8,487 matches
-
succesorului său Murșilli II, ajung să facă parte din panteonul oficial divinități ale regiunilor cucerite din Anatolia occidentală și orientală, din Kizzuwatna și din Siria de Nord. Atenția acordată acestor divinități este proporțională cu exigențele politice, fiind uneori posibil ca divinități locale să prevaleze asupra marilor zei ai țării (vezi, de exemplu, devoțiunea lui ¾attușili II/III pentru DIȘTAR 3 din Șamu¿a și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik"). Ascensiunea noilor divinități are loc aproape exclusiv la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exigențele politice, fiind uneori posibil ca divinități locale să prevaleze asupra marilor zei ai țării (vezi, de exemplu, devoțiunea lui ¾attușili II/III pentru DIȘTAR 3 din Șamu¿a și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik"). Ascensiunea noilor divinități are loc aproape exclusiv la nivelul capitalei și al familiei regale, având În vedere că regele, simbol al unității țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune și mărirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din prima perioadă imperială (Șuppiluliuma I și Murșili II) este semnificativă În acest sens: În timp ce textele cu caracter politic (tratate, anale) oferă imaginea unui panteon foarte amplu, cuprinzând marile divinități naționale (zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" din ¾atti, de exemplu) și mulți zei locali, În schimb, textele practicii cultuale (celebrări ale sărbătorilor) fac dovada unei situații foarte diferite de cea din perioadele anterioare. Nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situații foarte diferite de cea din perioadele anterioare. Nevoia de organizare și de raționalizare, experimentate În practica administrativă a gestionării unui teritoriu statal foarte mare și compozit, se reflectă și În Încercarea clasei scribilor și a preoților de a sistematiza divinitățile Într-un panteon canonizat. În epoca lui Șuppiluliuma 1 sunt elaborate și fixate Într-o formă care se va menține aproape la fel până la sfârșitul imperiului, cu câteva variații neesențiale, listele zeilor invocați ca martori În tratatele semnate de suveranii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În tratatele semnate de suveranii hitiți cu regii vasali din Anatolia și din Siria, precum și cu unii suverani din Orientul Mijlociu. Dacă listele tratatelor anterioare ale imperiului 2, apărute Într-un context politic de dimensiuni reduse, menționează doar marile tipuri de divinități, fără zeii locali (inclusiv zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"), acum scribii și preoții, În cadrul unui proces important de sinteză teologică Între marii zei „naționali” și zeii locali, creează „grupuri” de divinități asemănătoare prin tipologie și funcție și fixează o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de dimensiuni reduse, menționează doar marile tipuri de divinități, fără zeii locali (inclusiv zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"), acum scribii și preoții, În cadrul unui proces important de sinteză teologică Între marii zei „naționali” și zeii locali, creează „grupuri” de divinități asemănătoare prin tipologie și funcție și fixează o ierarhie după un model scalar. Structura listelor pune pe primul loc grupul zeităților solare, urmat de zeii furtunii, de zeii protectori, apoi de un grup compozit de divinități hitite, hatice și hurrite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locali, creează „grupuri” de divinități asemănătoare prin tipologie și funcție și fixează o ierarhie după un model scalar. Structura listelor pune pe primul loc grupul zeităților solare, urmat de zeii furtunii, de zeii protectori, apoi de un grup compozit de divinități hitite, hatice și hurrite; urmează grupul de zei războinici, de zeițe regine, de zeii populațiilor nomade, de zeii lumii de „dincolo”; elementele naturale divinizate completează această listă. Această ierarhie pare să-și limiteze valabilitatea doar la listele divine ale tratatelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
listă. Această ierarhie pare să-și limiteze valabilitatea doar la listele divine ale tratatelor, pentru care a și fost creată, În scopuri evident politice; trebuie să observăm că, Într-adevăr, În alte tipuri de documente se află pe primul loc divinități care În tratate apar pe un locul secund și că de pe liste lipsesc divinități care, În schimb, dețin un loc important În cadrul cultului. xe "Kummanni"Încercarea de canonizare și clasificare ierarhică a divinităților nu este nici unitară și nici completă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru care a și fost creată, În scopuri evident politice; trebuie să observăm că, Într-adevăr, În alte tipuri de documente se află pe primul loc divinități care În tratate apar pe un locul secund și că de pe liste lipsesc divinități care, În schimb, dețin un loc important În cadrul cultului. xe "Kummanni"Încercarea de canonizare și clasificare ierarhică a divinităților nu este nici unitară și nici completă; ea Își menține coerența doar În interiorul listelor din tratate și răspunde În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de documente se află pe primul loc divinități care În tratate apar pe un locul secund și că de pe liste lipsesc divinități care, În schimb, dețin un loc important În cadrul cultului. xe "Kummanni"Încercarea de canonizare și clasificare ierarhică a divinităților nu este nici unitară și nici completă; ea Își menține coerența doar În interiorul listelor din tratate și răspunde În primul rând dorinței de centralizare a regelui. În aceeași perioadă, un analog fenomen de sistematizare este aplicat și practicii cultuale, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
furtunii" din Kummanni, Teșup, precum și pentru zeii din anturajul acestuia (CTH 382); ¾attușili II/III face din zeița hurrită DIȘTAR din Șamu¿a (care devine atât de importantă Încât figurează alături de DIȘTAR din Lawazantiya, pe listele divine ale tratatelor) propria divinitate protectoare; regina Pudu¿epa, soția lui ¾attușili, introduce În mod profund la Hattușaș cultele țării sale de origine, Kummanni, care vor constitui principalul cult oficial al statului hitit (Yazilikaya) odată cu domnia fiului său Tut¿aliya al III/IV-lea. Întâietatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protectoare; regina Pudu¿epa, soția lui ¾attușili, introduce În mod profund la Hattușaș cultele țării sale de origine, Kummanni, care vor constitui principalul cult oficial al statului hitit (Yazilikaya) odată cu domnia fiului său Tut¿aliya al III/IV-lea. Întâietatea divinităților din mediul luvian și hurrit În concepția religioasă a familiei regale, apărută În momentul stabilirii centrului politic al statului În sudul anatolian, va fi redimensionată În mod programatic atunci când ¾attușili al II/III-lea ajunge, printr-o lovitură de stat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oliei. Recuperarea acestui centru cultual este cu siguranță folosită de ¾attușili În scopuri politice, dar arată și forța legăturilor cu tradiția religioasă mai veche. Regina Pudu¿epa, fiica preotului zeiței DIȘTAR din Lawazantiya, Pentipșarri, pare să Încerce o sinteză Între divinitățile din diferite zone ale țării, atunci când afirmă În rugăciunea ei către zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" (CTH 384): Zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna", stăpâna mea, stăpâna țărilor lui Hattixe "Hatti", regina cerului și a pământului! Zeița Soare din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt În mod cert Înțelese ca nume diferite ale aceleași realități divine, cea a marii zeițe, stăpână a panteonului. În acest mod, Pudu¿epa vrea să Împace devoțiunea sa pentru zeița ¾epat, căreia Îi poartă numele, și cea datorată principalei divinități a țării În care a devenit regină, sacerdoțiul acestei zeițe fiind una dintre prerogativele suveranilor din Hattușaș. Atenția pe care o manifestă Pudu¿epa pentru cele două componente cultural-religioase ale imperiului, cea nordică și cea sudică, se observă și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de reorganizare și reconstrucție a cultelor locale vechi, după cum o arată și documentele care păstrează Îndrumările sale În ceea ce privește diferitele temple din centrele anatoliene. Din inventarele obiectelor de cult ale templelor (CTH 501-530) se poate vedea că unele imagini antropomorfe ale divinităților, care au substituit reprezentările precedente de tip simbolic, au fost inovații ale aceluiași rege. Această operă de reorganizare se evidențiază și În celebrarea sărbătorilor religioase și În atenția acordată personalului templier și funcțiilor rezultate de aici. În bogata documentație care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu diferite anexe minore, folosite Încă din epoca preistorică, la care a mai fost adăugat un grup de construcții care includea, după cum se pare, și un templu. Pe pereții laterali ai camerei principale (A) sunt reprezentate două procesiuni ale unor divinități masculine, la stânga, și feminine, la dreapta, care se Îndreaptă spre peretele din fundul Încăperii, unde are loc o Întâlnire față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un templu. Pe pereții laterali ai camerei principale (A) sunt reprezentate două procesiuni ale unor divinități masculine, la stânga, și feminine, la dreapta, care se Îndreaptă spre peretele din fundul Încăperii, unde are loc o Întâlnire față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga este sculptată o scenă de banchet. Camera secundară (B), la care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tut¿aliya deasupra unui postament pătrat pe care trebuie să se fi aflat statuia În mărime naturală a suveranului. Datorită inscripțiilor cu caractere hieroglifice anatoliene, pe care multe figuri le poartă În palmă, am reușit să identificăm numele unora dintre divinitățile din camera principală, pe baza cărora, E. Laroche (1952) a ajuns la concluzia că avem de-a face cu reprezentări ale unui panteon hurrit (vezi și Masson, 1981; Güterbock, 1982). Într-adevăr, pare sigură identificarea celor două cortegii cu așa-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la concluzia că avem de-a face cu reprezentări ale unui panteon hurrit (vezi și Masson, 1981; Güterbock, 1982). Într-adevăr, pare sigură identificarea celor două cortegii cu așa-numitele kaluti („cercuri”), diferențiate pe gen și ierarhie, legate de principalele divinități care se Întâlnesc: ¾epatxe "H~epat" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" Teșup. În suita zeului furtunii se recunosc, cu destulă certitudine, zeul de origine babiloniană Ea; zeul-Lună (În hurrită, Kușuhxe "Kușuh"); zeul Soarexe "Soare" al cerului (În hurrită Șimegi); zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la cel din Alep; vezi Masson, 1981, p. 51 și Laroche, 1981, p. 24) și Anatolia meridională (a se vedea pentru aceasta rolul relevant al lui Șarruma). Interpretarea grupului celor doisprezece zei și a zeului spadă din camera B ca divinități ale infernului a dus la presupunerea că avem de-a face cu un monument funerar În onoarea lui Tut¿aliya al III/IV-lea (vezi, recent, Masson, 1989); la acest monument face probabil referire fiul suveranului, Șuppiluliuma al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea” este indicată printr-un termen de același tip: În hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u(lat. deus, gr. theòs) care trimit la ideea de „lumină/cer”; În luviană mașșana-; În hatică (a) ș¿app/w; hurrită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zei, dintre care mulți rămân pentru noi simple nume. Hitiții Înșiși erau conștienți de acest mare număr de zei, având În vedere că, atunci când Își desemnau panteonul, vorbeau despre „miile de zei din ¾atti”. De altfel, În conceptul de „divinitate”, ca obiect al cultului, intră și elementele naturale zeificate: entități cosmice și fenomene meteorologice cum ar fi cerul și pământul, stelele, ziua și noaptea, vânturi, ploi, nori -, realități geografice, luate În grup sau individual, cu nume propriu - munți, râuri, izvoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
meteorologice cum ar fi cerul și pământul, stelele, ziua și noaptea, vânturi, ploi, nori -, realități geografice, luate În grup sau individual, cu nume propriu - munți, râuri, izvoare, marea. De asemenea, mai sunt divinizate și anumite obiecte sau locuri. Numele acestor divinități impersonale nu sunt de obicei Însoțite de determinativul „zeu” (Steiner, 1966). Complexul de divinități mai era desemnat și cu expresii rezumative ale unor grupuri aflate În antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realități geografice, luate În grup sau individual, cu nume propriu - munți, râuri, izvoare, marea. De asemenea, mai sunt divinizate și anumite obiecte sau locuri. Numele acestor divinități impersonale nu sunt de obicei Însoțite de determinativul „zeu” (Steiner, 1966). Complexul de divinități mai era desemnat și cu expresii rezumative ale unor grupuri aflate În antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului („zeitățile masculine și feminine”), al sistemului cosmogonic („zeii cerului și zeii infernului”). Caracteristica panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului („zeitățile masculine și feminine”), al sistemului cosmogonic („zeii cerului și zeii infernului”). Caracteristica panteonului hatic este elaborarea categoriilor divine, În cadrul cărora se găsesc la un loc divinități de origine diferită, dar de natură asemănătoare; de asemenea, toate variantele locale ale aceleiași divinități, venerate fiecare cu un nume propriu, sunt adunate Într-o desemnare colectivă. Este vorba despre „tipuri” propriu-zise de zei, fiecăruia dintre ei corespunzându-i o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]