8,716 matches
-
mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Am ajuns și ne-am instalat cum am putut. Părinții mei erau foarte necăjiți. Cum să te instalezi? Cum să te aranjezi? Șapte inși într-o cămăruță strâmtă care abia ne asigura spațiul necesar pentru somn, obligați fiind să ne culcăm la rând, întinși unul lângă altul ca sardelele în cutie. Și trăiam așa. Atâta ne oferea nouă viața, în ciuda eforturilor pe care le făceau părinții noștri pentru a înlătura pe cât posibil aspectele ei mai puțin atractive. Proprietarul nostru era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puținul pe care-l aveam; nu voiam mai mult: nu eram lacomi. Trecuserăm prin cumplita foamete din Moldova, iar aici aveam tot ce doream. Nu trăiam într-un palat, ci într-o căsuță prăpădită; nu aveam nici paturi, ci ne culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n Moldova, amenințați permanent de spectrul foamei ucigașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țiganilor: "Poetul Nikolaus Lenau (1802-1850) consacră țiganilor mai multe poeme. Mai ales unul, tradus în mai multe limbi, merită toată atenția. Lenau prezintă tema libertății, a sărăciei și a naturii, o temă tipic romantică de altfel. Trei țigani visători sunt culcați la umbra unei sălcii; unul cântă din vioară pentru propria sa plăcere, al doilea trage din pipă, urmărind cu privirea jocul cercurilor de fum. În fine, cel de al treilea doarme lângă țambalul agățat de o ramură a salciei. Astfel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
limba românească, m-am conectat on-line pe site-ul uneia dintre nenumăratele televiziuni din România. Am ales bine ora, să văd chiar jurnalul principal de seară. Prima știre: un fotbalist lovit cu cotul în gât de un adversar bulgar rămâne culcat pe gazon. A doua știre: un avion de turism de două locuri a aterizat de urgență pe un câmp de prin Moldova. A treia știre: gazele se vor scumpi de luna viitoare cu 5%. Am plecat din fața calculatorului profund dezgustat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
holurile aeroportului, contrastând prin culoare și imbrăcăminte cu cei din jur, se cumințesc brusc de îndată ce văd sutele de scaune bleu aliniate în interiorul Airbus-ului A340-600. După câteva ore de zbor și după masa frugală servită de echipaj, reușesc să se culce pe culoarele avionului, du jamais vu în toți anii în care călătoresc cu avionul. Echipajul nu le spune nimic, în mod ciudat. De fapt, cred că fuseseră anunțați că va fi un zbor liniștit, fără probleme nu am avut nicio
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zguduitură până la Paris. Văzându-i culcați acolo pe mocheta gri, m-a dus gândul la autobuzele DoubleT de pe ruta Geneva -București ale lui Gigi Șoferul, uitate la miez de noapte prin vămi europene. Călătorii epuizați de stat în șezut se culcau și ei pe unde apucau, inclusiv pe culoarul din mijlocul autobuzului. Ciudată senzație de umanizare a călătoriei cu avionul. Ce-mi spune în așteptarea îmbarcării o canadiancă ce se ocupă de "inserția" psihologică a imigranților, care-mi recunoaște imediat accentul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atâta pasiune în fotbal și politică, dar cred că m-am înșelat. Am văzut astăzi o brazdă de pământ proaspăt "întors", pregătit pentru a fi plantat cu flori. Mirosea atât de frumos pământul acela, încât aș fi vrut să mă culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul Lui, pe care l-am pierdut brăzdând, la rândul meu, kilometrii de biblioteci de aici. Fără folos, fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întâlniri“. Ascult și așa ceva, e adevărat, însă o fac doar din curiozitate. Când am iubit, am făcut-o cu o pasiune devastatoare. Niciodată n-aș fi putut ceda unei aventuri pasagere. Ca să vorbesc pe șleau, nu m-aș fi putut culca niciodată cu un bărbat pe care să nu-l iubesc cu sufletul, ci doar cu carnea. Am muncit în profesiunea mea cu pasiune și cu o conștiinciozitate bovină. Bos suetus aratro. Bou deprins cu plugul. Mi-a plăcut întotdeauna să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde? Și toate emisiunile astea plac, distrează, proliferează. Toți se omoară să afle cine se mai culcă cu cine și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversificate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi se par unele talk-show-uri politice, unde se adună nechemați din toate domeniile - doar e democrație, trebuie să participe tot poporul - și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
plastic e un progres indiscutabil și e folosită deja pe mari suprafețe în parkinguri, pe terase, în curțile interioare, care resimt profund nevoia omenească de a vedea crescând pe ele iarba. Avantajele: iarba din plastic nu are umiditate; te poți culca în iarbă fără grijă că ai să răcești; iarba din plastic nu provoacă guturai și nici reumatism - zice prospectul. Pe urmă, ea rezistă minunat la ploi și la soare, nu are ce clorofilă să piardă, nu are cum să înverzească
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vă supraveghează... SNOOPY: Să nu te plictisești, John. Și cât lipsim, nu accepta nici un rendez-vous... YOUNG: N-aveți grijă... Acum, dacă nu vă supărați - gura! Am nevoie de liniște... BERNARD GOIN (25 de ani, după ce a încercat să se sinucidă, culcându-se pe linia ferată Paris-Calais și așteptând un rapid de 140 km/oră - mecanicul a frânat la timp): Voi încerca din nou... La 8 mai 1794, Casinhol Dubail, președintele tribunalului care-l judeca pe Lavoisier, declară: „Republica nu are nevoie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de ani. Domnilor și doamnelor, dați-mi voie să casc și să mă duc la culcare. Aceasta nu mai e o știre, ci un cântec de leagăn insuportabil. - Gata, m-am săturat de cutia asta stupidă, mă duc să mă culc... spune și dl Armstrong, tatăl lui Neil, închizând televizorul după plecarea fiului de pe Lună. Ce a fost mai rău a trecut... REVISTA (STRICT LUNARĂ) A PRESEI: Fritz Lang precizează: - Eu am inventat numărătoarea inversă, acum 40 de ani, în filmul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o șurubelniță și, stând în pat, desfăcu ceasul, șurub cu șurub. Era miezul nopții, noaptea de 31 august. La toate posturile de radio, crainicii anunțau duios „sinteza zilei”. Femeia montă fiecare șurub la locul lui. Era 2 noaptea. Femeia se culcă și se acoperi cu o cuvertură înflorată cu privighetori roșii. O cuvertură ieftină de vară. Ea spuse soțului ei: Când mă trezesc, la cinci, afară e întuneric. A trecut vara. Era 1 septembrie (30 de ani de la). Ei se iubiră
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vor să vândă, e numai propagandă!” - și dispăru în compartimentul său; siguranța lui de sine parcă mă întremă și mă hotărâi să mă întorc în patul meu, să lichidez cele două sandvișuri cu cașcaval (foamea - semn bun!) și să mă culc. Nu fu chip. T., în picioare, aștepta exact în fața scăriței care ducea la culcușul meu; cu un gest dur, mă fixă pe marginea patului de jos și articulă clar și grav: - Tu dois faire un choix! Mi-am zis că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zilele de încordare de dinaintea lui 6 Martie, când nimeni și nimic nu putea stăvili avântul de luptă al mulțimilor conduse de Partid. ...Îmi țiuie în urechi gloanțele trase de legionari împotriva conducătorilor noștri; văd caldarâmul roșit de sângele oamenilor tineri, culcați la pământ de salvele trase din palat și din ministerul de Interne, la porunca sângerosului călău Rădescu. ...Cât a trecut de la 6 Martie 1945 și până azi? Un secol? Un mileniu? Uneori am sentimentul că a fost ieri, alteori această
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din cea mai fragedă copilărie până pe ultimul drum (nu de puține ori, m-am întrebat dacă doamnele întâlnite uneori în biserici, culcate pe câte-un catafalc - ultima masă de examinare! -, purtau, la umbra fustelor și florilor, perechea de chiloți tetra, care, în ochii Sfântului Petru, va fi fost un foarte precis indiciu geopolitic și poate chiar moral-religios). Fiindcă veni vorba: chilotul tetra
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de „gard viu“ în jurul imaginii centrale, de parcă suma energiilor lor copulative s-ar fi concentrat asupra acelui perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
făcut azi-noapte prostia să-i povestesc de Șerban și cum m-a luat el de mână la bairamul Danei și bineînțeles că acuma trebuie să facă mișto de mine. De fapt, ieri ne-am distrat la culme: mama ne-a culcat iar împreună - era groaznic de frig - și a zis că pune reșoul într-o singură cameră (a mea, că-i mai mică) și toate păturile pe noi, „să ne încălzim ca animalele în grajd“ - iar o durea capul, cred că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acolo unde un om la fel de ambițios, maiorul Pera Aurel, trebuia să se fălească cu ,,succesele” sale în fața superiorilor. Îmi amintesc că după masa de seară, în drum spre dormitor, sergentul începea să facă ,,instrucție disciplinară” cu noi -,,culcat, salt înainte, culcat”- și asta pentru că în opinia ,,superiorilor” nu ne mișcam destul de bine. Maiorul Pera Aurel ieșea la apelul de dimineață într-un gest de rutină, unitatea pleca la instrucție pe câmp, iar el rămânea în unitate unde nu făcea mai nimic
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ultimii ani în care am înțeles cum se pune problema, nu m-am gândit niciodată la sinucidere. Și am trăit situații când indivizi dubioși din umbră m-au adus în starea de a-mi dori zile la rând să mă culc și să nu mă mai trezesc niciodată. O întreagă haită de infractori infiltrați prin diverse structuri ale statului și-au fixat ca și scop principal (pentru ei), să mă ,,termine” într-un mod ,,discret”, fără motive de suspiciune. Îmi doream
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trebuiau să fie cât mai bine informați cu privire la punctele slabe ale unui ,,obiectiv”. Și probabil era singurul aspect pe care puteau pedala în intențiile lor dușmănoase. În 2005 am început să nu mă simt bine, seara după ce veneam acasă mă culcam în condiții normale, iar dimineața mă sculam în condiții suspecte, slăbit, într-o stare generală proastă, nu puteam mânca pe fondul unei senzații de greață. În dormitor nu țineam nici un fel de substanță, nici un obiect potențial nociv, și am început
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din plăcuțe de plumb pe tavan. N-a avut nici un efect. Apoi îmi schimbam locul și dormeam fie în bucătărie jos pe pătură, fie în sufragerie pe un pat pliant. Și cu acest prilej am remarcat un amănunt. Noaptea mă culcam într-un loc, începeam să nu mă simt bine, și fără să fac nici un zgomot mă mutam în cealaltă parte. După câteva minute deasupra se auzea zgomot de pași, din nou nu mă simțeam bine și reveneam la primul loc.
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se afla în luncă, copiii la scaldă, fetele suflecate pân-la brâu ducând rufele la râu, boresele cu maiul la bătut în unda curată a râului țoalele bărbaților nădușiți de truda treburilor gospodărești de tot feliul, flăcăii trăgând la coasă să culce iarba pentru vitele lor ce se cereau hrănite peste an, primii locuitorii ai pământului care au putut prinde câte ceva din ceea ce Dumnezeu plecase să ducă omenirii, au fost tocmai înaintașii noștri Cârțâroșenii, adunând ei din unda râului, fiecare ce a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]