8,581 matches
-
într-o cameră imensă, cu mobilier negru și oglinzi dreptunghiulare, lungi, pe fiecare perete. Abis-Uican a introdus o casetă într-un casetefon portabil și a șoptit: Mussorgski, Tablouri într-o expoziție. Se foia prin cameră din ce în ce mai degajat. A scos din frigider o sticlă neagră de Johnny Walker și a umplut până la jumătate două pahare. În fiecare a răsturnat apoi trei cuburi de gheață. Mi-a înmânat un pahar, iar el s-a tolănit pe patul matrimonial cu o dezinvoltură sardanapalică. Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană. Dar ceea ce o îngrijora cel mai tare pe madam Ciolpan era că, pe cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele, legumele. Pur și simplu nu-i intra în cap ce viață mai e și aia fără fleici, chiftele, șnițele, cotlete, sarmale, musacale. Concluzia era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a impresionat negativ atmosfera din apartamentul lor. O mulțime de rude afumate, accent moldovenesc cât încăpea, mortul pe masa din sufragerie, enervat de toată tevatura care se făcea în jurul lui. În fond, mereu am admirat discreția bețivului fără acces la frigider. Dacă îl lăsai în pace, nu te deranja cu nimic. Nici măcar nu te pisa cu povești din tinerețea lui de inspector de asigurări cu șofer la scară. Toată viața i se reproșase că nu acceptase niciun fel de șpagă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fund - dormitorul în care crescuse ea, unde decupase cu foarfeca hainele de piele ale maică-sii, unde fusese dezvirginată a doua oară. Cred că vorbea așa de mult și mai anapoda decât de obicei pentru că era emoționată. Părinții îi umpluseră frigiderul cu fleici, să nu murim de foame. A luat două dintre ele și le-a băgat în cuptorul cu microunde. A programat fripturile la treizeci de minute. S-a dus până în dormitor și s-a întors cu cinci albume foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
străluceau albaștri, veseli. Bunica apăruse în cadrul ușii de la bucătărie și îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule! vezi că poți? ți-am spus eu că poți! Ne-am năpustit de-a lungul coridorului și, șontâc, șontâc, ajunserăm în zona frigiderului. Aici am organizat un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pași, a traversat camera. La intrarea în bucătărie, cărămizile din picioare i s-au pocnit de pragul înalt. Corpul de funie al Adelinei s-a prăvălit înainte. În picaj spre masa încărcată cu oale și crătiți a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală. Fericită că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era aranjată o masă lungă, capabilă să ridice moralul a o sută de burți. Pe platouri lungi erau frumos dispuse aperitivele. Aveam și lumânări și două feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
privește din sală. Își amintește, ca un elev silitor, finalul din „Zabriskie Point“ de Antonioni. Momentul În care imaginația eroului face să explodeze o vilă americană. Se filmează cu Încetinitorul și pot fi văzute zburând alene prin aer bucăți de frigidere, haine, televizoare, mobile, aspiratoare, cărți (chiar și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul nu diferă mult de ce se pune Într-un tomberon sau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ales cu apartamentul de la parter. Din acel moment, Isabella a fost mereu în jurul nostru. A aflat din frânturi de discuții povestea noastră și nea înconjurat cu atâta atenție și iubire, încât am rămas impresionată. Pe masă aveam zilnic flori frumoase. Frigiderul era mereu plin cu tot ce se poate pentru noi și pentru copil. Până și rufele ni le-a spălat ea, nu ne-a lăsat pe noi. În mod deosebit sublinia importanța spiritului copilului și al meu. Nu trecea zi
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din frigider și am pus trei, patru cuburi de gheață într-un pahar mare. Am turnat sucul peste cuburi, bucurându-mă de muzica lor lentă în timp ce clincăneau lovindu-se unul de celălalt și se ridicau la suprafață în pahar. Mi-am turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când ne-am dus în bucătărie, unde lumina era puternică și am întrebat-o dacă e sigură că nu vrea o bere, un gin cu apă tonică, o vodcă și suc de portocale sau altceva, s-a rezemat brusc de frigider și m-a întrebat dacă aș putea să-i fac un serviciu. I-am răspuns că da, bineînțeles. Și ea a spus: — Crezi că ai putea să-mi pipăi gâtul? Și eu am spus: — Gâtul? Și-a dat puțin capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nealcoolice, un pachet de biscuiți cu cacao, patru ciocolate Mars, o pâine și o porție de cârnați cu păsat „Încălzește și mănâncă“ produși de Grupul Brunwin, pe care am pus-o imediat în cuptor, înainte de a băga celelalte cumpărături în frigider sau un dulapurile din bucătărie. Douăzeci de minute mai târziu, când sosise momentul să sting cuptorul, am extras ambalajul din găleata de gunoi ca să verific dacă urmasem corect instrucțiunile: și atunci s-a întâmplat. Cred că a fost un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu sprâncene groase și negre, abia dacă-i atinge inima, vaccinată prudent la orice simțire omenească. Căci dacă la toți oamenii, prin instituțiune cerească, inima e un conținător cu un conținut lichid, nu e la toți nici același conținător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar e numai o formulă. Știe și el, știu toți trei și nu se pot împiedica să știe, în lumina albăstrie, în zumzetul compresoarelor de la frigidere, că nu au cum să o ajute. Tudorel: Ce mă tot pisezi, frate? Angheluță (ridică din umeri): Voiam doar să te-ajut. Valetul ăla îți scăpase. Tudorel: Ei aș. Îl joc mai încolo, las’ că știu eu ce fac. Angheluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La etajul zece locuiește o fată bătrână care își trece vremea scriind poezii și scrisori unui iubit imaginar care, culmea, îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și când scrie ultimul cuvânt, tu, începe să plângă de-a binelea, hotărât. Căci în orașul nostru sunt destule femei care scriu, plâng, citesc, scriu din nou și așa mai departe. Numai în același cartier, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
marile probleme. Ce utilizare să-i dau ?! Dacă l-aș pune lângă carburatorul mașinii pentru a micșora consumul de benzină, aș crea mari discrepanțe programului guvernamental de creștere a valorii țițeiului românesc în ochii străinătății; dacă l-aș pune în frigider, iarăși, aș impieta asupra programului de creștere și înflorire euro-atlantică a prețului per kilowat; dacă l-aș atârna într-o săculteață la gât, prin asigurarea unei sănătăți indubitabile aș contribui la ruinarea industriei noastre de medicamente; dacă... Confruntat cu atâtea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am băgat de seamă că nu le impresionează atît de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o fi stins și lui lumina cînd Învăța pentru examene de partid, de facultate, nu cred, el face parte dintre cei care spun pe un fel de gură că era tare bine pe vremea lui Ceaușescu, era cald și-aveam frigiderul plin, era plin cu gheare, ghearele cu care-ar trebui să le lăsăm semne pe față, pe spate, pe suportul gîndirii, pe ochi. Și vorbea și de cultură, În adîncime, iată cine are grijă de cultură În România de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a măritat cu o fostă femeie. Turnul din Pisa s-a Îndreptat cu 21 de centimetri. Pe Hsing-Hsing l-au lăsat rinichii. Decupează acest tablou și du-te cu el la MYX. Rezultate catastrofale la bacalaureat. Materii fecale În frigiderul celei mai mari cofetării din Iași: 81 de persoane au ajuns la spital după ce-au mîncat profiterol și tort Diplomat. Trăiesc pentru plăcerile tale non-stop. Lămîia combate transpirația. Să te dai cu lămîie la subsuori? Și-n ceai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras (dacă-l omora pe Mundt din Barton Fink ar fi trăit și azi secretara), Îl silește să mănînce cartofi pînă crapă, și scrie cu sînge pe peretele din spatele frigiderului lăcomie, pe-un avocat Îl pune să-și decupeze o felie din abdomen și apoi Îl forțează s-o Înghită, și scrie cu sînge pe covor avariție, n-am Înțeles foarte bine de ce trebuia să-și mănînce avocatul burta, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luat nici ele, În definitiv existau creștineștile gropi comune. Unde se depozita adevărul faptic. Pe timpul iernii. Cum ne informează o revistă de specialitate: „Primul tratat de medicină tradițională ne sfătuiește ca sperma să fie păstrată pe tot timpul iernii”. La frigider. Printre cîrnați, ce grozăvie, mai rău ca la eschimoși. „Doar prin tratament bioenergetic, 2 femei sterile au rămas gravide, fără contact sexual.” Și au născut cîte o frumoasă minge de ping-pong. După o astfel de știre fără contact sexual nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hortons Bay dormea. Nu trecuse nici o mașină. — Încă n-am chef să mă bag În pat, spuse Nick. Vrei să ne plimbăm? Nu, Untură, stai liniștit. — Bine. — Te conduc pînĂ la cabană. Descuiară poarta și intrară În bucătĂrie. Nick deschise frigiderul și se uită ce-i prin el. Vrei ceva de-aici, Untură? O bucată de plăcintă. — Și eu, spuse Nick. Înveli În celofan niște pui prăjit și vreo două felii de plăcintă cu cireșe. — O să iau astea cu mine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și o felie de ceapă În unul dintre ele. SĂ vă umflu cauciucurile?“. FÎsîitul aerului din pompă, administrat grațios și gratuit era acasă și acasăe ra cimentul cu pete de ulei, urmele de cauciuc, facilitățile confortului, sticlele de cola din frigiderele roșii. Șoselele erau granițele lui acasă. „Ai Început să gîndești ca unu’ din scriitorii Ăia cu Vastele-Spații-ale-Americii“, Își spuse. „Ai grijă. Mai bine fii atent aici. Uită-te cum doarme fata asta a ta și dă-ți seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu mai spere în nimic". Tano își vîră fruntea în palma mea, ca și cum mi-ar spune: "Io te mîngîi pe tine, muiere, nu tu pe mine". Simte cînd ceva mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]