9,447 matches
-
încă o tăcere, Lăură rămase cu privirea pironita asupra lui ,,Domnul știe tot, vede tot," cu sentimentul că nu știuse chiar tot și nici nu văzuse chiar tot. Teamă de singurătate, lipsa afecțiunii și a răsfățului îi vor face viața amară de aici încolo. Urma existența reală, nescrisa încă, trecutul ei trebuia să se întoarcă obligatoriu către trecut. N-a plâns, nu s-a exteriorizat (ar fi fost un semn de slăbiciune din partea ei), doar atât l-a iubit cum numai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o lecție / 251 Arafat și urmașul său / 255 Umbra marelui frate / 259 Retrospectivă / 263 Turneul ultimului an / 269 Este, oare, fiul tatălui său? / 273 Pionul Voronin / 277 E greu să fii președintele Serbiei / 281 Obama nu este WASP / 285 Calea amară a Chinei / 289 Kurzii și ceilalți / 293 Armenia teritoriu de graniță / 299 Extinderea NATO și riscurile ei / 303 Iranul între Islam și Occident / 307 O lume, două sau mai multe? / 311 Atac mortal la Pact / 315 O demisie târzie / 317
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
țară frumoasă transformată în ruine. După 1990 apele s-au mai liniștit; a urmat o perioadă de reconstrucție, dar și de creștere a influenței siriene în Liban. Dar dacă în Liban era o relativă liniște, în jur era vai și-amar. Conflictul arabo-evreiesc n-a încetat niciodată, iar Irakul lui Saddam a purtat două războaie, cel din Golf în 1991 și cel din 2003, care, de facto, nu s-a terminat nici acum. În plus, taberele de refugiați, unde între timp
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cunoscut cea mai spectaculoasă dezvoltare economică? Și apoi, nici ea nu este mai puțin dinamică și charismatică. Ea ar avea mai mari șanse în fața adversarului republican decât Obama. În ce mă privește, merg pe mâna ei. 14 februarie 2008 Calea amară a Chinei Mă gândisem să scriu despre Kosovo și despre posibilele consecințe pentru Europa și România ale evenimentului din 17 februarie a.c. Toată mass-media, însă, românească și internațională se ocupă de acest fapt. Comentatori, analiști, politicieni, diplomați întorc pe toate
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
s struggle with the modern world având ca autor o excelentă cunoscătoare a Chinei istorie, limbă, cultură, mentalități -, doamna Rana Mitter. În limba română ea a fost tradusă de Lena Călinoiu și tipărită la Editura BICC ALL sub denumirea Calea amară a Chinei. Confruntarea cu lumea modernă. Fără îndoială că națiunile, ca și indivizii, sunt interesate în primul rând de ceea ce se petrece în apropierea lor, în zonele care le pot afecta direct și rapid. Țările din jurul României și Europa sunt
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
început. Îmi amintesc cu plăcere cum i se lumina fața ambasadorului chinez de la Minsk atunci când îi vorbeam despre marile dinastii imperiale chineze sau despre orice altceva din cultura țării lui, și știam că deja am câștigat "partida" . Cartea despre Calea amară a Chinei este una dintre cele mai utile pentru toți cei care au, sau vor avea, orice tip de relații cu chinezii, dar și pentru orice om interesat de istoria și cultura acestui mare popor. 21 februarie 2008 Kurzii și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
plecat În ,,Noaptea aceea” (testament precoce?) În care ,,Aerul fraged În umbră coasei/ Devasta În numele dorului de moarte/ Țipatul universal al firului de iarbă”. Referindu-se la ,, Când vom pleca” și exemplificând cu: ,,Veninul vârstei spulberate-n zbor Cu Închipuiri amare de copil Pulsează În steaua pădurii Rezemata de tulpina cerului” Profesorul conchide: ,,avea acest copil ceva mioritic În el. Cerul, pământul, Întregul univers, erau o entitate În care se confundă”. În poezia lui Malin ,,pământul urca spre cer”, iar ,,cerul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
om minune, al lumii Întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași trec poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp Iarăși
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Copou. Sandu-Mălin Tăcu (1969-1986), poet. Text pe placă: „O victimă a unui asasinat politic”. Text lângă basorelief: Trandafirul de câmp „În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp” A
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
stomacul cel cultural (ori doar literar). Erudiția flancată de umor (dacă se poate și negru) e un afrodisiac acceptabil pentru această lume de veșnic râvnitori a lucruri noi și nemaivăzute. Dar când erudiția se preschimbă în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă să-ți lăcrimeze ochii, nu din reflex pavlovian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
multă vreme și în ușă se ivește moș Creangă, cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu niște apușoară rece de la izvor și chisaua cu dulceață de cireșe amare!... Și imaginația zburdă în voie. Zadarnică-i orice încercare de a-i găsi acasă pe junimiști. Ei au plecat de multă vreme din lumea noastră și de acolo, de pe steaua sau luceafărul lor, ne privesc cu îngăduință și ne așteaptă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Maiorescu, din 1885, Missir spune că: „...moralul poetului e scăzut. Vine și pe la Junimea, dar întunecat”... Titu Maiorescu a dat Junimii substanță și consistență. „În criticile sale - ne spune G.Panu - păstra acel ton rece, deși incisiv... iar critica sa... amară, răutăcioasă, însă avea politețe în aparență... Totdeauna își rezerva și asigura o mică poirtiță de retragere”. Când lucrurile păreau că se împotmolesc într-o anumită problemă mai deosebită, Maiorescu venea cu un studiu în materie, care limpezea apele. De fiecare
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
versurile poetului, căci berbantul are un farmec de plăcere/ Ce-n veci adimenește o minte de muiere, după cum constată amuzat Hilarius (I 1). Corina, vechea sa inspiratoare, pe-un vers măgulitor/ Jertfit-a lui Ovidiu și cuget și onor, remarcă amar soțul acesteia, Ibis (I 1). Iulia, nepoata lui August, s-a lăsat cucerită din prima clipă de stihurile lui Ovidiu, ceea ce o face să declare Eu te iubesc pe tine, poete-ncântător. Explicația e simplă, căci fata, înconjurată de mică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii vânt ! Voi puneți amorțire pe-al inimei avânt,/ Și umbra îndoielii pe orice nălucire,/ Căci ziorile cu-amurgul nu pot avea-ntâlnire (I 5). Problema vârstei poetului este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și își explică neașteptatul imbold prin capacitatea artistului de a potența toate trăirile omenești : Mai gingaș în durere, mai viu în fericire,/ Din patima ce moare el face-o nemurire. Confruntat cu refuzul Gettei de a-i împărtăși sentimentele, conchide amar : Sfârșit cumplit !... Horațiu, ca om te-ai stins cu-ncetul/ Și n-a rămas din tine decât numai poetul (III 7). Poetul își recunoaște în fața Neerei eșecul sentimental (Sunt trist,/ Ș acuma lumea-mi pare deșartă), ceea ce o determină pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vană de a cuceri cerul prin creațiile sale (Te naști, te crezi un geniu ; în zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi două giulgiuri, și moartea și uitarea (V 5
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cerul prin creațiile sale (Te naști, te crezi un geniu ; în zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi două giulgiuri, și moartea și uitarea (V 5). Sosirea Iuliei la Tomis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
josnicia oamenilor, Herakles îi reproșează titanului că a încălcat rânduiala divină pentru astfel de făpturi nedemne : Aceștia îți fură muritorii,/ Grozavii tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de atâta nerecunoștință,/ Revolta și dezgustul sunt noua mea credință/ Cu ochii stinși contemplu tot visu mi nimicit (IV, p. 113). Titanul își vede năruite speranțele de a contribui la înfrumusețarea lumii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
320), pentru ca mai apoi, după moartea fetei, să proclame absența zeilor dintr-un Olimp plăsmuit (Olimpu-i o minciună/ L-au născocit tiranii și preoții în cor,/ S-acopere cu slavă ticăloșia lor !... - III, p. 327). S-ar zice că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu e sigură de identitatea reală a mirelui din vis (nu știu dacă dorul acesta al meu i se cuvine într-adevăr lui Achile - I 3). În același timp, fata simte clar legătura adâncă dintre iubire și moarte : Cât de amară e dulceața iubirii, cât de viu se împletește dragostea cu moartea (I 3). Când află din scrisoarea sosită cu întârziere, misiva prin care Agamemnon încerca să o întoarcă din cale, că nunta s-ar fi amânat, tânăra nu se arată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că va trăi în amintirea grecilor salvați ( Ei cred că aici e vorba de o moarte pe altar... nimeni nu le-a spus că dincolo de moarte începe o altă lume - III). Cuvintele acestea rămân fără ecou, constată ea cu nedumerire amară : Ce s-a întâmplat cu voi toți, de nu înțelegeți ?... De ce mă lăsați singură ? (III). Ifigenia cunoaște rosturile tainice ale lumii inaccesibile celor pentru care se sacrifică. Aheii dau ascultare unei porunci divine sângeroase pentru a obține vânt favorabil expediției
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe seama lor. Pe de altă parte, Radu Stanca preia de la Sofocle și argumentul suferințelor Antigonei, copila care și-a părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
625). Amenințarea morții se face tot mai mult simțită o dată cu aceea a izolării în ospiciu. După ce a alunecat în mod inexplicabil în râpă, cea mereu acuzată că bate câmpii (III, p. 638) spune că simte prin fereastra deschisă un aer amar, care vine din cimitir [...] un aer uscat, fără oxigen, fad [...] care vine din altă lume (III, p. 639). Iritat de istorisirile dezordonate ale soției, făcute parcă să-l scoată din țâțâni, Ionel o interoghează despre mistrețul cu falca de aur
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acestea descoperă felurite cauze ale suferinței omenești. Totuși, nu apar drept fragmente disparate, căci în fiecare autorul face viața moral și estetic inteligibilă la alt nivel de evoluție (p. 39). Toate laolaltă trădează meditația neîntreruptă asupra condiției umane, lucidă și amară ca a unui modern (p. 40). Pentru cei vechi, observă exegeta, nefericirea muritorilor se datorează hotărârilor de neînțeles ale sorții sau mâniei zeilor, uneori atrasă de faptele reprobabile ale oamenilor. Tragicii investighează în profunzime raporturile dintre om și soartă. La
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și care de la început au fost considerate astfel de critica internațională, trebuie citate "Sciuscia" (1946) și "Hoțul de biciclete" (1948), de Vittorio de Sica, "Pămîntul se cutremură" de Luchino Visconti, "Roma, oraș deschis" (1945) și "Paisa" de Roberto Rossellini, "Orez amar" (19^9) de Giuseppe de Santis, "Anii dificili" de Luigi Zampa, "la Strada" (1954) și "Nopțile Cabiriei" (1956) de Federico Fellini. Pînă la începutul anilor 60 cînd "marele public" european le va descoperi, nu aceste producții vor aduna totuși cel
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]