8,498 matches
-
a persoanei a treia feminin singular, fiind tradus ca „ea va numi”. Numele însuși, însemnând „Dumnezeu [este] cu noi”, iudeii afirmă că deși este nobil, el nu implică o natură divină a băiatului. Astfel de nume teoforice sunt comune în Biblia ebraică. Mai mult, Isus nu este numit niciodată Immanuel în Noul Testament. Viziunea iudaică este adesea contrazisă de către creștini și a fost un subiect de dispute între evrei și creștini de la formarea Bisericii moderne. Ieronim, în 383 e.n., scria în „Adversus
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
Din perspectiva profeției, prezentul și viitorul îndepărtat sunt reunite. Miracolul concepției imaculate in cel mai deplin sens al cuvântului nu este clar exprimat în profeția cu Immanuel. Conform acestei interpretări, Fecioara Maria este referită doar indirect prin figura acestei 'almah'. Biblia grecească (Septuaginta) a tradus 'almah' prin 'parthenos' (virgină), și astfel a pregătit pentru interpretarea ca „virgină” în sensul propriu-zis al cuvântului. Cei care nu cred că acest pasaj ar fi o referință la nașterea lui Isus obiectează că de fapt
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
Isus, nici de către Pavel, care afirmă că Isus era „născut din femeie” fără a menționa că femeia ar fi fost virgină. Tratând folosirea contemporană înafara limbii române, alte limbi moderne pot avea diferite aspecte referitoare la cuvintele folosite în traducerile Bibliei, sau pot chiar avea cuvinte care se folosesc atât pentru „adolescentă” cât și pentru „virgină”, la fel ca și cuvântul ebraic „almah”. Un exemplu din limba engleză este „maiden”, folosit în societatea britanică dinaintea celei contemporane, care era mai conservatoare
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
conservatoare decât cea de azi, în care vârsta timpurie a unei femei implica și virginitatea ei. Cuvinte ca acestea au devenit arhaice în societatea contemporană, conducând astfel la problemele moderne în interpretarea cuvântului „almah”. Drept exemplu notabil este textul din Biblia lui Luther care folosește cuvântul german „Jungfrau”, care este compus în mod literal din cuvintele „tânără” și „femeie”, deși se obișnuiește să fie folosit pentru „virgină”. Această ambiguitate rezultă într-o interpretare similară textului original ebraic al lui Jesaja (Isaia
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
Immanuel.” în limba română: „Din acest motiv, DOMNUL însuși vă va da vouă un semn: Iată, virgina/adolescenta este gravidă și va naște un fiu, pe care ea îl va numi Immanuel.” Conform lui Howard Clarke, cei mai mulți cercetători seculari ai Bibliei, împreună cu cercetătorii evrei și unii cercetători creștini interpretează acest verset din Isaia ca referindu-se în mod explicit la un fiu al regelui iudeu Ahaz (cca. 735-15) mai degrabă decât la mama lui Mesia, așa cum înțelege Matei, atunci când versetul este
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
inspirase.Conținutul albumului este considerat vag, lăsând ascultătorii să ajungă la concluzii independente.Coperta albumului conținea un cerc înconjurat de cuvintele inima, minte, mulțumire și răutate.Aceasta mai face referire la Revelație, capitolul 12, versetele de la 1 la 5 din Biblie. În album există o frază, „When you are suffering, know that I have betrayed you”, care se repetă în melodia 1 și la sfarsitul melodiei 99, respectiv melodia 12.Similar, melodia se termină cu voci care repeta frază „When all
Antichrist Superstar () [Corola-website/Science/320110_a_321439]
-
Guns, God and Government" a extins fascinația Americii pentru violență, iar logo-ul turului era - o pușcă și pistoale aranjate că o cruce. Pe 16 mai 2001 s-a anunțat pe site-ul lui Manșon că dorește să citeze din Biblie la următorul concert, ca versurile să nu mai fie așa pline de boli, mizerie, adulter, sinucidere și sacrificii. Pe 21 iunie 2001, Manșon a citit în Denver, Colorado pe scena câteva pasaje și psalmi. Acest tur a fost lansat pe
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din Evul Mediu și simbolizează idealul nou. Influența sa va fi considerabilă: "Imitațiunea lui Cristos" a devenit lucrarea cea mai citită, în lumea creștină, după Biblie. "Imitatio Christi", „îndată după Sfânta Scriptură, este cartea cea mai citită pe fața pământului, precum și cea care a lucrat cele mai multe întoarceri la Dumnezeu a sufletelor păcătoase.” Cartea a fost admirată de Sf. Thomas Morus, Lord Cancelar și renumit umanist englez
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
În fapt, un manuscris al "Imitațiunii" din 1441, prezintă o punctuație metrică, prin care se sugerează citirea fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc "Psalmii". În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, "Imitatio Christi" este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită, în cele mai multe limbi și în cele mai multe exemplare. În limba latină a fost tipărită în peste 2000 de ediții. Noi ediții ies cu regularitate, mereu. La scurt timp după apariția lucrării
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
a lui Hristos. Isus Hristos a fost un înger care avea misiunea să mărturisească Evanghelia Sa, pentru ca oamenii să creadă că El poate salva de la moarte. Mama Sa reală este Ierusalimul ceresc. Ei nu au onorat crucea și au respins icoanele, Biblia lor fiind doar o parte din Noul Testament. Secta a apărut și a înflorit între 650-872 în Armenia și în themele răsăritene ale Imperiului Bizantin. Paralel cu dezvoltarea doctrinală a avut loc și o organizare militară. În anul 660, sediul congregației
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
a făcut remarcat prin zelul său studios, dar și prin timiditatea sa și distanțarea de ceilalți elevi, rămânând la o parte de jocurile lor. El însuși se descrie ca fiind «foarte superstițios» în timpul tinereții sale. Îi plăcea mult să citească Biblia, dar și romanele lui Walter Scott, care tocmai apăreau. A început sudiul autorilor clasici ca Ovidiu, Virgiliu, Homer și Herodot între 1810 și 1813. În continuare, a citit operele autorilor agnostici ca Thomas Paine și David Hume, lecturi care l-
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
fost eliminate. În mod oficial canonul Noului Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și Înțelepciunea lui Solomon drept scriptură. Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă. Cărți care au fost foarte aproape de a fi definitiv incluse în acest canon, dar în cele din
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
("ebraică:" אוריה החתי) a fost un soldat în armata regelui David menționat în Biblia ebraică. El a fost soțul lui Batșeba și a fost ucis din ordinul lui David. Profetul Natan l-a mustrat pe rege pentru că a comis acest adulter și i-a reamintit lui David legământul acestuia cu Dumnezeu. Soția lui Urie
Urie Hititul () [Corola-website/Science/321048_a_322377]
-
reprezintă totalitatea textelor literare scrise în limba ebraică în întreaga lume și de-a lungul tuturor perioadelor istorice. La loc de cinste se află Biblia ebraică ("Tanah", în ). Culegerea de compilații Mișna a fost scrisă în primele secole ale mileniului I d.Hr. și are ca punct de plecare Tora, în ,(Pentateuhul). Cărturarul Avraham ibn Ezra (1092/1093? - 1167) a scris comentarii asupra Bibliei. Rabinul Rashi
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
se află Biblia ebraică ("Tanah", în ). Culegerea de compilații Mișna a fost scrisă în primele secole ale mileniului I d.Hr. și are ca punct de plecare Tora, în ,(Pentateuhul). Cărturarul Avraham ibn Ezra (1092/1093? - 1167) a scris comentarii asupra Bibliei. Rabinul Rashi (1040 - 1105) a scris primul comentariu complet al Talmudului. Marele filozof Moise Maimonide (1135 - 1204) a realizat diverse exegeze ale scrierilor sacre, din care se remarcă opera sa principală "Călăuza șovăielnicilor", publicată în arabă. Alți mari scriitori ai
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
valoros a fost discipolul acestuia, David Franco Mendes (1713 - 1792), care prin scrierile sale l-a imitat pe Racine și Metastasio. În contextul mișcării de emancipare a evreilor se remarcă filozoful Moses Mendelssohn (1729 - 1786), prin a cărui traducere a Bibliei evreiești în germană atrage intereseul pentru studiul limbii ebraice. În domeniul liricii acestei perioade, se remarcă poetul Naphtali Hirz Wessely (1725 - 1805). În acest secol începe renașterea naționalismului evreiesc, care va duce la sionism și alături de el crește tot timpul
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
(în originalul ebraic מגילת רות „Meggilat Rut” sau „Meghilat Rut”, adică "Sulul lui Rut") este una din cărțile Bibliei ebraice, unul din cele cinci suluri (Meggilot) din cadrul Scrierilor Hagiografice (Ketuvim), fiind situată între Cântarea Cântărilor și Plângerile lui Ieremia, sau ale Scrierilor istorice din Vechiul Testament, unde este situată, conform canonului creștin, mai la început, între Cartea Judecătorilor și Cartea
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
תְּ הֹלֶכֶת, etc. Alți cercetători au argumentat și datarea tărzie a cărții Rut cu argumente lingvistice. Se face, de exemplu, uz de expresia "נשא אישה" ( "nasá ishá", vezi Rut 1,4) ,obișnuită în Biblia târzie precum și în Mishna. Aceasta înlocuiește formularea "לקח אישה" (lakah ishá - "și-a luat nevastă" vezi Facerea 4,19) curentă în Pentateuh. După tradiția evreiască, Cartea Rut se citește în sinagogi de sărbătoarea Shavuot din două motive principale: acțiunea ei
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
fiu. Familia lui Elimeleh pribegește din Betleem, loc al cărui nume „Casa pâinii” simbolizează existența unui adăpost și siguranța materială, către Șesul Moabului (Sdé Moav), nume care avea în ochii evreilor conotații negative de adversitate (Regatul Moavului este menționat în Biblie și în surse arheologice - Stela lui Meșa - ca unul din dușmanii israeliților) și lipsă de siguranță. Absența pâinii la Betleem și reapariția ei (כִּי פָקַד ה' אֶת עַמּו
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
bogat”, dar înseamnă și „foarte vrednic”. Numele celeilalte rude care a refuzat la început să o dezlege pe Rut s-a șters și e menționată drept „cutare” - „ploni almoni” (Rut 4,1) Sulul lui Rut este singura carte din canonul Bibliei ebraice în care protagoniștii principali sunt femei. E adevărat că narațiunea incepe cu Elimeleh si cei doi fii ai sai, care decedează până la versetul al cincilea, și se încheie prin versetul despre seria genealogică a nașterii unor băieți, dar, practic
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
este o carte de Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman care prezintă noul consens al istoricilor și arheologilor asupra validității istorice a Bibliei ebraice. Punctul lor de vedere este că istoricii nu mai pornesc de la premiza că Biblia ar fi corectă din punct de vedere istoric, deoarece noile descoperiri arheologice nu mai pot susține această ipoteză. Istoricii și-au însușit în cele din
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
este o carte de Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman care prezintă noul consens al istoricilor și arheologilor asupra validității istorice a Bibliei ebraice. Punctul lor de vedere este că istoricii nu mai pornesc de la premiza că Biblia ar fi corectă din punct de vedere istoric, deoarece noile descoperiri arheologice nu mai pot susține această ipoteză. Istoricii și-au însușit în cele din urmă punctele de vedere care deveniseră de mult consensuale în studiul critico-istoric al Bibliei, adică
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]