8,894 matches
-
la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit s] aduc] un fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii oameni g]sesc justific]rile egoiste mai credibile decât cele lipsite de egoism, deoarece tr]iesc cu convingerea c], în adâncul s]u, orice om este egoist. Dar, în ciuda numeroaselor dovezi ce demasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la fel de profunde, ins] mai complete, măi persuasive și deci mai satisf]c]toare decât cele lipsite de egoism - așadar a considera c] explicațiile egoiste sunt mai plauzibile - ar însemna practic a accepta că adev]r gratuit ceva ce trebuie demonstrat. Dac] egoismul psihologic pornește de la aceast] ipotez], rezult] c] el nu este cu adev]rât ceea ce pretinde c] este - o „descoperire” surprinz]toare și deziluzionant] cu privire la natură uman] -, ci, în cel mai fericit caz, o teorie nefondat], atașat] ideii potrivit c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face decât s] atribuie „motivației egoiste” un sens nou și chiar derutant. În aceast] nou] interpretare, acțiunea are o motivație nu atunci și numai atunci cand individul este motivat s] fac] orice consider] el c] este spre binele s]u, chiar dac] astfel face r]u celorlalți, ci atunci cand individul face ceea ce își dorește cel mai mult, indiferent dac] acest lucru este sau nu spre binele s]u ori este în avantajul altora și în detrimentul personal. În general, egoist este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are o motivație nu atunci și numai atunci cand individul este motivat s] fac] orice consider] el c] este spre binele s]u, chiar dac] astfel face r]u celorlalți, ci atunci cand individul face ceea ce își dorește cel mai mult, indiferent dac] acest lucru este sau nu spre binele s]u ori este în avantajul altora și în detrimentul personal. În general, egoist este cel care dorește cu tot dinadinsul ceva mult mai precis, cum ar fi binele propriu, promovarea intereselor personale și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egoismului psihologic este, prin urmare, lipsit] de conținut, din moment ce dorința suprem] a individului ar trebui s] fie, de exemplu, realizarea unei contribuții substanțiale la fondul Oxfam (indiferent care este motivația final] stabilit] în urmă analiz]rii tuturor aspectelor implicate), chiar dac] cea mai puternic] tentație a individului este mai degrab] de a-si aprovizionă pivniță cu vin. Astfel, în virtutea acestui ultim argument, egoismul psihologic susține ideea c] toți oamenii sunt egoiști prin simplul fapt c] sunt motivați de propria lor motivație
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei persoane va fi în detrimentul altei persoane. Aceste teorii pot fi percepute că exponentele unui egoism panegiric, ce nu contravine moralei, ci, dimpotriv], reprezint] cea mai bun] cale spre finalitatea legitim] a acesteia: binele universal. Este îndoielnic, pan] la urm], dac] vorbim, de fapt, despre egoism, din moment ce acțiunea nu folosește egoismul decât în m]sura în care acesta constituie o strategie de atingere a binelui universal. R]mane cert faptul c] acest ideal pragmatic, fie el egoist sau nu, este fondat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar aceasta pentru c] înl]turarea constrângerilor legale sau etice (autoimpuse) menite s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale interese, este capabil] s] asigure binele colectiv numai în condițiile în care interesele individuale sunt în deplin] armonie sau dac] locul acestor constrângeri este luat de un principiu similar „mâinii invizibile”. Dac], de exemplu, toat] lumea se îmbulzește s] ias] din sală unui teatru din cauza unui incendiu, mulți ar putea r]mane blocați sau chiar ar putea muri în fl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale interese, este capabil] s] asigure binele colectiv numai în condițiile în care interesele individuale sunt în deplin] armonie sau dac] locul acestor constrângeri este luat de un principiu similar „mâinii invizibile”. Dac], de exemplu, toat] lumea se îmbulzește s] ias] din sală unui teatru din cauza unui incendiu, mulți ar putea r]mane blocați sau chiar ar putea muri în fl]c]ri. De aceea, pentru a evita sau minimaliza interacțiunea reciproc], este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
incendiu, mulți ar putea r]mane blocați sau chiar ar putea muri în fl]c]ri. De aceea, pentru a evita sau minimaliza interacțiunea reciproc], este necesar] o coordonare a acțiunilor individuale. Desigur, acest lucru nu este de ajuns. Chiar dac] se vor forma șiruri, deși nimeni nu va r]mane blocat, cei de la urm] ar putea fi surprinși de fl]c]ri. Astfel, sistemul de coordonare elaborat s-ar putea s] nu fac] fâț] tuturor pericolelor, iar acest lucru pune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nimeni nu va r]mane blocat, cei de la urm] ar putea fi surprinși de fl]c]ri. Astfel, sistemul de coordonare elaborat s-ar putea s] nu fac] fâț] tuturor pericolelor, iar acest lucru pune probleme cu privire la abordarea pericolelor iminențe. Dac] lu]m în considerare egoismul ca mijloc de realizare a binelui comun, putem afirmă c] urm]rirea binelui individual nu asigur] promovarea binelui colectiv, ci, dimpotriv], ar putea avea consecințe dezastruoase asupra celui din urm]. iv. Egoismul raționalist și egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi de o alt] premis] la fel de clar], egoismul raționalist naște ideea de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c], dac] o cerinț] sau o recomandare se vrea a fi justificat] și acceptabil], atunci îndeplinirea ei trebuie s] fie în concordant] cu rațiunea. Un splendid pasaj din Leviatanul lui Hobbes face referire atât la egoismul raționalist, cât și la cel etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și acceptabil], atunci îndeplinirea ei trebuie s] fie în concordant] cu rațiunea. Un splendid pasaj din Leviatanul lui Hobbes face referire atât la egoismul raționalist, cât și la cel etic: „Împ]r]ția lui Dumnezeu se dobândește prin lupt], dar dac] ar fi o lupt] nedreapt]? Ar fi oare împotriva rațiunii faptul de a dobândi în acest fel Împ]r]ția, de vreme ce nimeni nu este r]nit în lupt]? Iar dac] lupta nu se împotrivește rațiunii, ea nu se împotrivește nici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Împ]r]ția lui Dumnezeu se dobândește prin lupt], dar dac] ar fi o lupt] nedreapt]? Ar fi oare împotriva rațiunii faptul de a dobândi în acest fel Împ]r]ția, de vreme ce nimeni nu este r]nit în lupt]? Iar dac] lupta nu se împotrivește rațiunii, ea nu se împotrivește nici drept]ții, c]ci, altfel, dreptatea nu ar mai fi expresia binelui.” (Hobbes, 1651, capitolul 15) Astfel, dac] accept]m versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Împ]r]ția, de vreme ce nimeni nu este r]nit în lupt]? Iar dac] lupta nu se împotrivește rațiunii, ea nu se împotrivește nici drept]ții, c]ci, altfel, dreptatea nu ar mai fi expresia binelui.” (Hobbes, 1651, capitolul 15) Astfel, dac] accept]m versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele morale sunt justificate și pot fi acceptate numai dac] îndeplinirea lor nu încalc] principiile rațiunii - si versiunea similar] (ponderat]) a egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament este rațional dac] va duce la îndeplinirea telului individual care este binele absolut - trebuie, prin urmare, s] accept]m și versiunea ponderat] a egoismului etic - cerințele morale sunt justificate și acceptabile doar dac] prin îndeplinirea lor, individul urm]rește binele s]u absolut. Aceeași interpretare poate fi adus] și în cazul formelor radicale de egoism. Din nefericire, egoismul etic se afl] în conflict direct cu o idee cât se poate de plauzibil]: aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
distins pan] acum cinci forme al egoismului. Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form] - egoismul psihologic - este teoria care afirm] c] toți suntem egoiști, dac] nu în aparent] cel puțin în profunzime, întrucat comportamentul nostru, determinat de propriile convingeri și dorințe, este orientat întotdeauna spre ceea ce consider]m a fi binele nostru absolut. Cea de-a treia form] st] sub semnul concepției lui Adam Smith
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
binele nostru absolut. Cea de-a treia form] st] sub semnul concepției lui Adam Smith conform c]reia, în anumite condiții, promovarea propriilor interese constituie calea cea mai bun] pentru a atinge scopul legitim al moralei, si anume, binele colectiv. Dac] nu exist] obiecții legate de aceste condiții, sunt de dorit îndeplinirea și p]strarea lor atâta vreme cât ele asigur] atingerea telului moral prin promovarea binelui absolut. A patra și a cincea versiune - egoismul etic și cel raționalist - înf]țișeaz] egoismul că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care le-ar putea produce sunt pozitive. Perspectivele deontologice, spre deosebire de cele consecințialiste, nu sunt fondate pe o abordare imparțial] a intereselor și a bun]st]rii celorlalți. Cerându-ni-se a nu face r]u unui om nevinovat, chiar dac] prin această punem în pericol viețile altor cinci oameni nevinovați, este evident c] interesele celor șase nu sunt luate în considerare în aceeași m]sur]: dac] ar fi așa, ar fi permis], dac] nu chiar imperativ] salvarea celor cinci în defavoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii celorlalți. Cerându-ni-se a nu face r]u unui om nevinovat, chiar dac] prin această punem în pericol viețile altor cinci oameni nevinovați, este evident c] interesele celor șase nu sunt luate în considerare în aceeași m]sur]: dac] ar fi așa, ar fi permis], dac] nu chiar imperativ] salvarea celor cinci în defavoarea unuia singur. Mai mult decât atât, chiar dac] ne opunem sugestiei de a cumulă interesele tuturor, se știe faptul c] perspectivele deontologice nu trateaz] interesele în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face r]u unui om nevinovat, chiar dac] prin această punem în pericol viețile altor cinci oameni nevinovați, este evident c] interesele celor șase nu sunt luate în considerare în aceeași m]sur]: dac] ar fi așa, ar fi permis], dac] nu chiar imperativ] salvarea celor cinci în defavoarea unuia singur. Mai mult decât atât, chiar dac] ne opunem sugestiei de a cumulă interesele tuturor, se știe faptul c] perspectivele deontologice nu trateaz] interesele în mod imparțial; altfel ar însemna că interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cinci oameni nevinovați, este evident c] interesele celor șase nu sunt luate în considerare în aceeași m]sur]: dac] ar fi așa, ar fi permis], dac] nu chiar imperativ] salvarea celor cinci în defavoarea unuia singur. Mai mult decât atât, chiar dac] ne opunem sugestiei de a cumulă interesele tuturor, se știe faptul c] perspectivele deontologice nu trateaz] interesele în mod imparțial; altfel ar însemna că interesul fiec]ruia dintre cei cinci s] fie evaluat în funcție de interesul unuia singur. E ca si cum ni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau a unei libert]ți de a reduce greșelile altora. În consecinț], p]strarea virtuților proprii este cu mult mai important] decât ap]rărea virtuților și chiar a vietii celorlalți. Nu este posibil s] salvezi o viat] prin minciun], chiar dac] aceasta ar împiedica moartea (prin inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor deontologice Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contrar. Consecințialismul promoveaz] un sistem etic închis, în sensul c] orice acțiune nu poate fi decât corect] sau greșit], iar pentru a fi permis] trebuie s] fie obligatoriu corect]. Din punct de vedere deontologic, o fapt] poate fi permis] chiar dac] nu reprezint] posibilitatea optim] (sau m]car bun]) de acțiune. În cazul consecințialismului, faptă este permis] numai în momentul în care aceasta constituie modalitatea optim] de acțiune pentru subiect: nu este niciodat] ing]duit că cineva s] fac] mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de acțiunile, mijloacele sau scopul cuiva și nu de simplele consecințe ale unui fapt neintenționat pe care individul nu l-a putut preveni.” Pentru că o norm] deontologic] s] fie inc]lcat], este necesar ca cineva s] comit] o greșeal]; ins] dac] aceasta nu a fost f]cut] din intenție (dac] nu a constituit modalitatea sau scopul acțiunii), individul nu este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit o fapt] rea în mod intenționat, nu se poate afirma c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplele consecințe ale unui fapt neintenționat pe care individul nu l-a putut preveni.” Pentru că o norm] deontologic] s] fie inc]lcat], este necesar ca cineva s] comit] o greșeal]; ins] dac] aceasta nu a fost f]cut] din intenție (dac] nu a constituit modalitatea sau scopul acțiunii), individul nu este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit o fapt] rea în mod intenționat, nu se poate afirma c] a greșit. Natură leg]turii dintre acțiunea direct] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]