10,318 matches
-
din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt cîrliga când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul întorcea capul deseori, curios, dorind amănunte și neîndrăznind să întrebe nimic. Liniștea și lumina pătrundeau în sufletul lui Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe criza asta... Se-aude cocoșul cârciumarului, iar Sandu, Înecânduse cu vinul abia sorbit, Își face cruce de trei ori. Ptiu, piei, Satană! 15.04.2009 Flămânda Justiție și Gigi Becali Fă, Doamne, fereastra ușă, lanțurile praf, cenușă, sentinela să adoarmă, să iasă Becali afară! Gore acoperă cu glasul său de bariton melodia din boxe, iar Sandu Șpriț lăcrimează cu ochii În pahar pe trei sferturi golit... Ce nu Înțeleg eu, fraților Întru suferință, este de ce era Gigi pericol social până
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai trage o șalupă și fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni... Și Îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viața asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia așteaptă să Îl tracaseze și el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
plânge cu suspine. Murmură aproape neauzit că ar mai bea un păhărel, fiindcă m-am emoționat, Însă nu-i mai face nimeni cinste deoarece este În faza critică În care orice picătură de alcool poate duce la dezastre medicale. Așa că adoarme tresărind la diferite intervale de timp. Gicu Îi solicită lui Gore să coboare de pe scaun, nu de alta dar eu știam că ai rău de Înălțime, stimabile, așa că nu vreau să avem pe-aci echipaje de la smurd, apoi se urcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment dat, adică sunt sigur că adormisem, că de-aici mi s-a tras. Și mi-a trecut prin fața ochilor o plajă. Cu nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment dat, adică sunt sigur că adormisem, că de-aici mi s-a tras. Și mi-a trecut prin fața ochilor o plajă. Cu nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În el... Era hauai, Sandule! Gicule, nu știu dacă era
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai era, da` acu` e nașpa situația, am auzit că vrea al lu` Mitică să se Însoare, cu aia mică Și fâșneață, fata lu` Smarandache, ăla de-a fost pompier Și era să-Și dea foc la casă când a adormit cu țigara aprinsă, cică la restaurant iau ăia pielea de pe tine. Tot Boc e de vină. Plus Băsescu, Sandule, că tu i-ai adus pe capul nostru, votul tău ne-a pus capacul... Ne scot ăștia ai tăi Și din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adu, neică, două halbe, că ți le plătesc În ziua cu banii. Cât o mai fi și aia! Izbucnesc râsete pe la mese, iar unii dau cu șepcile de pământ și Înjură guvernul, președinția, urnele de vot, ștampilele și parlamentul de “adormiți”. Sandu Șpriț pare interesat: Pe datorie, zici? Așa de rău am ajuns? Păi să mă trec și eu acolo, ca să nu ieșim din rândul lumii, nu? Bă, trăim vremuri dure, țineți minte că anul trecut discutam despre Gigi, că-l
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu vor să audă de guvernare, fiindcă acum e de muncă, așa că mai bine la șușanea, pe margine... Se face liniște. Gore Înghite berea cu marea plăcere, iar Gicu oftează. Totuși, șaișpe ore pentru țară... Ce-o visa după ce-adoarme, că eu visez numai halbe reci În ultima vreme, numai brumate le văd, mi-e așa de cald că dorm pe covor, iar a mea zice Gicule, Îmi place să te văd așa, sub nivelul meu!? Că ea doarme În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tâmplar, a fost arhitect. A fost isus al lu` iosif - cel puțin așa știa lumea din Împrejurimi, nu zice luca, În evanghelie, așa cum se credea? -, nu invers, dar dacă isus a fost și el arhitect, atunci bilderbergii vorbesc ca să n-adoarmă. Dar de când citești tu despre masoni și alți bilderbergi fără legi? Am dat pe știri. Cică se duc În elveția, acolo e loc de Întâlniri ferite. Și? Lumea așteaptă noi dezastre. Da` ce-s, mă, ăștia, paranormali? Gore cere Încă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
morții, pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!.. Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează - Adorm și ea la capu-mi surâde și veghează. II Dar toate-acele basme în somnu-mi mă urmează, Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze, Cu părul negru coade, cu chipul dulce drag
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină, Fruntea-mi în foc pe-ai tăi sâni se înclină, Ce alături cresc dulci și rotunzi ca și rodii? Stelele-n cer mișcă-auritele zodii. Ne-om rezima capetele unul de altul Și surâzând vom adormi sub înnaltul, Vechiul salcâm - astfel de noapte bogată Cine pe ea n-ar da viața lui toată? ...................................................... Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măestru urcat, Ei par o cetate în lună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu dânsul cartea lumii iar s-a-nchis. Exilat în stînce sure și-n titanica-i gândire, 1160Ca Prometeu ce-a-adus lumei a luminei fericire, De pe-o piatră el privește lingușirea mării-adînci; Acolo, gonit de soarte și de gânduri el adoarme, Cu durere-adîncă marea vrea pământul să-l răstoarne - Și isbea mugind de doliu în mormântul lui de stânci. 1165Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare, Dar a omului gândire să le măsure e-n stare... Cine-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o ridică și sboară, Te duce cu dânsul în lumea de vis". Și Junele bea și adoarme. De-odată Pe ochi buze calde și moi a simțit. El brațul și-ntinde și-nlănțue-ndată A umbrei dulci umeri și netezi... Umflată El simte aripa că-n sus a pornit. Pe umerii umbrei el fruntea și-o lasă Și-aude
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l reîmpinge-n patu-i. Sălbatecul! -Van fulgeri fricoșate Apără cerul... El încredințatu-i Că bolta cea albastră e palatu-i; Cu-asalt s-o ia el vrea - ca pe-o cetate. Rănit de fulgere el se înmoaie Și c-o poveste îl adoarme-o boare Și-n vis - un cer în fundu-i se îndoaie. Tot ce-a dorit în visul lui el are: Tărie, stele, luna cea bălaie... Dormind murmură - murmurând tresare. {EminescuOpIV 183} AH, MIEREA BUZEI TALE Ah, mierea buzei tale am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
milă - Și totuși corpul tău e plin de-o coaptă tinereță, Tu, al amorului duios, demonică prăsilă! Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă, Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă; Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată Se ghemuește-n inima-mi, o arde ș-o împilă; Părea din somn că m-am trezit și te-am văzut pe patu-mi, Boțind cerșaful meu cel alb cu mâna ta gentilă; Abia al hainei tale gaz
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 203} Să cânt cum samănă de rău, impulsul În corp de înger, sufletul diform? Ironiei lui Byron să-i simt pulsul Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme? Să descriu nopți romantice? - Avulsul 30Ce apele plângând le-aruncă - adorm Chiar îngerii - și în azur muiete Curg stele de-aur dulci și-mprăștiete? Și să discos dar inima femeii Suspinsă-n nopți albastre, plin-de-amor? Ah, a ei patimi au firea scânteii; În clipa ce le naște, ele mor; Închideți ochii, căci păzească
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
totuși foarte mare. Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii - tot înțelept îmi pare. Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănue. Nici el nu vrea să-l știe orișicare, Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n brață Și de cât tine mult mai mult mă-nvață! {EminescuOpIV 241} PE GÎNDURI ZIUA... Pe gânduri ziua, noaptea în veghere Astfel viața-mi tot în chinuri trece - Va vrea natura oare să se plece La ruga mea - să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de frumoasă ești pot spune, Cât te iubesc nu e de spus! {EminescuOpIV 280} CU PENETUL CA SIDEFUL Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă Adormită sub o viță. Și tăcere e afară. Luminează aer, stele. Mută-i noaptea - numai râul Se frămîntă-n pietricele. {EminescuOpIV 281} O STRADĂ PREA ÎNGUSTĂ O stradă prea îngustă Părea că se făcea - Și case lungi și negre Pe două părți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând băiet, să-mi spună Cu ochii plini de visuri zadarnice povești, S-adorm plecîndu-mi tâmpla la tâmpla ta - nebună! "Așa cum te visasem ai fost, dar nu mai ești. "Pătate de-ndoiele a vieții tale vise - "Băiet de-ai fi tu încă, la mine să te-ardic, "Să te privesc cu gene pe jumătate-nchise
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț... Și de pe-o zi pe alta o tîrîiu uniform Și nici să pot de somnul pământului s-adorm. Pustie, sură, rece și fără înțeles... Nu apăr adevărul, nu apăr un eres, Nu sunt la înnălțime și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres. Eu nu mă simt de-asupra și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Pentr-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămîne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea Gândesc la tine, dona Sol. De ce doresc singurătate Și glasul tainic de isvor, De ce când codrul frunza-și bate Adorm pe verdele-i covor? Ca prin lumina cea rărită Prin umbra moale de [pristol] Să mi s-arate liniștită A ta ivire, dona Sol, Să văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]