KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...317 318 319 ...359 >

8,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

nevoie de nimic. MACABEUS: Și el? Lui nu-i pare rău? PARASCHIV: Îi pare rău, dar nu-i pasă... MACABEUS: Cum se poate așa ceva? PARASCHIV: Pune scara. Mă duc după apă. MACABEUS: Încurcată, foarte încurcată povestea asta... Am să mă culc. M-ai obosit foarte rău, foarte rău... Când se termină? PARASCHIV: A, se termină foarte încet... MACABEUS: Cât de încet? PARASCHIV: Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că nu mai e, dar dacă știi să aștepți îți umezește fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De-acu’ le fac eu... pe toate... (Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS continuă să-l caute de purici și să-l exploreze încet pe tot corpul; expresia lui MACABEUS începe să devină tot mai fioroasă și congestionată.) PARASCHIV: Eu mă culc... MACABEUS: Așa, așa... trebuie să dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS (Jucându-se cu lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Urâtă treabă... (Către INAMIC): Te-a durut? INAMICUL (Semn că da.) MACABEUS: Iu-iu-iuuu... PARASCHIV: Vii de departe? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: Ai mamă? INAMICUL (Ridică din umeri.) PARASCHIV: Ți-e somn? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: Mâncăm și te culci. INAMICUL (Semn că da.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Ce, cum? PARASCHIV: Vrea să mănânce și să se culce. MACABEUS: Foarte bine. (Pauză; cei trei în așteptare; INAMICUL își roade un deget; se chircește pe scaun.) PARASCHIV (Către INAMIC.): Te doare ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: Ai mamă? INAMICUL (Ridică din umeri.) PARASCHIV: Ți-e somn? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: Mâncăm și te culci. INAMICUL (Semn că da.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Ce, cum? PARASCHIV: Vrea să mănânce și să se culce. MACABEUS: Foarte bine. (Pauză; cei trei în așteptare; INAMICUL își roade un deget; se chircește pe scaun.) PARASCHIV (Către INAMIC.): Te doare ceva? MACABEUS: Îl doare ceva? INAMICUL (Semn la burtă; chircit de durere.) PARASCHIV: Îl doare burta. MACABEUS: Zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Foarte bine. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Ce zice? INAMICUL (Către MACABEUS.): De-acu’ o să mâncăm tot timpul așa... PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că el o să ne facă de mâncare toată săptămâna... MACABEUS (Enervat de redundantă.): Bine, bine... INAMICUL (Către MACABEUS.): Ne culcăm? PARASCHIV (Către MACABEUS.): Ce zice? MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că dacă nu vrem să ne culcăm... INAMICUL (Către PARASCHIV: acum, după masa asta, uhu! cu burta asta mare, da, ar cam trebui, știi, două palme sub cap, să dormim... așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așa... PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că el o să ne facă de mâncare toată săptămâna... MACABEUS (Enervat de redundantă.): Bine, bine... INAMICUL (Către MACABEUS.): Ne culcăm? PARASCHIV (Către MACABEUS.): Ce zice? MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că dacă nu vrem să ne culcăm... INAMICUL (Către PARASCHIV: acum, după masa asta, uhu! cu burta asta mare, da, ar cam trebui, știi, două palme sub cap, să dormim... așa... sforrrr... frrâs... sfooorrr... înțelegi, măcar atâtica...) PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că măcar puțin ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV (Adormit ușor după masa copioasă.): De ce mint? MACABEUS (Către INAMIC): De ce minte? INAMICUL (Către MACABEUS.): Eu pot să stau și zece zile fără să dorm. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Somnul e pentru el o bagatelă. PARASCHIV (Către amândoi.): Eu mă culc. INAMICUL (Către PARASCHIV: așa, așa... du-te, dormi, visează... ceva mare, sfțââr, sfââr... ceva subțire, finuț... ceva care pe limbă face fâst-fâst, ceva, ceva... ca de sticlă, prin care te vezi... și după aia, după, am să vă spun care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Oameni buni, jur că n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă plictiseam îngrozitor... He-he... INAMICUL se agață, plângând, de MACABEUS, apoi de PARASCHIV. Brusc, MACABEUS își toarnă o cană plină cu apă și o bea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS: Așa e, zău. Mai bine mâncăm masa... INAMICUL: Înțelegi? Asta e soluția. Trebuie mâncată masa. PARASCHIV (Un gest de revelație.): Asta e! INAMICUL: Ei?... Ce ziceți? O mâncăm? PARASCHIV: O mâncăm. MACABEUS: O mâncăm. INAMICUL: O mâncăm și ne culcăm. Și mâine ieșim la soare. (Cei trei mănâncă masa; la început cu oarecare furie o dezmembrează și rup din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu vin la masă... CASIERUL și HAMALUL (Îmblânziți): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Faceți curat în camera de deasupra magaziei. Puneți acolo un pat. HAMALUL și CASIERUL (Schimbând priviri, dându-și ghionturi.): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Spuneți-i Ioanei să se culce.| HAMALUL și CASIERUL: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să fie liniște și să nu vă mai prind pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
HAMALUL: Eu și cu Bruno. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ați stat... până la sfârșit? HAMALUL: Păi, cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Până când... până când a început să tune...? HAMALUL: A, nu... Eu, după chestia aia cu orașele... m-am plictisit și m-am culcat. Și Bruno s-a culcat și el. A mai stat puțin și s-a culcat. Domnul Kapunta însă... (Bea.)... da, el cred că a stat până la sfârșit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: A stat acolo cu voi? S-a ascuns cu voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ați stat... până la sfârșit? HAMALUL: Păi, cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Până când... până când a început să tune...? HAMALUL: A, nu... Eu, după chestia aia cu orașele... m-am plictisit și m-am culcat. Și Bruno s-a culcat și el. A mai stat puțin și s-a culcat. Domnul Kapunta însă... (Bea.)... da, el cred că a stat până la sfârșit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: A stat acolo cu voi? S-a ascuns cu voi și m-a pândit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Până când... până când a început să tune...? HAMALUL: A, nu... Eu, după chestia aia cu orașele... m-am plictisit și m-am culcat. Și Bruno s-a culcat și el. A mai stat puțin și s-a culcat. Domnul Kapunta însă... (Bea.)... da, el cred că a stat până la sfârșit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: A stat acolo cu voi? S-a ascuns cu voi și m-a pândit de acolo? HAMALUL: Așa face întotdeauna... Da’ nu e un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cel puțin știți că o să crăpați fără părere de rău. E, dacă aș putea să călătoresc prin ploaie... măcar o zi... măcar zece zile... nu mi-ar mai păsa de nimic... M-aș urca într-un pod și m-aș culca acolo și nu m-aș mai trezi niciodată. Ce vină am eu, că nu pot călători prin ploaie? Spuneți-mi și mie, cu ce sunt vinovat? Și ce rost are să mai trăiești dacă nu poți călători prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și lui Bruno i s-a părut că-ți amintește ceva și s-a bucurat și el... Dar după aceea n-am mai înțeles nimic, s-a înnegrit totul, s-a golit tot pieptul... de țipăt... și atunci ne-am culcat... Dar nu se poate ști nimic, domnule. Nimic, nimic, nimic! Poate că și noi am călătorit, poate că am văzut orașe de care, astăzi, ne-am înspăimânta... Poate că am trecut prin păduri și poate că de aceea suntem așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cum se zbate ceva cald, ceva ușor, așa, ca o aripă? Ei? E visul meu, se coace aici, se rotunjește, aștept numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin treburile... mă culc. Cum am puțin timp liber... mă culc... înțelegeți? Cu cât o să dorm mai mult cu atât sunt mai multe șansele mele... de a visa... încă o dată... visul acela frumos... Dumneavoastră visați vreodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Eu nu visez niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așa, ca o aripă? Ei? E visul meu, se coace aici, se rotunjește, aștept numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin treburile... mă culc. Cum am puțin timp liber... mă culc... înțelegeți? Cu cât o să dorm mai mult cu atât sunt mai multe șansele mele... de a visa... încă o dată... visul acela frumos... Dumneavoastră visați vreodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Eu nu visez niciodată. HAMALUL: Ce păcat... E mare păcat. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc lucrurile între ele, își pierd șirul, se lasă noaptea înainte de prânz, se crapă cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un câine ai urlat și noi am stat lângă tine și ne era milă de tine și n-am știut cum să te trezim. Și abia spre dimineață te-ai liniștit și ne-am dus și noi și ne-am culcat. Ce fel de somn e ăsta? De ce nu te liniștești? După ce îți pare atât de rău încât urli prin somn și nici nu te poți trezi? Îți pare rău că mori? Băiatule! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE e prăbușit lângă scaunul fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vom lipi de câte un fir de iarbă și vom asculta cum se strecoară apa din adânc și ne vom lăsa ușor pe dârele săpate de picătura de apă și vom intră și noi până în adâncul acela alb, ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa picături de apă... ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui Iuda ghinionistul, desemnat de hazard să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că Înot Într-un vis scalat, labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că Înot Într-un vis scalat, labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar n-o pot face decât parcurgând În sens invers succesiunea de vise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]