9,707 matches
-
în 1795, Prințesa Marie Thérèse a trăit la curtea austriacă. Cuplul nu a avut copii. În aprilie 1800, Louis Antoine a preluat comanda unui regiment de cavalerie în armata bavareză și a luat parte la bătălia de la Hohenlinden (1800) împotriva francezilor, arătând unele abilități militare. La începutul anului 1801, Țarul Pavel a făcut pace cu Napoleon Bonaparte și curtea franceză aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către Prusia. Pentru următorii zece ani, Louis-Antoine l-a însoțit și l-
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
căruia își mențineau fiecare sfere de influență separate. Teama în fața Imperiului Otoman le obligă să colaboreze. Invazia franceză din 1494 pune capăt regimului Medici. Tocmai în acea perioadă, predicatorul Girolamo Savonarola întreprinde o campanie împotriva unei pretinse decadențe a Florenței. Francezii pornesc războaiele împotriva Imperiului Habsburgic care stăpânea Austria, Spania, Olanda, o parte a Germaniei și o parte a Italiei. Orașele-stat își pierd independența. În cele din urmă, francezii se retrag, lăsând totuși cale liberă altor ocupații străine și a unei
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
predicatorul Girolamo Savonarola întreprinde o campanie împotriva unei pretinse decadențe a Florenței. Francezii pornesc războaiele împotriva Imperiului Habsburgic care stăpânea Austria, Spania, Olanda, o parte a Germaniei și o parte a Italiei. Orașele-stat își pierd independența. În cele din urmă, francezii se retrag, lăsând totuși cale liberă altor ocupații străine și a unei situații politice incerte pentru Italia timp de încă două secole. Cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea, Spania preia controlul asupra Siciliei, Sardiniei și Lombardiei. Totuși la Florența, familia
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
XVI-lea. Astfel, în 1633, Galileo Galilei a fost condamnat la închisoare pe viață pentru curajul de a fi susținut că Pământul se rotește în jurul Soarelui. În prima jumătate a secolului al XVII-lea, austriecii încep să-i alunge pe francezi, dar Franța îi invadează din nou în 1792, la scurt timp dupa una dintre cele mai faimoase revoluții din istorie, Revoluția Franceză din 1789. Noul guvern francez revoluționar încearcă să extindă frontierele franceze pentru a se apăra de eventualul contraatac
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
băncile fiind dezvoltate. Multe între ele însă au falimentat. În 1893 a fost creată Banca Națională a Italiei care primea monopolul de emisie. După doi ani a primit dreptul de control al trezoreriei statului. Principalul partener al Italiei era Franța. Francezii furnizau mărfuri industriale, capital, însă la un moment dat, unele state adoptă o strategie economică protecționistă. În 1887, în Italia este adoptat un cod vamal prin care se emitea protecționismul, ceea ce a dus la un război vamal cu Franța timp
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
rachete a încetat complet la Peenemünde în data de 26 februarie 1945. După război au fost construite de către aliați mai multe variante ale rachetei V-2: Hermes A-1, Hermes A-3 de americani, R-1 de sovietici, EA-1946/EOLE de francezi, precum și Al-Kaher 1/2/3 de Egipt . Wasserfall a avut trei variante, W-1, W-5, W-10. Wasserfall W-1 Prima lansare a W-1 a avut loc în data de 28 februarie 1944, din poligonul de la Greifswalder OIE, însă fără succes; la cel
V-2 () [Corola-website/Science/314123_a_315452]
-
nevoiți să se replieze, trecând podurile și opunând o puternică rezistență de infanterie și dând foc marelui pod de lemn peste Isar. Morand, cu regimentele 13 ușor și 17 de linie atacă infanteria austriacă dar doar în jurul orei 12:30 francezii reușesc să captureze podul, când generalul Mouton ia comanda companiilor de grenadieri ai regimentului 17 de linie și se lansează sub o ploaie de gloanțe, capturează podul și ajunge până la primele străzi ale orașului. În aceste momente sosește Masséna cu
Bătălia de la Landshut (1809) () [Corola-website/Science/314144_a_315473]
-
Germaniei în 1939, după invadarea Poloniei de către aceasta din urmă. După începutul „oficial” al războiului, nu au avut loc operațiuni majore terestre în Europa Occidentală în timpul a ceea ce s-a numit „Războiul ciudat” (iarna 1939-1940). În acest răstimp, britanicii și francezii și-au întărit forțele în așteptarea unui război de durată, iar germanii au desăvârșit ocuparea Poloniei. Pe 9 octombrie, Adolf Hitler a dat ordine pentru conceperea unor planuri de invadarea a Țărilor de Jos, care urmau să devină o bază
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
dejucare unui atac-preventiv al aliaților occidentali asupra Ruhrului. Olandezii nu erau bine pregătiți să reziste unui atac de amploare al germanilor. După ce Hitler a ajuns la putere, olandezii au reînceput să se înarmeze, dar într-un ritm mai scăzut decât francezii și belgienii. Bugetul destinat apărării a început să crească treptat doar cu anul fiscal 1936. Guvernele olandeze care s-au succedat la conducerea țării au evitat să identifice în mod oficial Germania ca principala amenințare la securitatea țării. Pe de-
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
atac german, care părea inevitabil. Atât belgienii cât și olandezii au respins propunerea britanică. Belgienii au refuzat chiar în condițiile în planurile naziste de invazie au căzut în mâinile lor după prăbușirea unui avion german în ianuarie 1940 (Incidentul Mechelen). Francezii au luat în considerație violarea neutralității Țărilor de Jos în cazul în care acestea nu s-ar fi alăturat cauzei aliaților mai înainte de marea ofensivă plănuită pentru vara anului 1941. Mai înainte, o asemenea acțiune fusese concepută în cazul în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Voorst. această linie a fost extinsă și către sud cu "Peel-Raamstelling" (Poziția Peel-Raam), care se întindea între cursul râului Maas și granița belgiană. Intenția strategilor olandezi era să întârzie atacul german cât mai mult cu putință și să le permită francezilor să înainteze. Corpurile de armată al 4-lea și al 5-lea apărau Linia Grebbe. Corpul al 3-lea de armată apăra Poziția Peel-Raam Position, cu o divizie de infanterie ușoară aflată în spate, pentru apărarea flancului drept. Brigăzile A
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în Poziția Portocalie au fost respinse de Winkelman. Belgienii au hotărât ca urmare a acestui fapt să își retragă toate forțele pe linia defensivă a Canalului Albert. Aceasta ducea la apariția unei zone de aproximativ 40 km lungime total neapărată. Francezii au fost invitați să asigure apărarea acestei breșe. În aceste condiții, comandantul forțelor franceze, Maurice Gamelin, a devenit foarte interesat în includerea olandezilor într-un front comun și continuu de apărare, care să fie folosit ca poziție de plecare într-
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de milioane de guldeni. Pe pământ olandez urma să acționeze în afară de armata olandeză și de Armata a 18-a germană și Armata a 7-a franceză. Armata a 7-a avea propria strategie, parte a unei mai ample strategii a francezilor, care luaseră în considerație încă înaintea războiului posibilitatea acțiunilor pe teritoriul vecinilor. Regiunile costiere al Olandei erau greu de abordat din punct de vedere militar datorită numeroaselor cursuri de apă. Pentru germani, aceasta însemna că erau obligați să ocolească linia
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Antwerp-Namur. Insulele provinciei Zealand erau considerate de maximă importanță strategică din cauza amplasării lor în fața estuarului Tamisei, capturarea lor fiind o amenințare la securitatea Angliei. Atât pentru scopurile defensive, cât și pentru cele ofensive, era nevoie de forțe rapide de intervenție. Francezii au luat în considerație utilizarea forțelor aeropurtate pentru desfășurarea unor atacuri rapide cu mult timp înaintea germanilor. Încă din 1936, francezii au început proiectarea unor tancuri ușoare, transportabile pe calea aerului, dar planurile au fost abandonate în 1940 datorită lipsei
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la securitatea Angliei. Atât pentru scopurile defensive, cât și pentru cele ofensive, era nevoie de forțe rapide de intervenție. Francezii au luat în considerație utilizarea forțelor aeropurtate pentru desfășurarea unor atacuri rapide cu mult timp înaintea germanilor. Încă din 1936, francezii au început proiectarea unor tancuri ușoare, transportabile pe calea aerului, dar planurile au fost abandonate în 1940 datorită lipsei unor aparate de zbor capabile să le transporte. O divizie navală și una de infanterie au fost desemnate să ocupe Zealand
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de infanterie motorizată (dotată cu vehicule blindate și divizia 4 și 21 de infanterie. Aceste forțe au fost întărite cu divizia I ușoară mecanizată și o divizie de blindate. Dacă se pun la socoteală și cele două divizii din Zealand, francezii mobilizau șapte divizii acestei operațiuni. Deși trupele franceze aveau un grad de mecanizare mai mare decât al adversarilor lor germani, dat fiind distanțele pe care trebuiau să le străbată, ele nu aveau nicio șansă să ajungă în sectoarele desemnate în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
ajungă în sectoarele desemnate în marș mai înaintea germanilor. Singura șansă să își atingă obiectivele la timp era să folosească transportul pe calea ferată. Aceasta implica un grad înalt de vulnerabilitate în faza de concentrare a forțelor din regiunea Breda. Francezii aveau nevoie de un răgaz suplimentar de câteva zile, pe care să îl asigure apărătorii olandezi ai Poziției Peel-Raam, în cooperare cu forțele rapide franceze, care să asigure seiguranța deplasării efectivelor principale. Forțele rapide franceze erau compuse din unitățile de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Gelb" era caracterizat per total printr-o strategie cu un înalt nivel de risc. Civilii și soldații germanii nu priveau cu ochi buni ideea violării neutralității olandeze. De aceea, propaganda germană a justificat invazia ca fiind o reacție la intenția francezilor de ocupare a Țărilor de Jos. Unii dintre ofițerii germani nu simpatizau regimul nazist și nu priveau la rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de Jos. Unul dintre aceștia, colonelul Hans Oster, ofițer al serviciului de informații ("Abwehr"), a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
l-a traversat, inaintând în spatele Poziției Peel-Raam, unde a debarcat un batalion de infanterie. Autoritățile olandeze au emis rapoarte detaliate către agențiile internaționale de presă cu privire la acțiunile soldaților germani deghizați în uniforme olandeze. Aceste vești au provocat spaima belgienilor și francezilor legată de existența unei a cincea coloane pe teritoriile naționale. Spre deosebire de situația de mai târziu din Belgia și Franța, în Olanda nu s-a produs un exod al populației civile, care să blocheze căile de transport. Soldații germani au avut
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
00, avangarda Diviziei I infanterie ușoară franceză, organizate în grupuri de recunoaștere îmbarcate în mașini blindate Panhard 178, au ajuns în zona de frontieră cu Olanda. Misiunea acestei divizii era să asigure contactul dintre "Vesting Holland" și Antwerp. Toate încercările francezilor de coordonare a înaintării cu colonelul Leonard Johannes Schmidt, comandantul trupele olandeze din Noord-Brabant, au fost zadarnice. Dacă la început colonelul nu a putut fi găsit de mesagerii francezi, mai târziu frontul olandez a început să se destrame. La Mill
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
5e Groupe de Reconnaissance de Division d'Infanterie", sprijinită de un batalion de grăniceri olandezi, a încercat să atace capul de pod de la Moerdijk. După ce artileria germană a provocat pierderi grele blindatelor din "6e Cuirassiers" din componența unității de recunoaștere, francezii au fost obligați să se retragă. În Rotterdam trupele olandeze, în ciuda faptului că au primit întăriri, nu au reușit să îi respingă definitiv pe parașutiștii germani, care cuceriseră un cap de pod pe malul nordic al râului Maas. Generalul Kurt
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de succes. În Brabantul de Nord, situația s-a deteriorat rapid. Comandantul Armatei a 7-a franceze considerase că rezistența forțele olandeze care apăra frontul de pe linia Meuse și Poziția Peel-Raam să reziste cel puțin patru zile, răgaz suficient pentru ca francezii să își întărească pozițiile defensive de lângă Breda. Francezii au aflat cu surprindere că cele mai bune unități olandeze au fost mutate spre nord, în vreme ce restul se retrăgeau în grabă. Retragerea diviziei de la Peel de pe Poziția Peel-Raam la Zuid-Willemsvaart, un canal
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a deteriorat rapid. Comandantul Armatei a 7-a franceze considerase că rezistența forțele olandeze care apăra frontul de pe linia Meuse și Poziția Peel-Raam să reziste cel puțin patru zile, răgaz suficient pentru ca francezii să își întărească pozițiile defensive de lângă Breda. Francezii au aflat cu surprindere că cele mai bune unități olandeze au fost mutate spre nord, în vreme ce restul se retrăgeau în grabă. Retragerea diviziei de la Peel de pe Poziția Peel-Raam la Zuid-Willemsvaart, un canal aflat la 30 km mai la vest, a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
s-a destrămat. Până la sfârșitul zilei, germanii au reușit traversarea canalului Zuid-Willemsvaart în mai multe puncte, iar divizia Peel s-a dezintegrat> Planurile colonelului Schmidt de concentrare a defensivei pe linia Tilburg-'s-Hertogenbosch a nu a putut fi realizat. Cum francezii au refuzat să înainteze mai la nord de Tilburg, (mai departe de acest punct au efectuat raiduri doar câteva unități de recunoaștere în mașini blindate), a apărut o porțiune slab apărată periculos de întinsă. Winkelman, care era conștient de problemele
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandeză, "Wonsstelling", atingând seara pozițiile de la Sneek. Cea mai mare parte a trupelor olandeze au fost evacuate peste Afsluitdijk. În dimineața zilei de 12 mai, generalul Winkelman păstra încă un optimism moderat. El considera că mai poate fi organizată cu ajutorul francezilor o linie defensivă puternică în Brabandul de Nord și considera că punctele de rezistență ale forțelor inamice aeropurtate pot fi lichidate. Generalul nu părea să fie conștient de marele pericol în care se afla Linia Grebbe. Speranțele sale aveau să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]