9,278 matches
-
puterea domnului în detrimentul legislativului, și o nouă lege electorală care sporea considerabil numărul alegătorilor. Dreptul de a vota a fost acordat unei părți a țărănimii, muncitorilor și întreprinzătorilor. La alegerile pentru a doua convocare a Adunării Naționale au învins suporterii domnitorului. Cu sprijinul noului parlament a avut loc o serie de reforme necesare. În Occident, acțiunile lui Alexandru Ioan Cuza au fost considerate ca o lovitură de stat. Rusia, Franța și Prusia au condamnat faptele domnitorului ca fiind o lovitură de
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 () [Corola-website/Science/320422_a_321751]
-
Adunării Naționale au învins suporterii domnitorului. Cu sprijinul noului parlament a avut loc o serie de reforme necesare. În Occident, acțiunile lui Alexandru Ioan Cuza au fost considerate ca o lovitură de stat. Rusia, Franța și Prusia au condamnat faptele domnitorului ca fiind o lovitură de stat. Situația s-a înrăutățit în jurul României, Cuza fiind acuzat de încălcarea prevederilor de bază adoptate la Convenția de la Paris din 1858. În scopul de a restabili relațiile, domnitorul a plecat la Constantinopol, unde pe
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 () [Corola-website/Science/320422_a_321751]
-
Franța și Prusia au condamnat faptele domnitorului ca fiind o lovitură de stat. Situația s-a înrăutățit în jurul României, Cuza fiind acuzat de încălcarea prevederilor de bază adoptate la Convenția de la Paris din 1858. În scopul de a restabili relațiile, domnitorul a plecat la Constantinopol, unde pe 28 iulie au avut loc negocieri cu sultanul turc. Ca rezultat, dintr-un vasal al Imperiului Otoman, Principatul a ajuns la o și mai mare autonomie și i s-a acordat dreptul de a
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 () [Corola-website/Science/320422_a_321751]
-
un vasal al Imperiului Otoman, Principatul a ajuns la o și mai mare autonomie și i s-a acordat dreptul de a decide în afacerile sale interne. Boierii nemulțumiți au format așa-numită coaliție "monstruoasă" (denumire promovată de presa favorabilă domnitorului) care în 1866 a replicat cu o nouă lovitură de stat, aducându-l la putere pe Carol I și schimbând, la scurtă vreme, regulamentele organice cu Constituția din 1866.
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 () [Corola-website/Science/320422_a_321751]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 439, având codul de clasificare . Satul Todirești este situat la o distanță de aproximativ 17 km de orasul Suceava. Conform tradiției, moșia satului ar fi fost dăruită de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) unui căpitan de oaste cu numele de Toderașco. Prima sa atestare documentară datează din 12 martie 1439, când domnitorii Iliaș și Ștefan obțin satul de la Mănăstirea Moldovița în schimbul unor danii. ""Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
distanță de aproximativ 17 km de orasul Suceava. Conform tradiției, moșia satului ar fi fost dăruită de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) unui căpitan de oaste cu numele de Toderașco. Prima sa atestare documentară datează din 12 martie 1439, când domnitorii Iliaș și Ștefan obțin satul de la Mănăstirea Moldovița în schimbul unor danii. ""Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie voievod, Domnul Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod ... am dat mănăstirii noastre care-i în Moldovița, care este hramul sfintei Bunei
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
din piatră din care face parte și biserica din zid nu poate fi altul decât însuși Preda Brâncoveanu, fost mare spătar și mare culcer, mare vornic, viitor ban”. De altfel este posibil ca la această construcție să fi participat atât domnitorul, cât și ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Acest fapt este confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră. Biserica de astăzi prezintă în linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
călugărițele mutate de la Mănăstirea Socola, în 1803, la înființarea seminarului teologic. Pe timpul domniei lui Alexandru Moruzi, maicile sunt mutate la Mănăstirea Agapia. Biserica mai este cunoscută și sub numele de „Biserica lui Cuza” pentru că a făcut parte din curtea palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” (Mitocul Maicilor) din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În secolul al XVII-lea, târgul Iași avea în partea dinspre nord o
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
larg, unde au locuit o perioadă un număr mare de maici. Călugărițele viețuitoare în jurul bisericii, cu metanie la Mănăstirea Văratec din Ținutul Neamțului, au denumit această biserică „Mitocul Maicilor”. Maicile au locuit aici o perioadă scurtă, ele fiind mutate de către domnitorul Alexandru Moruzi (1792, 1802-1806, 1807), printr-un hrisov din 1 septembrie 1803, la Mănăstirea Agapia (din Ținutul Neamțului), iar chiliile au rămas ca metoace în stăpânirea mănăstirilor de la Agapia și de la Văratec. În decizia de mutare, domnitorul a justificat că
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
fiind mutate de către domnitorul Alexandru Moruzi (1792, 1802-1806, 1807), printr-un hrisov din 1 septembrie 1803, la Mănăstirea Agapia (din Ținutul Neamțului), iar chiliile au rămas ca metoace în stăpânirea mănăstirilor de la Agapia și de la Văratec. În decizia de mutare, domnitorul a justificat că chiliile din centrul Iașului nu reprezintă un loc potrivit pentru o mănăstire. În anul 1819, biserica a fost refăcută, din nou, de postelnicul Mihail Pascu. Unii autori susțin că, în a doua jumătate a secolului al XIX
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
potrivit pentru o mănăstire. În anul 1819, biserica a fost refăcută, din nou, de postelnicul Mihail Pascu. Unii autori susțin că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Mitocul Maicilor s-ar fi aflat în curtea palatului domnitorului Al.I.Cuza (astăzi „Muzeul Unirii”), căruia i-a slujit drept capelă. Din acest motiv, ea ar mai fi fost cunoscută și sub numele de „biserica lui Cuza”. Cercetătorul Sorin Iftimi și-a exprimat îndoiala cu privire la situarea celor două clădiri
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
potir de argint din 1795, “Evanghelia” (ediția de Râmnic) din 1784, Evanghelia mare de la Mănăstirea Neamț din 1821 și un chivot de argint din 1824. Biserica mai dispune și de obiecte cu valoare istorică cum sunt jilțul domnesc al primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza (trecut în inventarul lăcașului de cult); epitaful cusut în fir în 1880 de schimonahia Eupraxia Vârnav; amvonul sculptat în lemn de la începutul secolului al XIX-lea. Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că acel tron nu
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
breslei talpalarilor. Avariată în decursul timpului, biserica a fost refăcută în secolul al XVIII-lea , în jurul anului 1760. Edificiul avea acoperiș de draniță, care a fost înlocuit în 1797. Încă din vechime, a beneficiat de anumite danii și privilegii din partea domnitorilor. Aceste privilegii au fost confirmate și sporite prin hrisoave ale voievozilor Alexandru I Mavrocordat (în 1785), Alexandru Moruzi (la 6 august 1792), Mihail Suțu I (în 1793), Scarlat Callimachi (în 1813) și Mihail Suțu al II-lea (la 30 iulie
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
pârcălabul Gheorghe Kataratos, un grec așezat cu reședința în satul Lozna, de unde i s-a tras porecla de Izlozeanul sau Lozonschi. El este cunoscut în documentele vremii între anii 1580-1612. Era căsătorit cu cneaghina Cârstina, fiind tatăl Elisabetei Movilă, soția domnitorului Ieremia Movilă (1595-1606). În timpul domniei ginerelui său, Gheorghe Izlozeanul a ajuns pârcălab de Hotin. Biserica de lemn a fost cunoscută în trecut și sub denumirile de „Biserica Doamnei” (după cum susținea Gheorghe Ghibănescu), „Biserica Domniței” și în sfârșit „Biserica Domniței Mărioara
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
sale proprii. Printre altele, era proprietara moșiei Hănășeni din Basarabia, al cărei venit îl primea prin intermediul Consulatului Rusiei. În secolul al XIX-lea, în jurul bisericii se afla un cimitir parohial. Înspre sud se întindeau Palatul domnesc al lui Mihail Sturdza, domnitor al Principatului Moldovei în perioada 1834-1849, și grajdurile domnești. Înspre nord erau casele spătarului Ioniță Gheuca, vândute pe la 1756 lui Lupu Balș, care se întindeau până lângă cimitir. Mai la vale era o crâșmă vestită, al cărei proprietar era un
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Biserica „Sf. Lazăr” din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în jurul anului 1785 de către Sandu și Luca Grigorie, pe locul unei biserici din lemn, cu același hram, construită prin 1703-1704 de domnitorul Mihai Racoviță. Lăcașul de cult este situat în centrul orașului Iași, pe str. Dimitrie Gusti nr. 1, în apropiere de Teatrul pentru copii "Luceafărul" și de Palatul de Justiție. Ea are două hramuri: "Învierea lui Lazăr" (sărbătorită în ajunul Floriilor
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
Sf. Lazăr” (Biserica de la Vama cea Mare) din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Pe această listă este trecută ca perioadă de datare sfârșitul secolului al XVIII-lea. Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a ctitorit în prima sa domnie din perioada 1703-1705 o biserică de lemn cu hramul „Sf. Lazăr”, în apropiere de vama domnească (cărvăsăria) și de casele părintești ale voievodului. Ea se afla pe vârful
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
și Luca Grigorie pe la anul 1785. În anul rectitoririi sale, Biserica „Sf. Lazăr” a fost ridicată la rangul de mănăstire, fiind închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliți aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviță. Tot călugării greci au adus aici părticele din moaștele a trei sfinți: Haralambie, Teodor Stratilat și Mihail Sinador (Mihail al Sinadelor), aflate și astăzi spre cinstire în partea dreaptă a naosului , într-o cutie argintată cu inscripții grecești
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
prin pridvorul închis de sub turn, cealaltă intrare fiind zidită. Biserica a fost întreținută o lungă perioadă de către descendenții familiei Balș. Ea a avut o Epitropie separată, deși era considerată ca filială a Bisericii "Sf. Gheorghe" - Lozonschi. În decursul timpului, unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
obligație a fiecărui om de rand din imperiul incas. Muncă la câmp era supravegheată de un "totricoc michoc" , un descendent al incașilor care putea ordona și pedeapsă cu moartea pentru țăranii care nu-și respectau zilele prestabilite pentru lucru de domnitor. Muncă la câmp începea în luna august. Conducătorul statului inaugura muncile agricole cu un "topor de aur" pe "câmpul regal" din Cuzco. În America precolumbiana nu se cunoștea plugul, prin urmare incașii foloseau săpăligi cu o coadă lungă, uneori de
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
tronului Boemiei, Carol de Luxemburg a fost ales Rege al romanilor și încoronat Sfânt Împărat Roman în 1355. Carol a făcut din Praga reședința imperială și fiul său, regele Sigismund a dobândit din nou coroana maghiară prin căsătoria cu regina domnitorului, Maria a Ungariei, în 1385. La rândul său regele Vladislav al II-lea Iagello a fost descalificat de către principele elector să ia parte la alegerile din 1486. După moartea prematură a regelui Ludovic al II-lea Iagello în Mohács în
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
C. Giurescu opinează că județul Jaleș cuprindea satele Bălești, Cereș, "Dăbăcești",Leurda, Ploștina, Rasova, Tămășești și Turcinești, iar sociologul Ilie Bădescu menționează în plus satele Bălcești, Ceauru și Vereșevo. Prima mențiune este în hrisovul din 3 octombrie 1385 prin care domnitorul Dan I "donează mănăstirii Tismana acest sat (Tismana) din judetul Jaleș pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească" și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și "un mertic anual de 400 de găleți de
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
-i și "un mertic anual de 400 de găleți de grâu din județul Jaleșului". Județul Jaleș este menționat apoi în alte opt documente, datate între 1385-1444, în care sunt întărite sau dăruite moșii și privilegii mânăstirilor Tismana și Vodița de către domnitorii Mircea cel Bătrân ("și grâul din județul Jaleș și nucii câți copaci sunt pe Jaleș la "Dăbăcești" "), Dan al II-lea și Vlad Dracul ("și grâul din județul Jaleșului, 400 de găleți, de câte ori e vremea dăjdiei"). Alături de "Dăbăcești" sunt amintite
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
sistemul suprastructurii totalitariste sovietice au avut ca scop propagarea comunismului, conținutul spiritual fiind înlocuit de cel politic, bazat pe atitudinea de clasă în aprecierea fenomenelor și evenimentelor, prioritatea politicii partidului comunist, concepția moralei comuniste. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): "dux Moldavie partium seu nationis Wlachie". Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
cu România. Anexarea unei părți a Principatului Moldovei la 16 mai 1812 -aflat sub suveranitate otomană- a dus și la o dezrădăcinare cultural-lingvistică, împiedicând evoluția firească alături de poporul care în 1859 s-a unit cu Valahia prin dubla alegere a domnitorului român Alexandru Ioan Cuza. Moldovenismul, care în condițiile separatismului statal medieval era o versiune geografică a românismului întins și în alte provincii, dobândea în Gubernia Basarabia valențe deosebitoare. Datorită acestei concepții special menită să provoace dezorientare, populația românească dintre Prut
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]