8,512 matches
-
punct de vedere. Probabil că există o limită absolută, ontologică de prevedere a fluctuației vremii; dar nu această limită caracterizează cunoștințele noastre actuale. Capacitatea noastră de a prevedea vremea, inclusiv de a atribui probabilități, este departe de acea limită absolută. Incertitudinile noastre cu privire la vreme sunt, în consecință, fundamental de origine cognitivă și pot fi reduse prin perfecționarea cunoștințelor meteorologice. Decizia pe bază de probabilități (fie ele de natură ontologică sau cognitivă), deși asumă condiția de incertitudine, reprezintă tot cazul deciziei certe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
departe de acea limită absolută. Incertitudinile noastre cu privire la vreme sunt, în consecință, fundamental de origine cognitivă și pot fi reduse prin perfecționarea cunoștințelor meteorologice. Decizia pe bază de probabilități (fie ele de natură ontologică sau cognitivă), deși asumă condiția de incertitudine, reprezintă tot cazul deciziei certe. Calculul decizional continuă să fie absolut riguros, doar că de această dată lucrează cu probabilități. Rezultatul său este tot cert, dar într-un sens probabilist. Atribuirea de probabilități reprezintă o modalitate de „îmblânzire” a incertitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine, reprezintă tot cazul deciziei certe. Calculul decizional continuă să fie absolut riguros, doar că de această dată lucrează cu probabilități. Rezultatul său este tot cert, dar într-un sens probabilist. Atribuirea de probabilități reprezintă o modalitate de „îmblânzire” a incertitudinii, de absorbție a ei într-un calcul rațional cert. După ce probabilitățile au fost atribuite, indiferent prin ce metodă și cât de sigură este o asemenea atribuire, decidentul lucrează cu ele în aceeași manieră ca în primul model. Calculul cu probabilități
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analitic. Există desigur unele deosebiri între cele două variante ale acestui model. În cazul primei variante, decizia este presupusă a fi corectă, în sensul că ea este cu siguranță decizia cea mai bună posibil. În cazul modelului probabilist, în care incertitudinea este de proveniență strict ontologică, soluția aleasă este corectă în sensul că are probabilitatea obiectivă cea mai ridicată de a fi soluția cea mai bună, deși din cauza întâmplării ea s-ar putea dovedi proastă. În cazul modelului probabilist în care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este de proveniență strict ontologică, soluția aleasă este corectă în sensul că are probabilitatea obiectivă cea mai ridicată de a fi soluția cea mai bună, deși din cauza întâmplării ea s-ar putea dovedi proastă. În cazul modelului probabilist în care incertitudinea este cognitivă, decizia luată este corectă însensul că ea are, în virtutea cunoștințelor de care dispunem în momentul luării deciziei, probabilitatea cea mai ridicată de a fi soluția cea mai bună. Acumularea de noi cunoștințe poate, desigur, duce la schimbarea deciziei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aproximare rezonabilă a unei asemenea raționalități obiective”. O a doua limită: modelul analitic se fundează pe presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor. Conform acestei presupoziții, cunoștințele, așa cum există ele la un moment dat, indiferent de completitudinea și de gradul lor de incertitudine, sunt integrabile într-un calcul rațional riguros. În termeni mai generali, se presupune caracterul cumulativ neproblematic al cunoștințelor. Pentru a fi utilizate într-un calcul rațional, cunoștințele de care dispune decidentul la un moment dat trebuie să prezinte însă o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemei; înainte de a trece la soluționarea ei, el va trebui să decidă asupra problemei înseși. Din cauza cunoștințelor sale limitate asupra situației din respectiva secție, cât și a presiunii timpului, el poate însă să accepte provizoriu formularea oferită, deși are multe incertitudini asupra ei. Completitudinea listei soluțiilor alternative. Modelul analitic al deciziei presupune în mod obligatoriu faptul că alegerea are loc pe baza unei liste complete de soluții alternative (Malița și Zidăroiu, 1980). Oricât de laborios ar fi calculul valorii diferitelor alternative
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înalt discutabil. Putem spune în concluzie că, pentru ca decizia să fie certă, fiecare fază a procesului decizional - formularea problemei, identificarea soluțiilor alternative, evaluarea și ierarhizarea lor - trebuie să se finalizeze într-un produs cert. În faza propriu-zisă a luării deciziei, incertitudinea inițială a fost complet absorbită prin procedee cognitive, decizia fiind luată în condiții de certitudine, prin tehnici raționale de tip analitic. Or, tocmai din acest punct de vedere apare încă o limitare structurală a modelului analitic în ambele variante ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cognitive, decizia fiind luată în condiții de certitudine, prin tehnici raționale de tip analitic. Or, tocmai din acest punct de vedere apare încă o limitare structurală a modelului analitic în ambele variante ale sale. El presupune că, prin luarea deciziei, incertitudinea a fost complet eliminată sau, chiar dacă mai rămâne o anumită cantitate de incertitudine, ea nu mai este importantă. În situațiile reale însă, incertitudinea nu este, de regulă, absorbită integral în fazele predecizionale, ci persistă. Ea este un parametru important al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analitic. Or, tocmai din acest punct de vedere apare încă o limitare structurală a modelului analitic în ambele variante ale sale. El presupune că, prin luarea deciziei, incertitudinea a fost complet eliminată sau, chiar dacă mai rămâne o anumită cantitate de incertitudine, ea nu mai este importantă. În situațiile reale însă, incertitudinea nu este, de regulă, absorbită integral în fazele predecizionale, ci persistă. Ea este un parametru important al procesului decizional, interacționând cu ceilalți parametri ai acestuia. Incertitudinea generează o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o limitare structurală a modelului analitic în ambele variante ale sale. El presupune că, prin luarea deciziei, incertitudinea a fost complet eliminată sau, chiar dacă mai rămâne o anumită cantitate de incertitudine, ea nu mai este importantă. În situațiile reale însă, incertitudinea nu este, de regulă, absorbită integral în fazele predecizionale, ci persistă. Ea este un parametru important al procesului decizional, interacționând cu ceilalți parametri ai acestuia. Incertitudinea generează o serie de probleme psihosociale a căror soluționare este de natură să modifice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o anumită cantitate de incertitudine, ea nu mai este importantă. În situațiile reale însă, incertitudinea nu este, de regulă, absorbită integral în fazele predecizionale, ci persistă. Ea este un parametru important al procesului decizional, interacționând cu ceilalți parametri ai acestuia. Incertitudinea generează o serie de probleme psihosociale a căror soluționare este de natură să modifice sensibil însuși procesul decizional. În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
important al procesului decizional, interacționând cu ceilalți parametri ai acestuia. Incertitudinea generează o serie de probleme psihosociale a căror soluționare este de natură să modifice sensibil însuși procesul decizional. În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
natură să modifice sensibil însuși procesul decizional. În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sensibil însuși procesul decizional. În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element component al procesului decizional
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element component al procesului decizional, influențând activ dinamica acestuia. Conform modelului deciziei în incertitudinea persistentă, procesul decizional tinde să treacă prin aceleași faze precum cele menționate în modelele bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element component al procesului decizional, influențând activ dinamica acestuia. Conform modelului deciziei în incertitudinea persistentă, procesul decizional tinde să treacă prin aceleași faze precum cele menționate în modelele bazate pe calculul cert: formularea problemei, elaborarea listei de soluții alternative, evaluarea și ierarhizarea acestor soluții, alegerea uneia dintre ele și, în fine, acțiunea. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în linii generale, cognitivă (căutarea de cunoștințe relevante pentru decizie) și rațională (cunoștințele sunt prelucrate într-o manieră rațională, cum este cea descrisă în modelul analitic). Diferența constă mai ales în faptul că întregul proces decizional este cufundat într-o incertitudine persistentă: nici una dintre fazele sale nu se încheie cu o decizie certă; mereu subzistă îndoieli în legătură cu corectitudinea formulării și cu importanța atribuită problemei, cu completitudinea listei de soluții, cu criteriile utilizate pentru evaluarea lor, cu probabilitatea atribuită diferitelor semnificații și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemei, cu completitudinea listei de soluții, cu criteriile utilizate pentru evaluarea lor, cu probabilitatea atribuită diferitelor semnificații și consecințe ale soluțiilor examinate, în fine, cu preferințele pentru una sau alta dintre soluții. Există trei particularități ale deciziei în condiții de incertitudine persistentă care, datorită importanței lor speciale, vor fi formulate ca propoziții distincte ale modelului nostru: PROPOZIȚIA 1.2: Incertitudinea face ca, în anumite condiții care vor fi specificate ulterior, metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale soluțiilor examinate, în fine, cu preferințele pentru una sau alta dintre soluții. Există trei particularități ale deciziei în condiții de incertitudine persistentă care, datorită importanței lor speciale, vor fi formulate ca propoziții distincte ale modelului nostru: PROPOZIȚIA 1.2: Incertitudinea face ca, în anumite condiții care vor fi specificate ulterior, metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă parțial la metode nonanalitice. PROPOZIȚIA 1.3: Nu există principial nici o garanție că, în condiții de incertitudine, decidentul va
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
1.2: Incertitudinea face ca, în anumite condiții care vor fi specificate ulterior, metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă parțial la metode nonanalitice. PROPOZIȚIA 1.3: Nu există principial nici o garanție că, în condiții de incertitudine, decidentul va identifica soluția cea mai bună, nici în mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunoștințelor de care dispune. Dacă modelul clasic asuma certitudinea asupra faptului că decizia luată este, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente, cea mai bună posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abandonează această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că soluția aleasă va fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine persistentă are atât componente cognitive, cât și componente social-psihologice care interacționează multiplu. Incertitudinea generată de procesul decizional nu reprezintă un subprodus neutru, ci un element important ce interacționează cu toate celelalte, fiind de natură să modifice comportamentul decidentului. În literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine persistentă are atât componente cognitive, cât și componente social-psihologice care interacționează multiplu. Incertitudinea generată de procesul decizional nu reprezintă un subprodus neutru, ci un element important ce interacționează cu toate celelalte, fiind de natură să modifice comportamentul decidentului. În literatura de până acum, accentul cădea pe tehnicile de decizie. După luarea deciziei, incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Incertitudinea generată de procesul decizional nu reprezintă un subprodus neutru, ci un element important ce interacționează cu toate celelalte, fiind de natură să modifice comportamentul decidentului. În literatura de până acum, accentul cădea pe tehnicile de decizie. După luarea deciziei, incertitudinea nu mai era considerată un parametru important al dinamicii sistemului. Incertitudinea rămasă însă din procesul decizional creează probleme specifice, generând activități orientate spre soluționarea lor. Modelul clasic al raționalității, prin natura sa, făcea complet abstracție de procesele extracognitive, sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]