KorAP: Find »[drukola/base=fotoliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...317 318 319 ...341 >

8,525 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

Ea 2 îl simte, ascunde bilețelul și stă nemișcată; El 1 o bănuiește în fotoliu, vine, o privește cîteva clipe înregistrînd aspectul ei degradat... se impresionează, o mîngîie, pleacă dar este oprit exact cînd trebuie) Nu dorm. (se ridică din fotoliu, vine spre el, înconjurîndu-l) Ce te uiți așa la mine? Nu-ți plac? El 1: N-am spus asta. Ea 2: Atunci poate îți plac?! El 1: Nici asta n-am spus. Ea 2: Ar fi și greu s-o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
El n: N-ai nici o grijă că-și revine... O să se întoarcă la tine ca la o adevărată salvare... Ea 2: Și? El n: Și tu ai să-l salvezi. Hai să mergem. TABLOUL X Al treilea avertisment ( În același fotoliu, silueta cufundată în halat; El 1, cu aceeași dorință de a nu-și face simțită prezența, privește spre fotoliu și i se îndepărtează) El n: (amuzîndu-se) Hai că te-am păcălit! El 1: (realizînd ghidușia) Credeam că e ea... nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Ea 2: Și? El n: Și tu ai să-l salvezi. Hai să mergem. TABLOUL X Al treilea avertisment ( În același fotoliu, silueta cufundată în halat; El 1, cu aceeași dorință de a nu-și face simțită prezența, privește spre fotoliu și i se îndepărtează) El n: (amuzîndu-se) Hai că te-am păcălit! El 1: (realizînd ghidușia) Credeam că e ea... nu mi-am dat seama deloc că... El n: Păi ce, numai tu să te deghizezi! Vasăzică mi-a reușit

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
amuz. El 1: Sînt obosit, foarte obosit, total obosit. El n: Eu ți-am spus, te-am prevenit demult că aici vei ajunge. El 1: Da, cred că am ajuns... El n: Ia vino și stai aici (îl așează în fotoliu) Ți-o fi foame, ți-o fi sete, hai? Stai puțin că se rezolvă, (pleacă precipitat; El 1, rămîne "pus" în fotoliu; începe să cînte dizat: Parcă era un cîntec pe-aici / unde-o fi / unde-o fi / ce vînturi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ajunge. El 1: Da, cred că am ajuns... El n: Ia vino și stai aici (îl așează în fotoliu) Ți-o fi foame, ți-o fi sete, hai? Stai puțin că se rezolvă, (pleacă precipitat; El 1, rămîne "pus" în fotoliu; începe să cînte dizat: Parcă era un cîntec pe-aici / unde-o fi / unde-o fi / ce vînturi l-au amestecat / unde-o fi / ce fel de ger l-a-nghețat / unde-o fi / ce guri negre l-au ascuns / unde-o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
din care se aude, mai întîi, un buletin meteo, apoi un buletin informativ, după care se aude muzică) Iar tu n-ai făcut decît să ieși la malul unei situații ce mirosea din ce în ce mai mult a banalitate și platitudine. (înaintează spre fotoliul central, pe care se va așeza) Eram doi oameni singuri care trăiau o administrație comună. Tu ai găsit desprinderea. Eu nu. Și n-am găsit-o pentru că n-am căutat-o. Și mai grav, nici n-am simțit nevoia s-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
am putut, n-am știut altfel. Mă întreb ce se mai poate face. El 1: Nimic. Ea 2: Nu mă gîndesc la noi doi, ci la voi... El 1: N-are rost. Și să-ți spun de ce. (Ea 2, așezată fotoliu, El 1, în genunchi lîngă ea) Dacă tot ai întredeschis poarta adevărului, atunci eu o deschid larg și-ți spun: primele linii din schema nefericirii noastre sînt, sigur, cele între care dormea confortabil platitudinea vieții noastre împreună; linia următoare este

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cei care le-au suportat... Uită, pentru că amintirile sînt toxice... și trebuie să te dezintoxici... Octav: De acord, numai că cei care s-au dezintoxicat cel mai repede au fost cei care au provocat toate nenorocirile... În schimb, călare pe fotolii, tranzitează voioși... și în zbor spre culmile capitalismului...! Aici e culmea imoralității! Groparul: Iar ești comic...! Păi despre ce imoralitate vorbești tu?! Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cărți, un birou pe care își fac veacul alte cărți, texte de piese în care a jucat, o birotică trecută prin cele două războaie mondiale, un lampadar cumpărat de la o evreică bătrînă, plecată în Israel, un scaun cu brațe, două fotolii din piele bătrînă și oarecum în pragul prăbușirii, o măsuță în apropierea lor și pe care stă o cană cu apă care pare dintotdeauna acolo, pahar și mai multe cutii de medicamente; sigur că există și un tensiometru; sigur că

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
eu măcar... (sonerie) ce voiam să spun..., a da, mai ramolit ca mine... E, dacă sînt mai ramolit, uite că uit că suni..., uit că-i luni..., uit că ești la ușă, dragule... și mă culc... (se așează într-un fotoliu și, adică, doarme...) (se deschide ușa, intră Gh. Popescu doi; are o geantă, pe care o pune pe măsuță; se așează pe un fotoliu; ăl privește îndelung pe Gh. Popescu unu) ... Să știi că dorm..., dorm profund... și, în plus

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
că-i luni..., uit că ești la ușă, dragule... și mă culc... (se așează într-un fotoliu și, adică, doarme...) (se deschide ușa, intră Gh. Popescu doi; are o geantă, pe care o pune pe măsuță; se așează pe un fotoliu; ăl privește îndelung pe Gh. Popescu unu) ... Să știi că dorm..., dorm profund... și, în plus, nu sînt acasă... Gh. P. doi:...Cunosc ... (își aprinde o țigară) Gh. P. unu:...Știi că nu suport fumul de țigară... cînd dorm... Gh.

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pîrjoluțe și o sticlă de plastic cu vin) Cîți bani ai la saltea? Gh. P. unu: (fals vexat) Eu nu țin banii la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Gh. P. unu:...Ușoare disperări de actor..., de actor la pensie... Gh. P. doi: Aiurea! Vrei să spui, melodrame..., vanități de actor... adică poate mori ep scenă... Vax! Gh. P. unu: Ei, uite, îți promit că am să mor în fotoliu..., sau în baie..., sau în tramvai... Gh. P. doi: (privind cu atenție scena, cu cortina trasă) Zău că are ceva de cavou...; uite, dacă-i pui colea o cruce... și doi îngerași pe laterale... Exact ce trebuie! Gh. P. unu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
capul ei opoziție... C-am zis atîtea da-uri..., și-am tăcut atîtea nu-uri..., că-mi era rușine să mă mai întorc acasă de la spectacol... Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară; același joc din prima intrare; scoate toate pachețelele, sticla cu vin; se așează în fotoliu) Gh. P. unu: (cu ochii închiși) Cînd pleci de-aici, îmi lași cheia... Gh.

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară; același joc din prima intrare; scoate toate pachețelele, sticla cu vin; se așează în fotoliu) Gh. P. unu: (cu ochii închiși) Cînd pleci de-aici, îmi lași cheia... Gh. P. doi: Bine, am să ți-o las..., dar tu o să răspunzi dacă te va găsi cineva mort... Gh. P. unu: Lasă...! Nici o grijă..., o să mor

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
opui tu la minciuna de azi, la corupția de azi, la demagogia și la sărăcia de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu e nimeni; un început de relaxare; sună soneria telefonului; un moment în care se jenează de felul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cum vrei..., atunci ne vedem... cînd o să ne vedem (Gh. P. doi a ieșit) Și iar nu mi-a lăsat cheia! Ca să intre dumnealui ca la el acasă...! Cînd o vrea și... Asta e! (ajuns în dreptul mesei, observă geanta, lîngă fotoliu, și dosarele rămase sub masă; le pune pe masă și are o primă tentativă de a le deschide; apoi vrea să le pună în geantă, ezită și, în cele din urmă, deschide un dosar) Ia să vedem noi cum mă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
deși nu-i luni, sînt sigur că el e. El e! Vine să ne jucăm iar de-a teatru'..., să ne jucăm de-a viața! Vrea spectacol! E, lasă că-i fac eu un spectacol să mă pomenească! (răstoarnă un fotoliu și masa, împrăștie cîteva fursecuri) Îmi face mie scamatorii! Îi arăt eu scamatorii! (se întinde pe miniscenă; pune mîinile pe piept; își dă seama că trebuie trasă cortina; se scoală, o trage) Tu mi-ai dat o copie goală de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
goală de dosar..., eu am să-ți dau o copie de mort... (Gh. P. doi intră și primul lucru pe care îl vede sînt bucățile de hîrtii împrăștiate și rupte...; înțelege...) Gh. P. doi: Popescu unu! (dă cu ochii de fotoliul și masa răsturnate; se îndreaptă spre zona unde este miniscena) Popescu întîiul! Hei! (scoate din geantă obișnuitele pachețele și sticla cu vin; se îndreaptă spre locul unde se află masa și fotoliul, vrea să le ridice și, deodată, se oprește

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
P. doi: Popescu unu! (dă cu ochii de fotoliul și masa răsturnate; se îndreaptă spre zona unde este miniscena) Popescu întîiul! Hei! (scoate din geantă obișnuitele pachețele și sticla cu vin; se îndreaptă spre locul unde se află masa și fotoliul, vrea să le ridice și, deodată, se oprește ca în pragul unei revelații și se duce din nou spre miniscenă; se oprește o clipă în fața cortinei și apoi o deschide; reacția firească...) Dumnezeule, mă simt vinovat..., sînt vinovat..., nu trebuia

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pragul unei revelații și se duce din nou spre miniscenă; se oprește o clipă în fața cortinei și apoi o deschide; reacția firească...) Dumnezeule, mă simt vinovat..., sînt vinovat..., nu trebuia să... sînt vinovat... (în genunchi, adună foile de hîrtie, ridică fotoliul, masa și resturile de fursecuri) De ce dracu' nu le-o fi luat cînd am plecat! (copleșit, se așează pe unul dintre fotolii) Cu el mai rămăsesem... că restul... s-au... retras... în pămînt... sau în cer... sau naiba știe pe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Dumnezeule, mă simt vinovat..., sînt vinovat..., nu trebuia să... sînt vinovat... (în genunchi, adună foile de hîrtie, ridică fotoliul, masa și resturile de fursecuri) De ce dracu' nu le-o fi luat cînd am plecat! (copleșit, se așează pe unul dintre fotolii) Cu el mai rămăsesem... că restul... s-au... retras... în pămînt... sau în cer... sau naiba știe pe unde-or fi..., cetățeni ai nicăierului..., cum spune poetul... (se ridică, privește spre miniscenă) Ei, și-a împlinit visul... visul său secret

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Știu..., dar ce păcat...! Gh. P. doi: Mai bine dă-mi o mie de mătănii... Gh. P. unu: Degeaba ți-ai pus lavaliera... Gh. P. doi: Părinte, știi ce, mai du-te dracului...! (se deplasează spre masa cu cel două fotolii; scoate din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P. doi: De la Desdemona mai ai ceva..., mai ai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Iubito, dă-ne puțin textul... (se uită amîndoi pe ultima pagină) Uite, da..., aici e ultima paranteză... Autorul: Dă-mi mie textul..., așa; cei doi aduc miniscena în mijlocul scenei (către cei doi), hai, dați-i drumu'; așa, pun cele două fotolii și măsuța pe spațiul miniscenei (cei doi execută; bun..., pun pe masă recuzita alimentară și în plus ce mai scoate Gh. P. doi din geantă; acuma, cei doi se așează în fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
hai, dați-i drumu'; așa, pun cele două fotolii și măsuța pe spațiul miniscenei (cei doi execută; bun..., pun pe masă recuzita alimentară și în plus ce mai scoate Gh. P. doi din geantă; acuma, cei doi se așează în fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu înțelegere, și îi aplaudă și schițează o ieșire din scenă) Gh. P. doi: Nu pleci acum. În paranteză scrie că ne spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]