8,779 matches
-
se numără una în Quebec, patru în Cape Cod și trei în Maine; acele peisaje i-au inspirat cărțile de „excursii”, precum „"A Yankee in Canada"”, „"Cape Cod"” și „"The Maine Woods"”, în care itinerariile constituie cadrul unor meditații privind geografia, istoria și filozofia. Alte călătorii l-au purtat spre sud-vest, în Philadelphia, respectiv New York City în 1854, și spre vest, trecând de regiunea Marile Lacuri|Marilor Lacuri și vizitând Cascadele Niagara, Detroit, Chicago, Milwaukee, St. Paul și Mackinac Island. După
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
s-a mândrit în primii ani de școală printre colegi, și pe lângă acest lucru Mien, l-a introdus de timpuriu în domeniul matematicii. În 1902 începe gimnaziul, unde învață limbile latină, greacă și germană și subiecte majore din istorie și geografie împreună cu puțină matematică. După 1906 a studiat la un nivel mai înalt matematica și după câtiva ani a studiat-o în mai multe limbi. După ce la vârsta de 18 ani și-a obținut licența în 1910, împreună cu prietenul lui cel
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
studiat limbile romanice la București și Belgrad. În anul 1948 și-a luat licență la Facultatea de Filologie din Belgrad (Limba și literatura franceză și Gramatică comparată a limbilor romanice). Teza de doctorat "Graiurile românești din punctul de vedere al geografiei lingvistice" (Banatski rumunski dijalekti u svetlu lingvističke geografije) a apărat-o în anul 1959, la Zagreb. Mentorul profesorului Floră la elaborarea acestui studiu deosebit de important și care are 530 de pagini, a fost prof. dr Mirko Deanović de la Facultatea de
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
în secolul al IX-lea în două scrieri în limba arabă, aflat în apusul Mării Negre lângă niște munți, între țară Madjgharî și poporul Mirvât (M.rdât). Cele două izvoare care menționează neamul V.n.nd.r. sau N.nd.r. sunt geografia universală intitulată "Hotarele lumii" ("Hudûd al-'Alâm"), scrisă în 982 la Gozgân în nordul Afganistanului, și "Podoaba istoriilor" a persanului Gardîzî, scrisă pe la 1094. Cele două lucrări vorbesc despre țara Madjgharî-lor din vremea când aceasta se află în Atelkuzu (jumătatea
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
lui Mihai Viteazul ei au stăpânit Cotrocenii”. Semnificația cuvântului „cotrocean” este destul de veche și se pare că provine de la arhaismul a se cotroci ceea ce înseamnă a se ascunde, a se refugia. Acest lucru capătă semnificația cuvenită atunci când ne gândim la geografia locului și la codrii Vlăsiei care înconjurau vechiul schit, fiind foarte deși și adesea folosiți de cei care doreau să scape de prigoana pornită împotriva lor de către domnie. Zona Cotrocenilor intră în proprietatea lui Șerban Cantacuzino în anul 1660, ca
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
a lexicului popular, a vorbirii țărănești și a fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc. De observat, mai întâi, spațiul artistic care formează cadrul limitat și echilibrat al idilei. Noțiunile care-l compun, exprimate prin substantive-singure sau în construcții specifice- se circumscriu unei geografii a ruralității semi-montane: cadrul de verdeață, izvoare, stânca, bolta cea senină, foi de mure, sat, vale, al porții prag. Sunt cuvinte care aparțin fondului lexical de bază al limbii române, de o mare concretețe, accentuată deseori prin determinări substantivale (ochiu
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
foarte restrâns, face din această carte, de înaltă și pură ținută, o operă de bibliofilie rară și costisitoare.” „Dacă ar fi să-i căutăm locul în șirul acestor talente, artistul transilvănean, ajuns la maturitatea vocației sale ar fi plasat, în geografia spirituală a României de azi, între cei mai de seamă slujitori ai unor idealuri de frumusețe, endemice pe aceste meleaguri, locuite de un popor născut artist, si tradiționale. și totuși artă lui e un exemplu de modernitate bine înțeleasă, cu
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
înceapă să publice hărți ale cursei, doar o mică parte a populației Franței avea o cât de mică idee despre forma țării. Ei au scris: La începutul secolului al XX-lea francezii erau în mare măsură ignoranți () în ceea ce însemna geografia țării lor. Hărțile erau rare și puțin utilizate chiar și în școli. Forma fizică a Franței și conturul ei reprezentau o necunoscută pentru majoritatea francezilor ... Eforturile îndreptate înspre apropierea școlarilor de imagistică, în general și de hărți, în special erau
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
adus o mai mare contribuție Franței decât eroii lumii moderne. A pus degetul pe rană în ceea ce privește valorile predate în școală, dar rareori însușite: efort, curaj, determinare, rezistență stoică la durere și chiar fairplay. A familiarizat o națiune cu propria-i geografie. A adus viață, activitate, emoție în micile orașe în care se întâmplă foarte puține lucruri; a creat o atmosferă festivă peste tot pe unde a trecut; și a obișnuit oamenii din provincie cu manifestări spectaculoase, accesibile anterior doar marilor orașe
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
tărâm numit Narnia, în care se intră inițial printr-un șifonier. In Narnia unele animale pot vorbi, deoarece acolo trăiesc făpturi mitice iar magia este un lucru obișnuit. Totul începe când cei 4 frați Pevensie pătrund pe acest tărâm fermecat. Geografia Narnia este locul unde se desfășoară cea mai mare parte din acțiunea romanelor. Conform mitului fondator din Narnia, tărâmul a fost creat de marele leu, Aslan ("leu", în limba turcă), și este populata de animale fermecate. C. S. Lewis s-
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
Narnia, tărâmul a fost creat de marele leu, Aslan ("leu", în limba turcă), și este populata de animale fermecate. C. S. Lewis s-a inspirat probabil din numele orașului italian Narni, al cărui nume in latină era de fapt Narnia. Geografia Narniei se caracterizează prin dealuri domoale la munți nu prea înalți și este predominant împădurită, cu excepția câmpiilor din nord. Regiunea este mărginită la est de Oceanul de Est, la vest de un mare lanț muntos, la nord de răul Shribble
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
pentru călători și comunicații. Oceanul de Est Numeroase oceane și arhipelaguri populează Oceanul de Est. Cele mai importante sunt Galma, Cele 7 Insule, și Lone Islands, toate supuse coroanei Narniei și Terebinthia o insulă independentă. La capătul extrem al oceanului geografia devine complet fantastică ca rezultat al lumii Narniei fiind magică unde cerul se unește cu pământul; acolo se află un pasaj spre Țara lui Aslan.Acest ocean are apa dulce, capabilă de a provoca foame și sete și este complet
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
Înțelepciunii” Al Mă’mun aduce învățați musulmani, creștini și evrei care pe langă traducerea în arabă a manuscriselor vechi grecești, indiene și persane, se ocupă și de studierea matematicii, a astronomiei, a alchimiei, a chimiei, a medicinei, cartografiei, zoologiei și geografiei. Pasionat de istorie și egiptologie, califul Al Mă’mun pornește lucrări de excavare a piramidelor din Giza în 832. Al Mă’mun moare la data de 7 August 833 în Tarsus. Este urmat la tron de fratele său vitreg, califul
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
erau imitate; cunoașterea limbii spaniole ajunsese la modă. S-au dezvoltat în special literatura, artele plastice și muzica. În domenii umaniste s-au remarcat mulți erudiți, în timp ce în domenii științifice precum lingvistică (Francisco Sánchez de las Brozas y șu Minerva), geografia, cartografia, antropologia sau stiinte naturale (botanica, minerologie etc.) au existat de asemenea realizări, datorate în primul rând descoperirii Americii. Figuri eminente în matematici au fost: Sebastián Izquierdo, Juan Caramuel, Pedro Nunes, Omerique, Pedro Ciruelo, Juan de Rojas y Sarmiento, Rodrigo
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
PMR. A fost oprită ca asistentă timp de doi ani. Noi și noi cursuri i-au "îmbunătățit" pregătirea politică. A urmat cursul de perfecționare de pe lângă școala "Ștefan Gheorghiu", absolvit cu calificativul "foarte bine". A fost repartizată asistentă la catedra de geografie a școlii, dar fosta țesătoare a clacat după patru luni. În iunie 1954 a devenit instructor al Comitetului Orășenesc București al PMR. Din nou promovată în 1956, ca șef al "sectorului muncii de partid în rândul femeilor". S-a întors
Lina Ciobanu () [Corola-website/Science/308340_a_309669]
-
instructor al Comitetului Orășenesc PMR București. Nu întotdeauna își însușește critica și uneori are tendința de a se lăuda", declara Constantin Murărescu, instructor în secția de Cadre a CC al PMR, în 1965, despre Lina Ciobanu. Eșecul de la catedra de geografie pare să o fi măcinat pe Lina Ciobanu. Va scrie în 1955 într-o completare la autobiografie: "Consider că o lipsă îmi aparține chiar și după terminarea cursului de perfecționare, deoarece mă puteam zbate cu greutățile ce le întâmpinam la
Lina Ciobanu () [Corola-website/Science/308340_a_309669]
-
completare la autobiografie: "Consider că o lipsă îmi aparține chiar și după terminarea cursului de perfecționare, deoarece mă puteam zbate cu greutățile ce le întâmpinam la această catedră până ce luam și eu examenul de stat, urmând apoi la Facultatea de Geografie, deoarece în fața unui comunist nu există greutăți de neînvins". Probleme de sănătate: Începând cu anul 1970, multe dintre problemele de sănătate ale Linei Ciobanu sunt consemnate în dosarul de cadre. A suferit, printre altele, de spondiloză cervicală, hipertensiune arterială, bronșită
Lina Ciobanu () [Corola-website/Science/308340_a_309669]
-
1967, Negrești, județul Vaslui) este un artist plastic contemporan, stabilit în prezent în Mediaș, în sudul Transilvaniei. Dincolo de preocupările sale artistice, el are o serie de studii legate de semiotica și ornamentica arhitecturală în spațiul istoric medieval. este licențiat în geografie, turism și master în Drept. 1988 - Organizator al Taberei de creație a Asociației Artiștilor Plastici AAPA București la Negrești, Vaslui - Expoziție de grafică, Negrești, Vaslui - Fondator Atelier de creație bijuterii din corn și os, Vaslui 1989 - Participare la expoziția regională
Adrian Matei () [Corola-website/Science/308344_a_309673]
-
aceștia apreciind relatările care susțin această variantă ca simple legende, apărute pentru prima dată într-o monografie a Principatelor, întocmită de consulul britanic William Wilkinson, publicată la Londra în 1820. În 1835 această variantă este susținută și în Manualul de geografie, întocmit de Iosif Genilie, profesor la Colegiul „Sf. Sava”. În urma unor cecetări recente a fost descoperit un manuscris al misionarului catolic Blasius Kleiner, scris la 1761, care confirmă spusele legendei. Kleiner nota în textul amintit următoarele: Se spune că acest
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
intelectual al lumii musulmane. Filozofi precum al-Kindī (801-873) și al-Fărăbī (870-950) au tradus lucrări ale lui Aristotel și i-au aplicat modul de gândire islamului. Al-Khwărizmī (780-850) a scris prima carte din lume despre algebră, precum și o versiune îmbunătățită a "Geografiei" lui Ptolemeu, și a participat la un proiect ce viza determinarea circumferinței Pământului prin măsurarea lungimii unui grad de meridian pe o câmpie din Irak. Tradiționaliștii islamici au început să capete tot mai multă influență către sfârșitul secolului al zecelea
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
d. 1 august 2005, Aubagne) a fost un geograf francez, membru corespondent străin (1 iunie 1948) și membru de onoare din străinătate al Academiei Române (9 martie 1991). A absolvit studiile superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licențiat în istorie și geografie (1919-1920). În urmă recomandării ilustrului geograf Emmanuel de Martonne, în perioada 1924-1927 a fost încadrat la „Institutul Francez de înalte Studii din București”. A obținut doctoratul cu o teza privind studiul geomorfologic al întregului masiv al Munților Apuseni ("Leș Monts
Robert Ficheux () [Corola-website/Science/307384_a_308713]
-
fost numit secretar general al Institutului Francez din București, până în 1935, apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviță, a fost numit succesor al lui George Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franța. Viziunea patriotic-idilică asupra istoriei unirii Transilvaniei cu România pune accentul pe Marea Adunarea Națională a Românilor de la Albă Iulia din decembrie 1918 și rolul intelectualității greco-catolice. În fapt, Marile puteri victorioase
Robert Ficheux () [Corola-website/Science/307384_a_308713]
-
a resurselor într-un număr restrâns de puncte de trecere a frontierei situate în regiuni extreme, în special în cazul Republicii Finlanda și al Regatului Suediei; întrucât aceste regiuni prezintă o serie de particularități legate, pe de o parte, de geografia lor (condiții climatice foarte aspre, frontiere extrem de lungi, distanțe interne mari, accesul foarte dificil în anumite zone) și, pe de altă parte, de noile particularități în contextul comunitar, care necesită o atenție deosebită pentru a se evita penalizarea regiunilor și
jrc3239as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88396_a_89183]
-
cu „producerea miracolului“: Ionescu obține viza evadării („Miercuri voi fi în Franța, la Lyon“). Întreaga ședere în România a fost pentru Eugen Ionescu o sfâșietoare ruptură de unicul loc unde ar fi putut să își caute sensul; legat emoțional de geografia mitului Franței, autorul devine prizonierul oricărei tentative de evadare din propria carceră. Trebuie să-și recapete sensul și libertatea desigur în Franța, doar în Franța. Cartea lui Eugen Ionescu poate fi privită din perspective multiple: este, în primul rând, o
Prezent trecut, trecut prezent () [Corola-website/Science/303007_a_304336]
-
din Alexandria, Arrian, și Plutarh. Perioada de timp acoperită începe de la sfârșitul secolului al IV-lea î. Hr. până în secolul al II-lea d.Hr. Eratostenes din Alexandria, care a murit aproximativ în 194 î. Hr., a scris în domeniul astronomiei și geografiei, dar lucrările sale sunt cunoscute în principal din descrieri ulterioare. Una dintre cele mai importante contribuții ale perioadei elenistice o reprezintă traducerea Vechiului Testament în grecește. Acest proces a avut loc la Alexandria, și a fost terminat până la sfârșitul secolului
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]