8,697 matches
-
vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți și definitiv Încheiată. „Ai, bre, zise el, dar alde Bălan ăștia d’aici nu e rude cu Sică nebunu’ ăla dân B.?“ Popescu tresări la auzul numelui satului din care plecase cu o zi Înainte. Ar fi putut spune că pe respectivul nebun Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să fie captat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
partea cealaltă a obiectivului. În absența lui, nici cei care vin nu vor putea imagina nimic pornind de la detaliile atât de minuțios Înregistrate. Ei nu vor putea broda pe marginea lor nici măcar atât cât a lucrat imaginația lui Popescu la auzul poveștii lui Anton, cel atât de Îmbătrânit Înainte de vreme. „Judecând după cantitatea de suferință bizară și fără cauză, războiul Îl poartă mai mult mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
astfel că de fiecare dată adormi la loc fără să vrea. Aproape se Înserase când cineva Îl strigă pe bătrân și Ana, trează acum de-a binelea dar fără puterea de a se ridica din pat, Își ascuți cât putu auzul. Nu auzi decât un mormăit de voci și salutul de plecare al celui care strigase mai devreme. În aceeași stare letargică urmări trebăluiala bătrânului prin camera de alături fără să-și poată imagina ce anume face și, când ea tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
partea neclară a genealogiei lui: branșa dinspre mamă. Ea, absentă, Îl Întrebase dacă aude greierii. Era trecut de miezul nopții și, de la Înălțimea ferestrei dinspre curte a mansardei ar fi fost de presupus că nu pot fi auziți. Își Încordă auzul și se lăsă surprins: aici, În centrul orașului? Poate că acela a fost momentul În care s-a decis să-i mărturisească intenția de a pleca În satul mamei lui și să-i arate Anei singurul document pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spui că miroase a primăvară. Miroase a primăvară În preajma locului tău natal? Atunci sigur că nu ai de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totuși inconfundabilă. Oricând după aceea, la auzul numelui satului tău, gândul tău, ca o lacrimă de mândrie, tresare. N-am nimic de adăugat. Zare P.S. Acum sunt În concediu și cred că Într-o zi am să mă urc În tren și-am să vin până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar mirosul florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am dormit Într-o șură. Simțurile abia acum Încep să fie maltratate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă când Mâna Grădinarului înveșnicește culorile, iar Cântecul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar prin titlul antologiei (care-l preia pe cel al volumului din 1976), reprezentată prin ceasul stelar, auzul și văzul din nori migratori, salvele luminii, traseul aural etc. și care amplifică solemnitatea poemelor. Horia Zilieru este, așadar, un artist profund original, autorul unei opere vaste și valoroase, caracterizate printr-o vitalitate de excepție, grație căreia, deși a fost
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ceea ce îi dădea un aer de bătrânel cumsecade, cu totul nepotrivit cu ceea ce auzise Julius, că, după nopțile de chef umbla tras la față, nebărbierit, cu gulerul cămășii murdar. Discuția s-a încropit anevoie și pentru că doctorul are probleme cu auzul. Trebuie să aplece urechea dreaptă spre interlocutor când i se vorbește prea încet. Din când în când, își ștergea fața roșie cu enorma sa batistă cadrilată și se uita spre pendula din perete. Probabil, aștepta, plictisit, ora la care se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna și mi-am încordat auzul ca să detectez cel mai mic sunet care s-ar fi ridicat peste zgomotul produs de pașii noștri neregulați. Și într-adevăr, se auzea ceva: un ecou care ne urmărea, undeva în spatele nostru. Ba mai mult, când ne-am oprit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până departe, desfășurând orașul închipuit. Străzi, bulevarde, ulițe, alei, alei printre blocuri la mahala, alei în parcuri livide, clipind sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul până departe. Dinspre miazănoapte, odată cu trenurile personale de la Simeria și Deva, sosesc mâhniri fără leac. Chiar acum, chiar în clipa asta trenul trage la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sublocotenent Cicoare. Cu ochii cârpiți de somn și cu o mutră zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui nume, Limbosu a clipit des din ochi și a icnit ca și cum ar fi avut un junghi în coaste... Toaibă își adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ci gândul curat și iubirea celor din jur... Și ai pe cine iubi. Maranda îi o femeie vrednică și cu suflet curat. Și... dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc... Așa îmi arată mie bobii, Toadere! La auzul acestor cuvinte, chipul lui Toaibă s-a luminat. A ridicat privirea spre Dochița, dar nici de această dată nu a scos măcar o vorbă. Se vedea pe chipul lui însă că în suflet s-a produs o mișcare însemnată... Săptămâna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă a ridicat paharul și a comandat râzând: Grupă! Ascultă comanda la mine! Pentru onor, prezentați paharele! Pentru domnul premiant Gruia Toaibă, de trei ori ura! Așa parcă mai vii de acasă, sergent Toader Toaibă! - a apreciat Gruia râzând... La auzul acestor cuvinte, Toaibă a plecat ușor capul a aprobare și a aducere aminte... Și anii au început să treacă, câte unul mai ușor, altul mai greu... În anul al treilea de facultate, Gruia s-a trezit chemat la rectorat. De ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întârziere de execuție sau greșeală se penalizează cu un punct. Câștigă jucătorul cu numărul cel mai mic de penalizări. Notă Jocul se poate desfășura și sub forma unei plimbări lente pe terenul de joc, cu opriri din loc în loc. La auzul cuvântului „negru” jucătorii trebuie să se culce iar la „alb”, să se ridice. Povestirea trebuie astfel improvizată încât jucătorii să nu poată bănui momentul când se va formula cuvântul „alb” sau „negru”. 41.Atenție la semnal Jucătorii se împart în
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
atenție se poate desfășura într-o sală, în orice moment al unei lecții de educație fizică. Încă de la începutul lecției fiecărui colț i se atribuie denumirea unei culori. În timpul desfășurării lecției, la un moment dat, profesorul strigă o culoare la auzul căreia toți trebuie să alerge la colțul respectiv. Cei care greșesc sau ezită vor fi penalizați. Indicații metodice Pentru a crea surpriza pot fi strigate și alte culori în afara celor atribuite colțurilor. În aceeași oră jocul poate fi repetat de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
aflam alături de el, În Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă gîndeam că oamenii nu au privirea clară, din care cauză Înțelegerea le este Îngustată, căci dinspre pămîntul acela numit „al Făgăduinței” s-auzea, trebuia un anume auz, lacrima, larma poporului ales. „Da, domnule Davidsohn, bine-ai făcut! Ai plecat; noi am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei neagră de-acum.” - „De crimă”, o aud pe Marga Popescu, te faci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
linii de câte douăzeci de oameni. Strânseră la piept scuturile, alcătuind un zid a cărui culoare - un ocru intens, pe care se desena acvila în două nuanțe de albastru - se distingea limpede pe întinderea uniformă a câmpiei. Quazii înaintau. La auzul urletelor lor, Valerius îngheță. Îi văzu pe cei care se ocupau de care cum vărsau conținutul coșurilor... Nu erau sfecle și napi, ci pământ. Îl turnară de-a lungul celor două șanțuri, formând două bariere. Ca să treacă peste ele, barbarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de îngrăditura de lângă lac, privind în pământ înainte de a începe o viață nouă. În cele din urmă, Valerius se întoarse spre soldatul aflat cel mai aproape. — Unde-i sacul meu? Sacul meu... Oamenii se agitară și începură să murmure la auzul întrebării aceleia neobișnuite. De ce-i trebuia un sac unuia care urma să moară? Comandantul escortei îi întinse lui Valerius sacul. — Ăsta e? Valerius încuviință. Îl luă și și-l puse la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ușa și privi spre cer, apoi se întoarse în grabă și se așeză la masă. — Luna stă să apună. E târziu, peste puțină vreme trebuie să plec. Mai povesti că Galba îl alesese pe Piso - Vitellius tresări de uimire la auzul acelui nume - ca urmaș al său, și că în aceeași zi, în Senat, scaunul curial se așezase singur de-a latul, semn că nenorocirile aveau să se abată asupra împăratului. În dimineața zilei când fusese ucis, prezicătorul îl avertizase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre care și Flamma, vociferară indignați la auzul cuvintelor tracului. Acesta privi în jur neliniștit. — Dar nu voiam să-l vorbesc de rău pe maestru... Ca voi toți, am o profundă devoțiune pentru el, zise, lăsând cuțitul să cadă. Sper ca mâine să mă apere... Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru o activitate infinit mai spornică și mai revela toare. Iată cum se explică astăzi țipătul copiilor v ecin ului meu: „tată, noi vrem să vedem muzee...!” - și cum se lămurește lamentabila stupefacție, în care a căzut bietul părinte la auzul acestor îndrăznețe revendicări...” Al. Vlahuță - 150 de ani de la naștere Sâmbătă, 20 septembrie 2008, la sediul Muzeul ui „Vasile Pârvan”, Bârlad, din inițiativa Comitetului județean Vaslui, a muzeului din localitate dar și al Societății cult urale „Academia Bârlădeană”, într o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mulți bani în perioada care urmează să vie cât mai sunt încă vie? S.LABOU Sigur că avem, stimată doamnă votantă. Alegeți ca siglă sigla noastră, dricul, și totul va fi perfect. Eu personal v-am și scris aici, în auzul lumii, mai multe zerouri. DÂNSA Și astea ce mare brânză or să facă? S.LABOU Brânză nu, șvaițer da, că vă facem o pensie suprașvaițer cu goluri de cea mai bună calitate. Vom face special pentru prosperitatea dumneavoastră economii la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]