12,606 matches
-
ascendent pentru grăunte, în albaneză unul pentru grunz și o onomatopee pentru a zornăi. Limba română, ca de altfel toate limbile, și-a elaborat singură cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu”, sl. zerno „grăunte, cereale”, germ. Korn, „grâu, secară”, iar cu l în loc de r: fr. blé (cf. froment), sl. zlak „cereală”, vgr. chloe „verdeață, iarbă”. Compararea limbilor poate ajuta la descoperirea structurii etimologice a cuvântului. Astfel secară se raportează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vinul făcut din apă turnată peste strugurii striviți din care s-a scurs nepresat lichidul, de rom. molan „vin”, de pracrit. velli, vella „plantă agățătoare”, lit. vieloti „a se răsuci, a se încâlci”, de rom. pleată, față de viță, șuviță, de alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie, butuc de vie, lăstar”, fr. grappe „strugure”, de rom. lăstar, vlăstar, vrej, loază, alb. vresht „vie, podgorie”. Este de menționat și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară, forme fără consoana
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
umidității, curgerii, creșterii etc. Poamă „fructul comestibil al pomilor și plantelor fructifere” a fost, la constituirea limbii române, latinul poma, pluralul lui pomum „fruct, sămânță, boabă, arbore fructifer”, ca și pomus pentru pom, pometum pentru pomet; fapt confirmat și de alb. pemë „pom fructifer; fruct; copac; rod”. Autohtonii au adus în română forma plod, înrudită etimologic cu rod. Prezența lichidei l/r în structura formelor arată confluența în stadiile precedente ale limbilor a fr. pomme „măr”, sl. jabloko, rom. măr (lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Recunoaștem rădăcina în rom. rug, st/ruj/an, luj/er, în lat. arrogo < ad rogo „a lega împreună, a asocia”, struo „a reuni, a asambla, a ordona”, fr. raisin „strugure”, vgr. rax, ragos „fructul viței de vie”, rachis „ax, arac”, alb. shtruar „așezat, aranjat”, shtrëngoj „a strânge, a îngrămădi, a fixa”, germ. Strunk „tulpină, cotor”, sl. struk „păstaie”. Gordin, soi de viță de vie, era considerat de Hasdeu dacic, trecut și la slavii de sud, întrucât nu găsea la albanezi o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este preindoeuropean pe întreg spațiul euro-asiatic cucerit parțial de romani și are structura aglutinantă cioban. Baci, cuvânt autohton cu rădăcinile în stadiul preindoeuropean al limbii, cu reflexe în slave (bg. bač „ciobanul cășar”, pol. baca „ciobanul șef”), magh. bács „baci”, alb. báxho „cășărie”, baxhoxhí „cel care prelucrează laptele la stână”, tc. baș „șef”. Sensul de supraveghetor și de șef al stânei justifică implicarea în analiza etimologică a tc.-tăt. bak „a privi, a supraveghea, a se îngriji de”, a pol. baczyć
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scorbură” și uleĭ „stup”, sl. gruda „morman, maldăr” și glâba „bloc, stană de piatră”; rom. glugă și burtă, bârdan. Brânză este înrudit etimologic cu cuvântul precedent, având în plus sublinierea, prin n, a ideii de legătură internă, intimă, ca în alb. brénda „înăuntru, în sine”, brendí, brendësí „conținut, cuprins, miez”. Cf. lat. prendo (< prehendo), part. prensus „prins”, apoi sinonimia verbelor a se prinde și a se brânzi. Altfel au evoluat formele altor limbi: it. fromaggio, fr. fromage „brânză”, sl. tvorog „brânză
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a apuca”. Berbec, lat. berbex, cis sau vervex, ecis, s-a constituit prin dedublarea unei rădăcini onomatopeice: rom. bee! > a behăi, fr. bêle > bêler, de unde interj. rom. brr, bârr, rs. barbár, bârbâr (Dali), it. bera, bar. Ca derivate lexicale cf. alb. berri „ovine, vite mărunte”, sl. baran, beran, boran „berbec”, fr. brebis „oaie”, bélier „berbec” etc. Aici se înscrie și rom. miel, mia, forma lat. agnellus, la care trimit dicționarele, fiind mai apropiată de sl. agneț, jagnenok. Caș, lat. caseus, se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
instrui”, adică „a mânui”. Albaneza are pe mësoj „a învăța, a instrui”, pe mend „știință, învățătură, minte”, în timp ce româna are creațiile proprii: a învăța, meserie, minte. A se compara cu sl. monž „bărbat”, vind. manuș “om”, germ. Mann “om, bărbat”, alb. banor “locuitor”, germ. Hand “mână”, forme pentru care este inutil să inventăm un prototip comun. A ademeni, considerat de Hasdeu traco-frigian, dar adus ulterior din magh. adomány “corupere, mită”, cu forma neprefixată a momi, este creație românească pentru care cf.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care le întâlnim în cuvinte ca vgr. βωλος “bulgăre de pământ; scoarța pământului, solul, pământul; porțiune de pământ, lan; bolovan, dărab, bloc; discul soarelui, soarele”, βωμός „ridicătură, estradă; suport, postament, soclu; altar, pristol”; sl. melĭ „limbă de nisip, banc, vad”; alb. mall „munte”; oset. mal „apă stătătoare adâncă, loc adânc în lac, abisul apelor, vâltoare, bulboană”; -mol din podmol „aluviune, mal înalt, abrupt, ros de ape; prispă, vatră de lut; cantitate mare, grămadă”; nămol; olat „provincie, ținut, moșie, teritoriu”, comparabil cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care îl întâlnim în lit. niũkùs „posomorât, sumbru, mohorât”, niùkti „a se posomorî, a se încrunta”, niũksόti „a fi sumbru, a se întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat. nox, noktis „noapte; furtună, uragan, perturbație, calamitate; umbră, noaptea infernului, iadul”. De aici rezultă că zeitatea nopții la greci și la romani (Nύξ, Nox) corespunde părții din urmă a lit. Žemi/niuke, a cărui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
2) De sfera semantică a lui demos este foarte apropiată cea a lat. gens și a vgr. γένος: „naștere, origine, familie, neam; rasă, speță; popor, națiune; mugur, mlădiță; copil; detașament, clasă etc.”; 3) Pronunția lui ζ se întâlnește și la alb. dhe, -u, pl. - ra „scoarța pământului, ogor, uscatul; planeta noastră; țară, zonă, populație”, atdhe (at-dhe) „locul natal, patrie”; 4) Greaca veche oferă și alte pronunții: θεός, beot. θιός „zeu, erou”, compusul χθών denumind pământul, solul, lumea, țara, orașul, fiind totodată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la un loc”, rezultatul fiind brutus (βραύς) „greu”; cf. sl. bratǐ comparabil cu rom. a lua (lat. levo), prezența lichidei l ca alternativă pentru r fiind confirmată de vgr. φυλή „fila, comună primitivă” (lat. tribus, rom. frăție, sl. bratstvo), de alb. vëlla „frate, fârtat, tovarăș”, iar suprimarea miezului lichid a generat forme ca fiu, fiică, făt etc. Militând pentru identificarea germanismelor în română, autorul învinuiește pe cercetătorii acestei chestiuni de superficialitate întrucât „acei care au căutat să afle elemente gote ori
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rusă aceeași formă are sensul de „om influent, cu stare”, iar în dialectele turcotătare bai înseamnă „om bogat, stăpân, conducător, șef”, pe când în albaneză bej s-a folosit pentru „feudal, latifundiar”, iar actualmente se folosește ca adresare, domnule! Totodată în alb. există forma bëj, verb cu o gamă foarte largă de sensuri: „a face, a crea, a se ocupa (de ceva), a săpa, a organiza, a se deplasa, a naște, a scoate, a câștiga, a vorbi etc. În română bai, ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încă, și mai, cam, cât pe ce”, engl. boy „băiat, fiu”. În toate aceste forme prezența lui iot (j) se datorează unui l moale, care alterna cu l dental: sl. vol, rom. bou (bos/βους), aflat în alternanță cu r: alb. pyll „pădure, mult, abundent”, sl. bor „pădure de conifere”. Prin augmentarea prefixală și sufixală a miezului lichid l/r au rezultat forme ca lat. alo „a face să crească, a hrăni, a îngriji, a fortifica”, aro (αρόω) „a lucra, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a miezului lichid l/r au rezultat forme ca lat. alo „a face să crească, a hrăni, a îngriji, a fortifica”, aro (αρόω) „a lucra, a cultiva, a ara”, vgr. αλικία, ηλικία „vârstă, înălțime”, germ. alt, engl. old „vechi, bătrân”, alb. mal „munte, grămadă, morman; foarte”, față de majë „vârf, extremitate, culme”, rom. mare, nalt, alpi (munți); engl. child „copil”, fellow „om, tip”, great „mare”, germ. gross „mare”, sl. bol, vel„mare”; rom. miel, mia, sl. mel „mic”, mil „drag”, vgr. μηλον
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă și apoi transmis românilor. Pentru a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ. Hand înseamnă „mână”, vgr. χανδάνω „apuc, conțin, țin”, lat. prae-hendo „apuc, prind”, de la care provine praeda „pradă”, alb. gjéndem „mă găsesc,mă aflu”. Cuvântul ghindă provine de la o formă ce conținea lichida l, ( cum arată lat. glans, dis, vgr. βάλανος, sl. želodĭ, alb. lénde „ghindă”. Lichida a fost sunetul de bază pentru multe derivate: lat. alo „a face
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mână”, vgr. χανδάνω „apuc, conțin, țin”, lat. prae-hendo „apuc, prind”, de la care provine praeda „pradă”, alb. gjéndem „mă găsesc,mă aflu”. Cuvântul ghindă provine de la o formă ce conținea lichida l, ( cum arată lat. glans, dis, vgr. βάλανος, sl. želodĭ, alb. lénde „ghindă”. Lichida a fost sunetul de bază pentru multe derivate: lat. alo „a face să crească, a hrăni, a produce”, almus „hrănitor”, alica „specie de grâu cu un singur bob” (sp. alaga, rom. alac, magh. alakor), vgr. γάλα, γαλακτος
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și jind se împletesc etimologic cu lat. jungó (fr. joindre) „a uni, a lega împreună”, judico (fr. juger), cu sl. sud < sod „judecată; vas, butoi; golf”, cu rom. osândă, fr. songer „a gândi la ceva, a intenționa”; rom. minte cu alb. mend, lat. mens, sl. um, „minte”, mudr „înțelept”, de la modrŭ etc. Cea de a doua cale constă în abordarea limbilor prin prisma categoriilor majore prin care cunoașterea generalizează realități precum lucrul, acțiunea, însușirea, apartenența, spațiul, timpul etc. pentru a urmări
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avari, 69 azimă, 99 ăla, 44 Bacău, 57 baci, 133 Bacova, 57 bai, 185 Balcani, 69 ban, 66 bandă, 67 Basarabia, 108 Bascov, 57 Bașcova, 57 Bașeu, 57 * Cifra indică pagina sau una dintre paginile unde cuvântul este vizat etimologic. alb, 76 baștină, 54 bă, 69 băcan, 111 Băcani, 57 Băcel, 57 bădie, 133 a băga, 133 băi, 185 băiat, 185 bănie, 67 Băsești, 57 Bâcu, 57 a bâjbâi, 180 bârdan, 134 bârr!, 134 bee!, 134 a behăi, 134 berbec, 134
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile (pricepute) la vânat șoricei. Așa a și fost. Și ca să nu despartă frățiorii între ei, a luat-o astfel și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
abundență la dispoziția noastră, să luăm ce, cât și cum dorim din ea. Iar apoi, să facem ce vrem cu ea, doar ținând cont de cele câteva legități tabu ale Lui. Într-o manieră nevăzută, iubirea își trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare, castitate și sobrietate. Ascunde subtil în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de cercetare este următoarea: se pronunță în fața subiectului vocale (excitantul verbal) într-un mod cât se poate de distinct și acesta intră într-o stare de "atenție expectantă" și își reprezintă sunetele prin semne grafice ale propriei sale scrieri: a alb clar, e galben clar, i bleu clar, o negru intens, u negru decolorat și cele două sunete particulare ale limbii române, ă și î gri trăgând spre negru. Același lucru se petrece pentru consoane, numai că aici se percep două
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
ele, în semestrul de iarnă, au fost programate de la 2 la 4 (nu specifica dacă este vorba de postmeridian sau antemeridian). Experimentatorul stabilește în camera întunecată valorile de luminozitate ale unui cerc a cărei culoare oscilează gradat de la negru spre alb. Dispozitivele experimentale pe care le folosea Gruber erau asigurate de către laborator, și în acest caz era vorba de un disc cu suprafețe reglabile de alb și negru. Era stabilit numărul de grade dintr-un cerc care era reprezentat de alb
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]