KorAP: Find »[drukola/base=glumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...317 318 319 ...404 >

10,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

pe un ton serios și plin de importanță, Aglaia, care izbutise să-și vină cu totul în fire și să-și reprime jena de mai înainte. Ba încă, după unele semne, privind-o, puteai crede că acum se bucură că gluma merge din ce în ce mai departe și toată această schimbare avusese loc în sufletul ei tocmai în clipa când devenise prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă a prințului, care ajunsese în cele din urmă la apogeu. — Ba râd ca smintiții, ba îi apucă respectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
toate motivele: în timpul recitării, Aglaia își permisese să înlocuiască literele A.M.D. cu N.F.B. Că nu era o greșeală și că auzise bine - nu se putea îndoi (ulterior acest lucru a fost confirmat). În orice caz, ieșirea Aglaiei - desigur, o glumă, deși prea vehementă și prea ușuratică - fusese premeditată. Despre „cavalerul sărman“ vorbiseră toți (și „râseseră“) cu o lună mai înainte. Însă, după cum își amintea prințul, Aglaia rostise aceste litere fără vreo umbră de glumă sau de ironie, nici măcar nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
orice caz, ieșirea Aglaiei - desigur, o glumă, deși prea vehementă și prea ușuratică - fusese premeditată. Despre „cavalerul sărman“ vorbiseră toți (și „râseseră“) cu o lună mai înainte. Însă, după cum își amintea prințul, Aglaia rostise aceste litere fără vreo umbră de glumă sau de ironie, nici măcar nu le accentuase câtuși de puțin, ca să le reliefeze sensul secret, ci, dimpotrivă, le pronunțase cu atâta simplitate nevinovată și naivă, încât ai fi putut crede că în baladă existau tocmai literele respective și că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
scumpule, bine! Asta am să ți-o pun la socoteală. Timp de-un minut ea își potoli tulburarea și își trase sufletul. — Dar ce înseamnă „Cavalerul sărman“? — Nu știu nimic; l-au scornit în absența mea; trebuie să fie o glumă. — Îmi face plăcere să aflu așa deodată! Numai că e oare posibil ca tu să-i fi stârnit interesul? Doar cu gura ei te-a gratulat de „slut“ și „idiot“. — Asta ați fi putut să nu mi-o spuneți, observă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu gura căscată.“ Prințul observă în treacăt că Alexandrei Ivanovna, se pare, nu-i plăcea deloc că Evgheni Pavlovici vorbește prea vesel, că vorbește despre o temă serioasă și parcă se însuflețește, dar în același timp parcă o ia în glumă. Am afirmat aici, prințe, chiar înaintea venirii dumneavoastră, continuă Evgheni Pavlovici, că până acum liberalii noștri au provenit numai din două pături sociale, din foștii moșieri (o clasă desființată) și din seminariști. Și întrucât ambele categorii s-au transformat, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prin ce să explicăm, la noi, aceste lucruri? La fel ca altădată: prin faptul că liberalul rus nu este deocamdată liberal rus; cred că prin altceva nu se mai poate. — Evgheni Pavlovici, toate câte le-ai zis le iau drept glumă, îi replică serios prințul Ș. — Nu i-am văzut pe toți liberalii și nu mă apuc să-i judec, spuse Alexandra Ivanovna, dar am ascultat cu indignare ideea dumitale; ai luat un caz particular și ai extras din el o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
unei opinii atât de strâmbe și grăitoare reprezintă un caz particular sau unul general? Toți începură să râdă. — Particular, firește că particular, spuseră, râzând, Alexandra și Adelaida. — Și dă-mi voie să-ți amintesc, Evgheni Pavlovici, adăugă prințul Ș., că gluma dumitale s-a cam răsuflat. — Ce credeți, prințe? întrebă, fără să asculte, Evgheni Pavlovici, surprinzându-se fixat de privirea curioasă și atentă a prințului Lev Nikolaevici. Cum vi se pare: cazul e particular sau general? Mărturisesc că pentru dumneavoastră am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ș. era puțin posomorât și parcă îngrijorat. Evgheni Pavlovici părea să se afle în cea mai bună stare de spirit, tot drumul până la gară le amuză pe Alexandra și Adelaida care aveau o predispoziție cumva deosebită de a râde la glumele lui, încât treziră în el vaga bănuială că, poate, nici nu-l ascultă! Fulgerat de acest gând și fără să dea vreo explicație, izbucni deodată și el în râs și, de data aceasta, râse absolut sincer (așa îi era firea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cineva i se adresează, încercă, poate, să înțeleagă, și nu reuși întru totul; nu răspunse, dar, văzând că ea și ceilalți râd, căscă gura deodată, începând să râdă și el. Râsetele dimprejur luară amploare; ofițerul, probabil un mare amator de glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mare amator de glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă ca și cea de atunci, cu „cavalerul sărman“, îi șopti la ureche Alexandra, sigură pe ea. Nimic mai mult! L-a luat iarăși peste picior în felul ei. Numai că gluma a fost împinsă prea departe; trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă ca și cea de atunci, cu „cavalerul sărman“, îi șopti la ureche Alexandra, sigură pe ea. Nimic mai mult! L-a luat iarăși peste picior în felul ei. Numai că gluma a fost împinsă prea departe; trebuie să-i punem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă ca și cea de atunci, cu „cavalerul sărman“, îi șopti la ureche Alexandra, sigură pe ea. Nimic mai mult! L-a luat iarăși peste picior în felul ei. Numai că gluma a fost împinsă prea departe; trebuie să-i punem capăt, maman! Mai înainte a făcut grimase ca o actriță, ne-a speriat dintr-o joacă... — Încă-i bine că a dat peste un idiot ca ăsta, îi șopti Lizaveta Prokofievna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
omenirii... — Exagerare, exagerare, Lebedev! se râdea cu hohote împrejur. Sunt de acord că e o idee istorică, dar unde vrei să ajungi? continuă prințul să întrebe. (Vorbea cu atâta seriozitate și cu un aer din care lipsea orice umbră de glumă sau ironie la adresa lui Lebedev, de care își râdeau toți, încât, pe fundalul general al tonului celorlalți, devenea, fără voie, comic: încă puțin, și ceilalți ar fi început să râdă și de el, însă prințul nu observa acest lucru.) — Prințe, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
hotăram uneori s-o las să intre. Din pricina mea, îi burdușea mereu pe copii, ca să nu facă gălăgie și să nu mă deranjeze; totuși mă plângeam des de țipetele lor; asta-i, sunt sigur că ei mă iubesc acum, nu glumă! Cred că și pe «fidelul Kolea», cum l-am poreclit, l-am chinuit destul. În ultimul timp și el m-a chinuit: totul a fost firesc, doar oamenii au fost creați pentru a se chinui unul pe altul. Dar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
confortabil în spitalul lor, înconjurat de căldura tuturor și vegheat de un doctor amabil, poate mai confortabil decât la mine acasă. Nu înțeleg cum de oamenilor aflați în situația mea nu le trece prin cap această idee, cel puțin în glumă? De altfel, poate că le trece; și la noi există mulți oameni cu simțul umorului. Totuși, chiar dacă nu-i recunosc nimănui dreptul să mă judece, știu că voi fi judecat atunci când voi fi deja un acuzat surd și fără grai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
scara și o să înainteze trei pași în parc. — Domnilor... dădu prințul să înceapă. Nu, rogu-vă, dați-mi voie, mult stimate prinț, se burzului cu înverșunare Lebedev, deoarece ați binevoit să vedeți cu ochii dumneavoastră că asta nu-i o glumă și, întrucât cel puțin jumătate dintre oaspeții dumneavoastră au aceeași părere și sunt convinși că acum, după cuvintele spuse aici, el trebuie să se împuște neapărat, împins de sentimentul onoarei, eu, ca stăpân al casei și în prezența martorilor, declar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pentru această nulitate netalentată, nerăbdătoare și lacomă. — Credeți că e un Lacener? — Esența e aceeași, deși, poate, situațiile sunt diferite. Veți vedea dacă acest domn nu va fi în stare a face de petrecanie la zece suflete, numai așa, în „glumă“, exact cum ne-a citit mai înainte în explicația lui. De-acum nici n-o să pot dormi din pricina acestor cuvinte. — Poate că vă faceți prea multe griji. — Sunteți extraordinar, prințe; nu credeți că e în stare că ucidă acum zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-mi demonstreze că ține la mine mai mult decât la viața lui. — Și-a ars mâna? — Da, mâna. Dacă vrei - crezi, dacă nu - nu, mi-e indiferent. Prințul tăcu din nou. În vorbele Aglaiei nu se simțea nici urmă de glumă; era supărată. — Cum adică, a adus cu el o lumânare, dacă aici s-a întâmplat? Altfel nu-mi dau seama cum... Da... o lumânare. Ce-i incredibil în asta? — Întreagă sau în sfeșnic? — Ei da... nu... o jumătate de lumânare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fraților. Văzându-și fratele la ananghie, dorea să-l ajute, în ciuda fostelor încurcături din familie. Câteodată, desigur prietenește, Ptițân îl trimitea pe Ganea la serviciu. „Văd că-i disprețuiești pe generali cu toată tagma lor, îi spunea el uneori în glumă, dar ai să vezi că «dumnealor» vor sfârși, la rândul lor, prin a ajunge tot generali; ai să ajungi s-o vezi și pe asta.“ „De unde și până unde au mai născocit că-i disprețuiesc pe generali cu toată tagma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
impertinența să declare că în opt sute doisprezece, copil fiind, și-a pierdut un picior și l-a înmormântat la cimitirul Vagankovskoe din Moscova, asta chiar că depășește limitele, arată lipsă de respect, demonstrează obrăznicie... Poate n-a fost decât o glumă, menită să stârnească râsul. — Înțeleg. O minciună nevinovată de dragul râsului, chiar dacă e grosolană, nu ofensează inima omenească. Unii mint, dacă vreți, numai din prietenie, ca să-i facă plăcere interlocutorului; dar, dacă se simte lipsa de respect, dacă anume, poate, printr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care a fost capturat și este expus la Kremlin; susține că e al unsprezecelea de la poartă, un falconet francez de construcție veche. — Și asta având amândouă picioarele întregi și la vedere! râse prințul. Vă încredințez că nu-i decât o glumă nevinovată. Nu vă supărați! — Dar dați-mi voie să înțeleg și eu. În ce privește picioarele la vedere, să zicem că nu-i cu totul incredibil: se spune că proteza creată de Cernosvitov... — Ah, da, se spune că se poate și dansa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce lovitură, încât... Vezi tu, dragul meu, nu mă refer la avere (deși mă așteptam ca să fie ceva mai mare), dar... pentru mine, fericirea fiicei mele... în sfârșit... ești capabil s-o faci... fericită? Și... și... ce-i asta: o glumă sau adevărul din partea ei? Adică, din partea ei, nu din a ta? Dindărătul ușii se auzi vocea Alexandrei Ivanovna chemându-și tatăl. — Așteaptă, frățioare, așteaptă! Așteaptă și chibzuiește bine, vin imediat... spuse el în grabă și, aproape speriat, dădu curs chemării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
râs, cum se temea mai înainte, ci, apropiindu-se de prinț, îi spuse aproape cu sfială: — Iartă o fetiță proastă, rea, răzgâiată (îl luă de mână) și fii sigur de respectul nostru nemărginit. Și dacă am îndrăznit să iau în glumă minunata, buna dumitale... naivitate, te rog să consideri că sunt un copil și să-mi ierți năzbâtia. Iartă-mă că am insistat asupra unei stupizenii, care, desigur, nu poate avea nici cele mai mici consecințe... Ultimele cuvinte Aglaia le rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
poate de serios! Într-adevăr, își rostise serios amenințarea, încât chiar ceva neobișnuit se simți în vorbele ei și-i licări în privire, ceva ce până atunci prințul nu mai observase la ea, ceva ce, desigur, nu mai semăna a glumă. — Ei bine, ai făcut în așa fel, încât de-acum voi „vorbi“ cu siguranță și chiar... poate... voi sparge vaza. Până acum câteva clipe nu mă temeam de nimic, iar acum mă tem de orice. Negreșit o să dau chix. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Nu de la dumneavoastră plec, continuă el gâfâind neîntrerupt și horcăind. Dimpotrivă, am găsit de cuviință să vin la dumneavoastră, cu o problemă... altfel nu v-aș fi deranjat. Plec acolo și, se pare, de data asta nu mai e de glumă. Kaput! Credeți-mă, n-o spun ca să vă trezesc compasiunea... chiar m-am băgat în pat astăzi, începând cu ora zece, cu gând să nu mă mai scol până în momentul acela, dar m-am răzgândit și m-am mai sculat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]