenică a Panopticonului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se erodează de-a binelea în urma contactului cu publicul; oricum, întotdeauna apar unele devieri de la forma inițială, fie ele și minime. Abaterile sau schimbările intervenite față de proiectul inițial se produc în contextul reprezentațiilor succesive, de unde regizorul este de acum încolo absent, tocmai el, cel care s-a aflat la originea punerii în scenă și care a condus-o până în faza definitivării ei. Ceea ce nu îi interzice totuși să „supravegheze” mai departe acel fapt viu care este spectacolul, să exercite, așadar, o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Ariane Mnouchkine este întotdeauna prezentă pentru a întâmpina publicul, pentru a-l însoți în sală și, în general, pentru a urmări spectacolul, fără ca aceasta să însemne neapărat „supraveghere”. Ea poate să apară, să dispară, să fie când de față, când absentă, nimic nu-i scapă, dar - ca și în spectacolele sale - nici o tehnologie a supravegherii nu este pusă în funcțiune. Mnouchkine practică o supraveghere „eratică”, în măsura în care nu este localizabilă, supraveghere permanentă, mobilă, când din sală, când din culise, când de pe scenă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ei până la cea de-a noua reprezentație, când spectacolul și-a găsit ritmul său natural. Felix Alexa își previne echipa că va fi acolo, fără alte precizări, astfel încât actorii să joace fără să știe din ce moment anume regizorul este absent sau prezent: supraveghere aleatorie. În sfârșit, alți regizori se ascund în sală, pentru a practica un dublu spionaj, al publicului și al actorilor. Deseori, această supraveghere nu poate fi reperată, căci majoritatea regizorilor nu se așază întotdeauna, ca Peter Brook
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fundamental de nerezolvat. Problema nu apare în pictură atât timp cât aceasta își limitează jocul la planul frontal. Mozaicul bizantin din figura 8 este destul de realist pentru a concretiza spațiul cu împingerile gravitaționale sus-jos. Posedă însă prea puțină adâncime, căci aici este absentă podeaua orizontală a scenei. Nimic nu este deformat și nimic esențial nu este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
motivație a mâniei legiuitorului, el se poate referi la mulțimea israeliților care adoră vițelul de aur. Chiar dacă Michelangelo a avut în minte acest episod biblic, ar fi o greșeală ca privitorul să încerce să „completeze” compoziția făcând apel la gloata „absentă”, îndepărtată din imaginația sa. O astfel de încercare de completare ar distorsiona fatalmente înțelesul sculpturii, făcând din figura lui Moise unul dintre cei doi centri rivali ai compoziției, oscilând în jurul unui al treilea centru, localizat undeva pe pavimentul bisericii San
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de sus reproduc de trei ori modulul. Toate aceste relații simple sporesc stabilitatea și diminuează tensiunea. Rolul cadrului ar trebui menționat în relație cu ceea ce am discutat în capitolul anterior. În compoziția lui Albers, funcția limitativă a marginii este practic absentă. Modelul repetitiv al pătratelor înscrise ar putea continua la infinit și delimitarea spațiului, constituind la un moment dat chiar unul dintre pătrate, nu l-ar întrerupe ca atare. Cadrul nu se suprapune spațiului pictural asemenea unei ferestre și nici nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
corelativ la acel centru. Verticala centrală este ocupată numai de aglomerarea formelor mărunte cocoțate aproape de vârf. Importanța compozițională crucială a acestui nucleu este determinată de poziția sa și înălțimea îi este definită de cota de deasupra centrului de echilibru. La fel de absentă este și orizontala asupra căreia am atras atenția din primul moment. Dar și ea este virtual prezentă și definește natura și poziția altor forme ca apropieri și abateri de la locul și orientarea proprii acesteia: două forme brute dedesubt și una
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Astfel, în timp ce o acțiune liniară traversează temporal spațiul tabloului, simultaneitatea compoziției centrice își păstrează avatarurile. Simbolismul planului frontal Chiar și atunci când continuitatea în adâncime a ajuns să determine natura spațiului pictural, scurtcircuitul dintre planul frontal și fundal nu este neapărat absent. De exemplu, Poussin caută ca geometria unui grup de personaje să se proiecteze clar pe un fundal de forme arhitecturale (figura 125) - un paralelism care elimină distanța dintre prim-plan și fundal. Îndeobște, realitatea scenei în adâncime nu este numai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unui ciclop, ci mai degrabă tabloul unei ființe umane incomplete. Discuția noastră asupra unora dintre picturile târzii ale lui Mondrian a arătat că dominarea centricității presupune prezența ei. Dacă dorim să arătăm ce se întâmplă când centrul de echilibru este absent, putem să o facem numai prin exemple care, deși vizuale, nu depind de dinamica vizuală. Când privim o tablă de șah, centrul său va apărea în mod inevitabil în percepția noastră. Dar în strategia jocului de șah zona centrală a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Degeaba mă străduisem să rup pâinea în bucăți cât mai egale, exact ca la restaurant, degeaba îmi dedicasem trei ceasuri aranjării mesei, degeaba tot efortul. După cum era de așteptat, tot ce făcusem pentru el nu era suficient. M-a iubit absent, lipsit de orice urmă de tandrețe, de parcă o preocupare majoră îi acapara toate energiile; după câteva minute - eu abia mă încălzisem - și-a amintit că are pană pe dreapta spate; s-a îmbrăcat și s-a dus val-vârtej la o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
coada cratiței; găteam ceva rapid, mă refuza de cele mai multe ori pentru că ținea la siluetă, apoi ne cufundam în așternuturile moi și mă lăsam cuprinsă de beția amorului. Și beția asta nu e o metaforă: deși mă iubea cu o expresie absentă, de amant blazat, funcționa ca o mașinărie nemțească, era aproape la fel de talentat ca numărul trei; din păcate, juca rolul îndrăgostitului înfocat doar până mă aducea în pat, apoi închidea ochii și parcă îl vedeam cum trece pe pilot automat, totul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cel cu căciulă” * “Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau țărâna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor. El era acolo, însă împuținat de dinții fiarelor...Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nichifir bătea piezis soarele auriu de aprilie” Personaj absent, Nechifor Lipan: soțul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul său toate acțiunile și întreg zbuciumul interior al femeii, în strădania de a afla adevărul despre omul ei și de a împlini actul justițiar al pedepsirii vinovaților. Nechifor Lipan era oier din Măgura
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un substitut simbolic al unei prezențe, ceva care Înlocuiește și perpetuează o absență de care nu mă pot lipsi. Se pune problema raportului psihologic dintre prezență și absență. Ele sunt inseparabile În raporturile dintre mine și celălalt. Nu poate fi absent decât cel care mi s-a Înfățișat anterior, pe care l-am văzut cel puțin o dată. Absența este suspendarea concret-obiectivă a persoanei. Eu o Înlocuiesc, În acest caz, cu amintirea, Întrucât memoria este o funcție a reprezentificării, a readucerii trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
patimi de care persoana devine dependentă, ele sunt incontrolabile. În caz contrar, nu. Acest aspect trădează o anumită fragilitate a eului, care nu se mai poate controla pe sine Însuși, o situație În care „frânele morale” sunt fie slăbite, fie absente; În care individul este dominat de dorințe pe care nu și le mai poate stăpâni. Această slăbire a controlului de sine este Întreținută de patimi, care devin „a doua natură” a persoanei respective. Sensul vieții va fi, În mod ireversibil
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
împotriva femeii. Aproape fără excepție, acestea sunt cazuri extreme, șocante: crime, violuri, cruzimi și exploatare sexuală. Cazurile mai „ușoare”, mult mai frecvente, sunt prezentate doar în mod excepțional. Cazurile de hărțuire sexuală la locul de muncă sunt încă excepții sau absente în mass-media, fiind foarte puține analizate profesionist. Ceea ce lipsește, de asemenea, este analiza violenței împotriva femeii ca problemă socială, precum și prezentarea mijloacelor prin care ar putea fi contracarate aspectele sociale. La rândul ei, comunitatea este prezentată în mass-media ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de alcool la tineri și adolescenți. Tabelul 2. Răspândirea alcoolului în rândul colegilor și al prietenilor (%) Răspândirea alcoolului în rândul: colegilor prietenilor Foarte răspândit 7,3 7,6 Relativ răspândit 24,5 26,7 Puțin răspândit 36,7 36,4 Absent 25,7 26,4 NC 1,7 0,3 NS/NR 4,1 2,6 Total 100 100 Banii de care dispun tinerii reprezintă un alt factor important ce favorizează consumul de alcool. În medie, tinerii din eșantionul nostru aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Societății Scriitorilor Romîni și altă dată la Căminul Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tissulaire ou autre, qui tend sans cesse à se recompléter. En ce sens, elle s’oppose au vide et elle est le contraire de l’inertie. Mais l’absence est aussi un puissant levier d’esprit pour celui qui est absent et que de violentes affinités relient à son milieu, à ses compagnons d’effort et de lutte. (s.m). Elle permet de concevoir certaines relations et perspectives qui auraient échappe sans cela. Elle modèlle. Elle est psychoplastique. Voyez ce qu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
devenită și mai scundă din cauza curbării ușoare a spatelui, G. Bacovia pare mai mic decît te-ai aștepta, după ce îi vezi fotografia. După ce a luat loc în fotoliul rezervat dînsului și după ce a stat, un timp, ca și cu desăvîrșire absent, și-a regăsit puterile. La toastul nostru (al familiei Murnu și al autorului - n. m.) s a ridicat în picioare și a ciocnit cu toată lumea. Pe măsură ce se animau discuțiile, s-a înviorat și el, putîndu-ne scrie o dedicație în cărțile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
umaniste”. W.R. Bion, ca și G. Murphy, încearcă să reconsidere problema frustrației și a competiției. În timp ce pentru primul, „starea de frustrație” poate fi modificată prin vise, prin procese de reprezentare și conceptualizare (care au rolul de a „înlocui” obiectul absent, fără a nega existența), fie prin refulare, negație, clivaj ( care au rolul de a îndepărta pe individ de sursele frustrării), pentru cel de-al doilea psihanalist, mecanismele de apărare descrise de S. Freud reprezintă doar un „sistem primar” de satisfacere
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie lumina" sau "Ascunde-ncet lumina-n căușul palmei tale/ Cât iarba din privire va da în spic tăcut/ Absente răni stelare nu-ți fie piedestale/ Abia sosit sfârșitul devine, în grabă, început"). În fine, bărbatul se jertfește, fără preget, pe altarul animei, văzute în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al mentalităților ar putea lua în atenție poluarea celor mai libere minți cu reziduuri ale mitologiilor comuniste, cu atît mai ușor de făcut, cu cît pe domenii întregi ale științelor contemporane (sociologie, psihiatrie, genetică, filosofie, management, marketing) informația minimală era absentă. N-am alt exemplu decît o confesiune: "conducerea colectivă" a unei instituții pe care o credeam posibilă, eu însămi, în anii 1990-1991, și o opuneam singurei pe care o întîlneam, susținută pe atunci cu îndîrjire: cea a mîinii forte (în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
altele, cu toții așezați alături la un același banchet." E un vis profetic ce anunță, după ce toate popoarele europene își vor fi dobîndit libertatea, o întîlnire pașnică. Am văzut, scrie Michelet, o masă întinsă din Irlanda pînă în Kamciatka: erau meseni absenți și prezenți, era o aceeași comunitate." " Viața constă în unitate, a susținut Bossuet cu două secole în urmă; dincolo de unitate e moarte sigură." Ca un ecou este afirmația lui Joseph de Maistre, potrivit căreia lucrarea lui Dumnezeu nu-și va
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
specifice individului 92. Visul Vîrstei de aur, am văzut, e inseparabil de nostalgie, adică de fixația în valorile copilăriei, de persistența lor în vîrsta adultă. Chemarea Salvatorului e replica la o situație de vacuitate, e vorba de căutarea unui tată absent sau de substituirea unei imago părintești idealizate, celei a unei paternități refuzate. Speranța în revoluția mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]